Ne este greu să credem că aproape singurul dulce cu adevărat sănătos este ciocolata neagră cu peste 70% cacao, fabricată din semințele arborelui de cacao și plină de antioxidanți. Restul dulciurilor din magazine ar trebui ignorate.
Materia primă din care se obține, în mod tradițional, acest produs este compusă din suc ori pulpă de fructe cu adaos de zahăr care se fierbe până se îngroașă și capătă consistență de gel. Jeleurile realizate industrial se fabrică prin adăugarea unor aditivi de gelifiere (gelatine, pectine etc.) care au rolul să producă efectul de gel mai repede, deci mai economic. Jeleurile de cofetărie-patiserie se fabrică din sucuri, siropuri sau piureuri de fructe, în care de regulă se adaugă produse de aromatizare (vin, lichior), dar și agent de gelifiere (gelatină etc.), turnate în forme și lăsate să se închege la rece, apoi finisate prin pudrare cu zahăr și diverse arome; sunt considerate deserturi orientale fine.
Jeleurile sunt valoroase pentru că sunt dulciuri care nu conțin foarte mult zahăr, dar mai conțin minerale, foarte necesare organismului. Nu mai conțin însă enzime și vitami-nele termolabile, care se distrug în procesul de fierbere. Valoarea lor alimentară este dată de potențialul nutritiv ușor preluat de organism (glucidele se transformă în energie cu cel mai mic efort din partea organismului); în plus, trebuie știut că activitatea creierului și a sistemului nervos în general se bazează fundamental pe consumul de glucide. În cantitate mică, jeleurile constituie produse comod de administrat în pauzele dintre mese și în contexte care nu sunt potrivite consumului de fructe proaspete – în timpul deplasărilor, la plimbări, în timpul activităților de grup și în alte situații similare.
Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat, în ultima decadă a lunii iunie, 44 de sortimente de jeleuri din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății micilor consumatori.
Ingredientele folosite
Ingredientele regăsite în compoziția jeleurilor analizate sunt următoarele: sirop de glucoză, zahăr, sirop de zahăr invertit, dextroză, fructoză, apă, concentrat de fructe și plante, extract de soc, suc de portocale, suc concentrat de morcov negru, suc de mere fabricat din concentrat, adaos de vitamine, concentrat de hibiscus și morcov, extract rădăcină turmenic, gelatină, gelatină de porc, gelatină de vită, pectine, ulei vegetal de cocos, ulei vegetal de palmier, ulei de shea, amidon din porumb, amidon din grâu, substanțe de aromatizare, făină de grâu, ceară vegetală, arome și aditivi.
La 91% din produsele analizate s-au identificat arome artificiale în compoziția acestora. Numai la 4% din produsele analizate s-au folosit arome identic naturale, iar la 5% din produse s-au folosit substanțe de aromatizare, fără a se preciza natura acestora.
Pectina este un polizaharid prezent în pereții celulelor primare ale plantelor terestre, fiind abundentă în părțile non-lemnoase ale plantei, îndeosebi în coaja și miezul fructelor și în frunze. În procesul de digestie umană, pectina se leagă de colesterol în tractul gastrointestinal și diminuează absorbția de glucoză, limitând astfel nivelul colestrolului în sânge. Metabolizarea pectinei de către corpul omenesc prilejuiește formarea de metanol, produs nedorit: consumul unui kg de mere, de exemplu, produce 1,4 g metanol. Pentru interese practice, s-a creat pectina amidată, mai tolerantă și eficientă la concentrații sporite de calciu în timpul utilizării. Pectina se comercializează sub for-mă de pulbere (culori variate, de la alb la maro deschis); în unele țări, fiind disponibilă și sub formă lichidă (soluție sau extract).
Cantități importante de pectină industrială se folosesc pentru gelificarea gemurilor și jeleurilor de fabrică, a jeleurilor de cofetărie, pentru prepararea unei largi categorii de dulciuri, ca umpluturi la numeroase preparate, dar și ca stabilizator pentru băuturile din fructe și agent de îngroșare al lactatelor acide.
„Fabricarea pectinei industriale are la bază o gamă largă de fructe, inclusiv produsele secundare rezultate la producerea sucurilor de fructe și legume (pulpele de fructe și masa de legume rezultate după presare). Nivelul de pectină din fructele și legumele proaspete este situat în jurul valorii de 1% (valori superioare prezintă portocalele, merele, morcovii, prunele, iar valori ușor mai reduse prezintă caisele, cireșele și alte fructe cu pulpă moale). Cojile și cotoarele de fructe concentrează multă pectină (cojile de citrice au până la 30% pectină). Materiile prime sunt tratate cu acid (pH 1,5-3,5) diluat fierbinte (sau hidroxid de sodiu, pentru pectine amidate) timp de câteva ore, timp în care protopectina se extrage în soluție; extractul se concentrează și se precipită prin adaos de etanol sau izopropanol. Precipitatul separat se spală, se usucă și se macină“, a explicat prof. univ. dr. Ion Schileru, de la Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
Zahăr adăugat
Studiul trage un semnal de alarmă asupra pericolelor pe care zahărul adăugat în alimentele destinate copiilor cu vârste mici îl are asupra sănătății acestora. La toate produsele analizate, cantitatea de zaharuri declarată de către producători depăşeşte cantitatea de 15 grame zahăr per 100 grame de produs, încălcându-se astfel recomandarea din Ordinul nr. 1563/2008 pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor.
Cantitatea de zahăr adăugat în sortimentele de jeleuri analizate variază între 7 și 14 lingurițe de zahăr per 100 grame produs, adică între 43 de grame zahăr și 85 de grame zahăr per 100 grame produs. Conținutul ridicat de zahăr din acest tip de produs explică și valoarea energetică ridicată, aceasta variază între 307,4 kcal și 382,5 kcal. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca cel mult 10% din aportul zilnic de energie pentru adulți și copii să provină din zaharuri libere, ceea ce înseamnă aproximativ 25 de grame de zahăr pe zi.
Afecțiunile cauzate de consumul excesiv de zahăr sunt următoarele: osteoporoza și probleme legate de asimilarea calciului, scăderea imunității, cancer, în special cel de colon, gastrită, colită de fermentație, tulburările de ciclu menstrual la femei, alergiile, scleroza, reumatismul, anemia, cardiopatiile, astenia, sinuzita, rinita. La copii, consumul frecvent de alimente bogate în zahăr influențează procesele de creștere, ducând la apariția rahitismului și a fragilității osoase, declanșând pubertatea prematură, generând pro-bleme de comportament (scăderea voinței, predispunere la violenţă, scăderea capacității de concentrare etc.).
Aditivi alimentari periculoși
Adivitii alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produse prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung. În cele 44 de produse analizate s-au identificat 34 de aditivi alimentari.
La 47% din produsele analizate s-au folosit coloranți sintetici, ce pot provoca reacții alergice, modificări cromozomiale, tulburări de respirație, dermatite și au potențial cancerigen. Produsele alimentare care conțin coloranți sintetici nu sunt recomandate copiilor.
„Jeleul tradițional este un preparat dulce făcut din suc de fructe fiert cu zahăr și care are un aspect gelatinos. Jeleurile industriale nu au nimic în comun cu jeleurile tradiționale, nefiind altceva decât amestecuri de pectine (E440) sau gelatine (E441), uleiuri, apă, arome, cantități infime de suc/concentrat din fructe (0,2% și 7,5%) la numai 48% din produsele analizate, aditivi alimentari şi zahăr în exces sub diverse forme. Aportul ridicat de zahăr în alimentaţia din primii ani de viaţă a unui copil generează probleme mari de sănătate, cum ar fi obezitatea, care aduce şi alte probleme de sănătate, precum scolioza, modificarea osaturii, fragilitatea oaselor, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare şi diabet zaharat de tip 2. Deci, consumul excesiv de zahăr dăunează grav sănătății. Este mesajul pe care îl auzim de câțiva ani, însă foarte puțini dintre noi îl înțeleg, deoarece nu au cunoștințe elementare de nutriție. Aceste produse sunt lipsite de nutrienți, generează impresii olfactive artificiale și nu au valoare biologică. În baza studiilor realizate în cadrul unor universități și instituții medicale de prestigiu, experții în nutriție și medicii pediatri nu recomandă folosirea acestor produse în alimentația copiilor, dar nici în cea a adulților cu afecțiuni medicale precum boli cardiovasculare, metabolice și neurovegetative. Având în vedere numărul mare de substanțe chimice din astfel de produse, solicităm menționarea pe etichetă a unui mesaj de atenționare de tipul A NU SE CONSUMA DE CĂTRE COPII“, a precizat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președinte APC.
„Ne este greu să credem că aproape singurul dulce cu adevărat sănătos, consumat în cantități rezonabile este ciocolata neagră cu peste 70% cacao, fabricată din semințele arborelui de cacao și plină de antioxidanți. Ce facem însă cu restul de dulciuri care umplu rafturile magazinelor? Ce să facem, le privim și trecem mai departe. De ce? Pentru că sunt mai mult chestii sau bazaconii, doar dulciuri nu. Haideți să ne gândim ce conțin de fapt. Mai întâi zahăr sub diferite forme, apoi coloranți și arome de tot felul, să fie diferite. Și nu, nu am uitat E-urile. Nu. Sunt din cele mai bune, așa cum scrie și producătorul. Nu că și-ar dori, dar e obligat. Să le luăm pe rând, E 129 sau Roșu Allura, este cunoscut că poate afecta negativ atenția și activitatea copiilor. Roșu allura este un colorant sintetic roșu-portocaliu folosit în dulciuri, băuturi, condimente, medicamente și cosmetice. E 129 a fost introdus la începutul anilor ’80 pentru a înlocui amarantul E 123, în SUA unde acesta a fost interzis. Roșu allura a fost inițial fabricat din gudron de cărbune, dar acum este realizat în cele mai multe cazuri, din petrol. Există impresia greșită că acest aditiv alimentar este obținut dintr-o insectă. Acest lucru nu este adevărat, iar colorantul obținut dintr-o insectă este carminul, ce se obține din coșenilă. E 129 este interzis în Danemarca, Belgia, Franța, Germania, Elveția, Suedia, Austria și Norvegia. Și credeți că e de ajuns? Nici vorbă. E 110 (galben portocaliu sau sunset yellow) este unul dintre aditivii alimentari incriminaţi de cercetătorii de la Universitatea Soumphton ca fiind extrem de periculoşi pentru copii. Acesta este un colorant azoic, de sinteză care se găseşte în general în alimentele fermentate care au nevoie de tratament termic. Pentru a vă feri copiii de efectele lui nocive, citiţi cu atenţie etichetele produselor de marţipan, a ruladelor, marmeladelor, gemurilor de caise, băuturilor, ciocolatelor calde, supelor la plic, sosurilor de brânză, îngheţatelor şi a altor dulciuri“, a menționat dr. Florin Ioan Bălănică, consultant personal de nutriţie şi sănătate, fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate“.
Studiul privind calitatea jeleurilor face parte din Campania Națională de Informare și Educare: „Să învățăm să înțelegem eticheta!“. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe consumatori să înțeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alar-mă în privința unor produse alimentare bogate în zahăr și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.
