Aerul condiţionat, clima uscată, piscinele şi strandurile insalubre sau chiar băile repetate în mare pot favoriza apariţia bolilor aparatului ORL în timpul verii. Dacă la acestea, mai adăugăm praful şi poluarea din aer, atunci cu siguranţă trebuie să ţinem cont de sfatul doctorului. Medicul ORL-ist George Lungu, de la clinica Medicover din Bucureşti, ne explică ce putem face pentru a preveni şi combate aceste boli.
Care sunt cele mai frecvente boli din domeniul ORL (otorinolaringologie) în timpul verii şi cum se manifestă acestea?
Cea mai frecventă afecţiune ORL pe timpul verii este otita externă. Ea se manifestă prin durere intensă la nivelul urechii, spontan, dar şi la atingerea ei sau la masticaţie. Boala este cauzată în principal de două microorganism: bacilul piocianic şi stafilococul auriu.
Factorii care favorizează apariţia otitei externe pe timpul verii sunt băile frecvente în piscină sau în apa mării, căldura şi umiditatea excesivă, precum şi utilizarea beţişoarelor de „curăţare” a urechii pe care de altfel noi nu le recomandăm. Toţi aceşti factori contribuie la macerarea pielii de la nivelul urechii sau la crearea de răni superficiale, asfel formându-se o poarta de intrare pentru bacteriile mai sus menţionate.
Tratamentul constă în principal în aplicarea de către medicul ORL a unei meşe îmbibate cu o soluţie de antibiotic la nivelul conductului auditiv extern, meşă peste care pacientul îşi va pune în continuare câteva picături de 2-3 ori pe zi dintr-o soluţie cu antibiotic. Meşa se păstrează 24 – 48 ore. Tratamentul local continuă apoi încă 3 – 5 zile prin administrarea de picături în ureche. În cazuri mai severe sunt necesare şi antibioticele adminstrate pe cale orală. Desigur, pacientului i se vor administra şi medicamente pentru combaterea durerii şi a inflamaţiei.
Tot pe timpul verii continuă să apară simptomele rinitei alergice (acestea încep încă din primavera), la pacienţii alergici la polen, mucegaiuri sau diverse tipuri de fungi (ciuperci). În plus, pe timpul verii cantitatea de poluanti atmosferici (praf sau noxe industriale) creşte din cauza climei mai uscate. Mai mult, apare şi expunerea frecventă la aer condiţionat. Astfel, apar şi rinitele vasomotorii ale căror simptomatologie este foarte asemănătoare cu cea a rinitelor alergice: strănuturi în salve, nas înfundat, scurgeri nazale şi oculare abundente şi chiar şi prurit (senzaţie de mâncărime) nazal şi ocular.
Ce tratament ar trebui să urmăm în vederea combaterii rinitelor?
Tratamentul rinitei alergice simple se realizează cu ajutorul medicamentelor antialergice administrate pe cale orală (tablete) şi/sau cu tratamente antialergice şi antiinflamatorii administrate pe cale nazală sub formă de spray nazal.
Pentru rinita vasomotorie este eficace doar sprayul nazal, deoarece aceasta nu se manifestă prin mecanism alergic ci este cauzată doar de expunerea repetată la factori iritanţi de mediu (praf, pulberi, noxe, aer condiţionat, etc) care determină o hipersensibilitate la nivel nazal.
Diferenţierea între rinita alergică şi cea vasomotorie o poate face doar medicul alergolog prin teste de alergologie specifice, simptomele celor două afecţiuni fiind foarte asemănătoare.
Care sunt cele mai bune metode de prevenţie pentru bolile de care aţi vorbit mai devreme?
În cazul otitei externe nu se recomandă utilizarea beţişoarelor de „curăţare” a urechii. De asemenea este important să se evite îmbăierea excesivă şi repetată, mai ales în locuri aglomerate (piscine de exemplu). Administrarea de picături auriculare cu o soluţie dezinfectantă – alcool boricat 2% – este uneori utilă în prevenirea apariţiei otitei externe.
În cazul celor care suferă de rinită alergică, desigur cel mai bine este să ştie la ce sunt alergici şi astfel să evite pe cât posibil expunerea la acel alergen. Pentru aceasta este necesar ca pacienţii să meargă şi la medicul alergolog care va efectua anumite teste în vederea descoperirii alergenului.
Pentru rinita vasomotorie se recomandă evitarea expunerii la aerul condiţionat, evitarea diferenţelor bruşte de temperatură şi a unui mediu poluat.
Mergem întâi la medicul de familie sau la medicul ORL?
De exemplu, pentru o persoană care acuză otalgie (durere de ureche), cel mai bine este să se adreseze direct unui medic specialist ORL şi mai puţin unui medic de medicină generală sau de famile. Asta deoarece afecţiunile urechii pot fi complexe şi înşelătoare şi in plus, acestea necesită cel mai adesea un tratament de specialitate pe care numai medicul ORL îl poate efectua.
Pentru pacienţii cu simptome de rinită alergică sau vasomotorie, ei se pot adresa iniţial deopotrivă medicului specialist ORL şi medicului specialist alergolog. Pe termen lung sunt necesare atât o examinare şi un tratament ORL cât şi consulturi şi tratamente alergologice.
Ce se întâmplă în cazul în care pacientul întârzie să meargă la medic?
În cazul în care pacientul întârzie să se prezinte la medic, tratându-se singur sau pur si simplu ignora acest lucru, în unele cazuri afecţiunile ORL se pot agrava astfel:
În otitele externe, inflamaţia şi infectia se poate extinde la toată urechea externă, întregul pavilion fiind tumefiat şi roşu, infecţia progresând apoi spre profunzime, spre cartilaj, infecţia foiţei ce acoperă cartilajul numindu-se pericondrita. Atunci apar dureri foarte mari, febră şi stare generală proastă. Această extindere a infecţiei necesită internare şi tratament antibiotic injectabil. Extinderea infecţiei este mult mai probabil să se întâmple la pacienţii suferinzi de diabet zaharat tratat necorespunzător.
În rinitele alergice, lipsa unui tratament adecvat poate duce în timp, pe lângă disconfortul creat de simptomatologie (strănuturi, nas înfundat, scurgeri apoase nazale şi oculare) şi la permanentizarea unor simptome, ca de exemplu nasul înfundat cauzat atât de inflamaţia cvasi-permanentă a mucoasei nazale cât şi de posibila apariţie a polipilor nazali şi sinusali, frecvent întâlniţi în alergia nazală. Mai mult, o rinita alergică sau rino-sinuzită alergică netratată poate agrava simptomele unui astm bronsic, frecvent întâlnit la pacienţii cu rinite alergice. Prezenţa nasului înfundat şi a polipilor nazo-sinusali duce la apariţia frecventă a durerilor de cap la nivelul frunţii (cefalee frontala) şi măresc probabilitatea apariţiei infecţiilor sinuzale (sinuzite bacteriene).
Cum arată o zi de muncă obişnuită în cazul dumneavoastră?
O zi nu seamană cu alta. Avem consultaţii programate dar trebuie să fim pregătiţi în orice clipă şi pentru consultaţii în regim de urgenţă, adulţi sau copii. În cadrul consultaţiilor fac şi investigatii precum ar fi investigarea auzului (audiometrie, impedansmetrie), investigare endoscopică nazo-faringo-laringiană, diverse tratamente (extracţie corpi străini, cerumen, tratamente locale auriculare sau nazale, puncţii flegmoane sau puncţii sinusale, etc.)
În cazul intervenţiilor chirurgicale, acestea le realizez la Spitalul Medicover. Este vorba despre operaţii clasice pentru deviaţii de sept, amigdalite cronice, adenoidită cronică (polipi) sau operaţii prin laser sau prin coblaţie.
Care sunt cele mai deosebite rezultate pe care le-ati avut pana acum?
În primul rând ar fi vorba de diagnosticarea precoce a tumorilor canceroase şi în al doilea rând de pacienţi care s-au vindecat ulterior de această boală prin tratament specific. Cele mai mari satisfacţii le am atunci când reuşesc să rezolv un caz medical cât mai rapid şi cât mai precoce, atât din punct de vedere al diagnosticului cât şi al tratamentului.
De asemenea, intervenţiile chirurgicale în sine reprezintă o provocare continuă. Desigur aceste rezultate nu vin fără o muncă temeincă şi permanentă. Consider că cel mai mult am progresat atunci când m-am implicat în intervenţii chirurgicale cât mai variate, făcând foarte multe gărzi, citind destul de des şi învăţând din experienţa „învăţătorilor” mei ori de câte ori am avut ocazia.
