O poveste moderna despre mentori
PARIS – Conceptul mentoratului a stat timp de secole la baza artei, iar "invatacelul" care statea pe langa un "maitre", sau maestru, era de asemenea o situatie des intalnita. si atunci de ce se presupune ca tot ce fac noii designeri trebuie sa fie… nou?
A fost socant sa o auzim pe Limi Feu zicand, la prezentarea colectiei ei la Paris, "aceasta este dorinta mea", referindu-se la faptul de a-si fi potrivit noua colectie cu linia sport a tatalui ei, Yohji Yamamoto. Parca Feu incerca sa se indeparteze de umbra masiva a tatalui ei cand a creat o rochie facuta din batist albastru, nu? Nu. Mai degraba dorea ca pantalonii lalai cu buzunare uriase sau bluza cu dungi pictate sa se potriveasca perfect cu noua colectie sport a lui Y.
In mod similar, si Gareth Pugh probabil ca si-a dorit ca publicul sau sa recunoasca influenta mentorului Rick Owens in jacheta din piele cu o multitudine de fermoare si in abundenta de material gri din care a creat o rochie. Faptul ca noua sa colectie s-a indepartat de fosta imagine "extraterestra" pe care o dadeau hainele-carapace construite din materiale lucioase poate fi atribuit tutelajului – desi Owens a spus intotdeauna ca nu are nimic de-a face cu brandul Gareth Pugh in afara de a-l incuraja pe designer si de a-i oferi cateva sfaturi in ceea ce priveste vanzarea tinerei lui colectii.
In afara de un ornament pentru cap care alatura doua cercuri identice, facandu-le sa para ca o gigantica pereche de cercei, pardesiele fluide, taiate in fata, sau jachetele cu multe fermoare si tricotaje alungite (chiar alaturate colantilor taiati) au alcatuit o colectie deloc ciudata. Aflate in public, fane precum Rihanna sau englezii excentrici de profesie, crea-toarea Pam Hogg si pasionata de couture Daphne Guinness au descoperit haine interesante, dar nu si "arta ca performanta", cu care fusese asociat designerul la inceput.
Puloverele taiate sub clavicula, prin care se pot vedea sani usor acoperiti, nu mai fac multa valva astazi. Culorile argintii si rochiile-tunica franjurate au parut foarte delicate, mai ales daca e sa le comparam cu imbracamintea pentru barbati, mult mai agresiva. Catre sfarsit, cand pe podium au aparut rochii tricotate (si cusaturile la vedere), publicul a ramas jinduind la mai mult din aceasta inventivitate.
Faptul ca Yohji Yamamoto a stat in primul rand la prezentarea fiicei sale, in loc sa se furiseze prin spate ca in alte dati, a venit ca un semnal de impacare. La fel cum au fost si cuvintele tiparite pe paginile de altfel aproape albe din brosura colectiei: "Credeti ca seamana putin cu Yohji Yamamoto?".
Prin aceasta abordare ironica s-a nascut brandul Limi Feu: se vedea putin din anii ’80, in podiumul roz si cu ajutorul unor bentite punk cu tepi metalici, insa altfel colectia a fost un joc lejer de proportii cu imaginea Yohji Yamamoto, faimoasa camasa alba si pantaloni negri. Acestia au fost reinventati ori printr-o forma jodpuhr (largi sus, stramti jos), ori prin buzunare extralargi. Jucandu-se cu buline si dungi (inclusiv pe sosete), Feu a adaugat imagini grafice de diferite forme, ridicand in acelasi timp tonul colectiei prin rochiile plisate. Rezultatul a fost o prezentare inspirata de imaginea tatalui ei, dar nu din umbra acestuia. Iar asta este esential pentru a fi un mentor bun.
