După ce a încercat mai multe tratamente, Charletta, o americancă de vârstă medie, a apelat la Orgasmatron, un aparat care le promite femeilor cu disfuncţii sexuale orgasme spontane. În cazul ei, nici acest aparat nu a avut rezultate. Unii specialişti susţin că jumătate dintre femei suferă de disfuncţii sexuale, relatează The Guardian. Este oare adevărat şi poate o pastilă Viagra rezolva aceste probleme?
Companiile farmaceutice din întreaga lume s-au implicat în cursa de a găsi un remediu pentru disfuncţiile sexuale feminine, încă de la sfârşitul anilor 1990, când firma Pfizer a obţinut aprobarea agenţiei Food and Drug Administration (FDA) pentru a comercializa în Statele Unite ale Americii pastila Viagra. Aceasta, un medicament foarte eficient în tratamentul disfuncţiei erectile la bărbaţi, s-a dovedit a fi un „drog de milioane”: produsul a adus companiei un profit de un miliard de dolari. De atunci, specialiştii încearcă să extindă piaţa şi să vândă pastile pentru potenţă şi femeilor.
Una dintre companiile farmaceutice cu un interes special să găsească remediul pentru disfuncţiile sexuale feminine, este Vivus, rivalul direct al companiei Pfizer care a lansat Viagra. În 1996, înainte cu aproximativ un an de lansarea pastilei minune pentru bărbaţi, specialiştii Vivus au introdus pe piaţă un supozitor denumit Muse care îmbunătăţea fluxul sanguin la nivelul penisului şi astfel atenua simptomele de disfuncţie erectilă. Muse a avut succes până la lansarea pastilei Viagra, când vânzările au scăzut de la 130 la 59 de milioane de dolari într-un singur an.
Preşedintele Vivus, Leland Wilson, a anunţat primul că experţii companiei sale lucrează la producerea medicamentului Alista pentru tratarea frigidităţii femeilor. În acelaşi timp, multe alte companii au început să facă cercetări în domeniu pentru a descoperi pastila minune pentru femei. Compania Pfizer a analizat dacă Viagra are aceleaşi rezultate bune şi în cazul femeilor, iar Procter & Gamble a început să testeze un plasture cu testosteron numit Intrinsa. „Suntem intr-o cursă pentru a fi primul pe piaţă. Aproximativ 12 companii farmaceutice au început să caute metode alternative de tratament pentru disfuncţiile sexuale feminine”, spune Darby Stephens, şeful departamentului de cercetări clinice de la firma Vivus.
Charletta este unul din personajele documentarului Orgasm Inc, produs de regizoarea Liz Canner pe tema disfuncţiilor sexuale feminine. Canner a obţinut permisiunea companiei Vivus de a filma studiile clinice realizate de specialiştii care au creat crema Alista sau „crema orgasmului” pentru femei. În timpul filmărilor, Canner care până atunci nu auzise despre această boală, a devenit intrigată de subiectul sexualităţii feminine şi a continuat să se documenteze pentru filmul ei în următorii nouă ani. Regizoarea s-a întâlnit şi a discutat cu toate persoanele implicate în cursa pentru descoperirea medicamentului Viagra pentru femei: directorii companiilor farmaceutice, doctori, oameni de ştiinţă şi psihologi, opozanţii acestui curent, dar şi mai important cu femeile care suferă sau cred că au disfuncţii sexuale.
Munca de cercetare pentru descoperirea un remediu pentru femeile frigide este foarte dificilă, deoarece specialiştii au puţine informaţii despre disfuncţiile sexuale feminine. Chiar directorul companiei Vivus recunoaşte acest lucru. «Cum au ajuns disfuncţii sexuale feminine să fie privite ca o boală?» îl întreabă Canner pe Virgil Place. «Nu ştim», este răspunsul lui sincer. «Poate rezolva această cremă problemele organice ale femeilor cu difuncţii sexuale?», întreabă ea. «Nu pot să răspund la această întrebare», a spus Place. «Atunci cum veţi şti dacă o femeie a fost vindecată de crema Alista?», insistă regizoarea. Place nu are un răspuns clar: «Aaa… femeile trebuie să ţină un jurnal şi să răspundă periodic la chestionare».
Majoritatea chestionarele pentru evaluarea vieţii sexuale nu sunt însă bine întocmite. Întrebările nu evaluează nevoia şi dorinţa generală de sex a pacientelor, ci mai degrabă gradul de atracţie şi sentimentele lor faţă de partenerul de viaţă.
O epidemie secretă
Această boală a apărut prima dată în dicţionarele medicale în 1970, dar până la apariţia pastilei Viagra pentru bărbaţi, cercetătorii nu au acordat importanţă acestei probleme. Totuşi. în 1999, un studiu a arătat că 43% din femeile din America suferă de disfuncţii sexuale, fără să ştie.
Definiţia medicală pentru disfuncţiile sexuale feminine este lipsa dorinţei de a face sex, dispareunie (durere sau disconfort în timpul actului sexual), irigarea insuficientă a cliorisului şi incapacitatea de a avea orgasm. Cum poţi ştii însă dacă lipsa dorinţei este o boală sau pur şi simplu nu te mai simţi atrasă de partenerul tău, eşti obosită şi stresată sau nu te mai simţi sexy pentru că te-ai îngrăşat câteva kilograme? Dacă lipsa dorinţei de a face sex înseamnă că suferi de o disfuncţie sexuală, care este nivelul normal de excitare şi câte orgasme are o femeie sănătoasă în timpul unei partide de sex? Ce înseamnă o viaţă sexuală sănătoasă şi cât de des ar trebui să faci dragoste cu iubitul tău? De trei ori pe săptămână, de trei ori pe lună? Companiile farmaceutice încearcă să le ajute pe femei să aibă o viaţă sexuală satisfăcătoare sau doar profită de sexualitatea feminină pentru a câştiga mai mulţi bani?
Colegiul medicilor obstreticieni şi ginecologi din Marea Britanie a organizat prima conferinţă pe tema disfuncţiilor sexuale feminine în martie 2010. Evenimentul intitulat «Disfuncţiilor sexuale feminine – mit sau realitate?» a reunit 200 de profesionişti, care au împărtăşit ideile şi experienţele lor în legătură cu aceast boală. Medicii admit existenţa disfuncţiilor sexuale feminine care afectează femeile încă din secolul al XIX lea şi îşi doresc să găsească un tratament eficient pentru a îmbunătăţi viaţa femeilor care suferă de această boală. În prezent, ei sfătuiesc pacientele să meargă la terapie de cuplu şi să apeleze la tratament psihosexual deoarece în SUA nu a fost aprobată încă nicio altă metodă de tratament.
Jurnalistul de investigaţii Ray Moynihan a scris mai multe articole pe tema disfuncţiilor sexuale, iar după şapte ani de cercetări a publicat cartea „Sex, Minciuni şi Medicamente”. Primul articol a lui Moynihan pe această temă a apărut în 2003 când jurnalistul a aflat că există companii farmaceutice care investesc sume de bani foarte mari în cercetare şi ştiinţă, pentru a putea controla piaţa şi manipula publicul. «Femeile pot suferi de disfuncţii sexuale, dar procentul 43%, răspândit de companiile de medicamente este absurd şi total eronat», spune jurnalistul.
Până în prezent, nicio companie nu a reuşit să găsească un medicament sau o cremă care să aibă rezultate asemănătoare cu cele ale pastilei Viagra în tratarea problemelor sexuale masculine. Medicamentele produse nu au depăşit faza studiilor clinice şi nici în această perioadă nu au avut rezultate bune. Eficacitatea este măsurată în termeni de creştere a numărului de «partide de sex semnificative» (acte sexuale, sex oral, masturbare definite ca plăcute, satisfăcătoare sau de succes de către pacientă). Cel mai bun rezultat obţinut până acum a fost dublarea numărului de acte sexuale semificative. Dar pentru o femeie care ia pastile şi îşi lipeşte zilnic plasturi timp de câteva săptămâni doar două orgasme într-o lună nu sunt cele mai bune rezultate.
Totuşi cursa pentru descoperirea unui remediu pentru disfuncţiile sexuale feminine continuă. Compania germană Boehringer Ingelheim lucrează în prezent la studii clinice pentru Flibanserin, un antidepresiv care poate îmbunătăţi viaţa sexuală a femeilor. Participanţii la studii au raportat o creştere de la 2,8 la 4,5 a partidelor de sex semnificative într-o perioadă de probă de 24 săptămâni. În acelaşi timp şi femeile care au luat un placebo au raportat o creştere de la 2,8 la 3,7, ceea ce ar sugera că Flibanserin nu are efectele scontate. Compania britanică Pfizer continuă cercetările şi a anunţat deja câteva detalii despre un medicament prototip care îmbunătăţeşte circulaţia sângelui în organele genitale feminine şi pretinde să crească lubrifierea şi sensibilitatea.
Specialiştii care au cercetat acest subiect, precum regizoarea Canner sau jurnalistul Moynihan, şi-au manifestat îngrijorarea în ceea ce priveşte aprobarea acestor medicamente. Deja, în Europa, plasturii Intrinsa de la Procter & Gamble au fost primit aprobarea de a fi comercializaţi pentru a trata simptomele premenopauzei la femeile care au făcut o operaţie de histerectomie. Când aceste medicamente vor primi avizul agenţiei Food and Drug Administration si vor începe să fie comercializate în America, reclamele şi la campaniile de marketing agresive vor genera o epidemie în rândul femeilor.
Medicii vor avea un rol important în controlarea acestei situaţii, de aceea legătura dintre aceştia şi industria farmaceutică poate constitui o ameninţare la adresa sănătăţii publice. «Există dovezi clare că această relaţie poate afecta modul în care medicii se comportă. Ei pot prescrie medicamentele cele mai noi şi mai scumpe, în loc să recomande o terapie naturală sau medicamente mai ieftine care au aceleaşi rezultate. Implicaţiile sunt grave pentru întreaga societate», avertizează Moynihan.
Tratamentele alternative
În ultima perioadă, discuţiile despre medicamentele pentru disfuncţii sexuale au mărit gradul de conştientizare al acestei boli în rândul femeilor. Astfel, din ce în ce mai multe tinere, dar şi femei mature au apelat la terapia psihosexuală. Asociaţia Sexual Advice din Marea Britanie acordă ajutor şi consultanţă pentru femeile de toate vârstele care suferă de disfuncţii sexuale. Unele dintre ele au doar o pasă proastă, altele cred că sunt cu adevărat bolnave.
S. este o femeie de 30 de ani care este convinsă că suferă de o disfuncţie sexuală gravă. « În ultimele opt luni, nu am mai simţit nici o dorinţă să fac sex, deşi îl iubesc pe soţul şi mă face fericită. Este ca şi cum trupul meu nu îmi mai aparţine », mărturiseşte ea. S. a refuzat totuşi să ia pastile pentru a-şi stimula libidoul şi a căutat pe internet tratamente alternative. A descoperit că excitarea poate apărea la unele femei în timpul actului sexual propriu-zis, chiar dacă înainte nu simţeau nicio dorinţă. «Ca atunci când crezi că nu vrei să guşti nimic dulce, dar dacă vezi pe altcineva mâncând o prăjitură sau o îngheţată, îţi dai seama că, de fapt, îţi este poftă de dulce», explică S.
În viitor, tratamentele alternative par o soluţie pentru femeile care suferă de disfuncţii sexuale, dar nu vor să ia medicamente. Ele pot adopta abordarea lui S. sau pot încerca să folosească un vibratoar, să îşi găsească un alt partener sau să urmărească filme erotice pentru a redescoperi dorinţa. În plus, o educaţie sexuală mai bună şi schimbarea mentalităţilor (considerarea disfuncţiilor sexuale o fază trecătoare şi nu o boală) pot ajuta femeile să depăşească mai uşor aceasta problemă.
Charletta, femeia care a încercat Orgasmatronul dar tot nu a reuşit să aibă orgasm, a descoperit cu ajutorul regizoarei Canner alte modalităţile să se simtă satisfăcută. Charletta încerca să aibă orgasm în timpul sexului prin penetrare, dar Canner i-a explicat că după nouă ani de cercetare a sexualităţii feminine şi-a dat seama că puţine femei au orgasm doar prin sex. De atunci, Charletta, care se considera bolnavă, a învăţat să aibă o viaţă sexuală sănătoasă. O simplă schimbare de mentalitate a ajutat-o pe americancă să fie fericită.
