Fumatul este, de obicei, văzut ca o slăbiciune relativ inofensivă şi tratat cu îngăduinţă. În realitate, fumatul este o boală cronică, dependenţa de nicotină. Cu cât mai multe ţigări fumăm într-o zi, cu atât creşte şi riscul îmbolnăvirii. Însă, în ce măsură este important momentul în care fumăm prima ţigară? Riscul la care ne supunem organismul este la fel de mare dacă fumăm prima ţigară de cum ne-am trezit, sau după un număr de ore?
Un studiu realizat de cercetatorii Colegiului de Medicină Penn State din Marea Britanie, pe un eşantion reprezentativ de 4.776 de persoane fumătoare, bolnave de cancer pulmonar şi de 2.835 de persoane fumătoare, cu plămâni aparent sănătoşi, şi publicat în revista „Cancer”, arată că pacienţii care fumează în primele 30 de minute după trezire sunt cu 79% mai predispuşi să dezvolte cancer pulmonar decât cei care amână fumarea primei ţigări cel puţin cu 1 oră de la momentul trezirii.
Explicaţia: Persoanele nerăbdătoare să fumeze prima ţigară în prima jumătate de oră de la trezire, inhalează o cantitate mare de nicotină pentru a-şi satisface nevoia de drog (dat fiind că în timpul somnului se sistează aportul de drog) şi, o dată cu aceasta, inhalează şi mai mult gudron – responsabil de efectele toxice ale fumului de tutun. Totodată, studiul arată că prima ţigară fumată în primele 30 de minute de după trezire influenţează modul în care persoana va fuma şi restul ţigărilor în acea zi. Astfel că persoana va fuma în acea zi cu aceeaşi intensitate pentru a inhala o cantitate mare de nicotină de care are nevoie şi, indirect, substanţele toxice, cancerigene.
Un alt studiu publicat în revista „Cancer”, realizat, de această dată pe un eşantion de 1.850 fumători sănătoşi şi pe 1.055 fumători bolnavi de cancer la cap şi la gât, a demonstrat că prima ţigară fumată în primele 30 de minute de la trezire creşte riscul de îmbolnăvire de cancer la nivelul capului şi al gâtului cu 59%.
„Nevoia imperioasă de a aprinde o ţigară este manifestarea unei boli: dependenţa de nicotină. Iar când această nevoie este mai acută, încă de la primele ore ale dimineţii, este un semn clar al intensităţii dependenţei. Clasificarea internaţională a bolilor realizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) plasează nicotina în rândul substanţelor care creează dependenţă, adică este un drog. Prin urmare, dependenţa de nicotină care apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentală şi comportamentală.”, a declarat Dr. Magdalena Ciobanu Coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Prof. Karl Fagerstrom din Suedia a propus în urmă cu mai mult de 15 ani testul care îi poartă numele şi care astăzi este acceptat la nivel internaţional ca instrument de evaluare obiectivă a dependenţei nicotinice. Timpul în care se instalează dependenţa de nicotină depinde de cantitatea de ţigări fumată, de vârsta de debut, de sex (la femei se instalează mai greu dar şi renunţarea este mai dificilă) dar şi de anumiţi factori genetici – persoanele care au un defect la nivelul genei ce codifică citocromul P450, o proteină ce participă la degradarea nicotinei, fumează mai puţin şi renunţă mai uşor.
Este important să nu ne amăgim cu ideea că suntem „doar” fumători ocazionali. Pe lângă faptul că riscăm ca, în timp, să devenim dependenţi de nicotină, nu trebuie să fiţi un fumător împătimit pentru a fi expus riscurilor de îmbolnăvire. Studii recente au demonstrat faptul că atât la femeile fumătoare cât şi la bărbaţi, consumarea a 1 – 4 ţigări pe zi este asociată cu un risc semnificativ mai mare de deces în urma bolilor de inimă, iar femeile sunt în mod special predispuse spre cancerul pulmonar şi spre boli de inimă.
„De la o atitudine aparent socială la boală e doar un pas. Nicotina, livrată prin fumul de tutun, ajunge în 6-7 secunde la creier, unde determină secreţia de dopamină, serotonină, noradrenalină, substanţe care activează „circuitul recompensei” – o reţea de neuroni responsabilă de producerea stării de satisfacţie, a plăcerii când faci un anume lucru sau ingerezi, inhalezi o anume substanţă. În timp, asocierea ţigării cu anumite momente ale zilei, contexte şi stări determină fumătorul să reacţioneze precum în experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei şi imediat acţiunea pentru obţinerea acesteia – aprinderea ţigării. De aici şi necesitatea compulsivă de a intra în posesia tutunului – obiectul care te face să te simţi mai bine sau care îţi înlătură un disconfort. Persoana dependentă de nicotină resimte această nevoie cu cea mai mare intensitate dimineaţa, după abstinenţa din timpul nopţii. Un semnal care nu este urmat de recompensă declanşează frustrare. Semnalul poate fi însă atât extern (ocaziile care „nu merg” fără o ţigară) cât şi intern (scăderea concentraţiei sanguine a nicotinei sub nivelul care menţine activ circuitul recompensei).”a declarat Dr. Magdalena Ciobanu, Coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Dependenţa de tutun este o boală cronică. Şi, ca orice boală, benficiază de un tratament medicamentos şi de îngrijire din partea medicului. În România, Programul Naţional Stop Fumat îşi propune să îi ajute pe acei oameni care îşi doresc din tot sufletul să renunţe la fumat şi au nevoie de ajutor de specialitate. O echipă de medici şi psihologi specializaţi în tabacologie, prezenţi în centrele Stop Fumat şi implicaţi cu sufletul în acest proiect, stau în slujba celor care vor şi cred că pot renunţa la această boală deosebit de gravă – dependenţa de nicotină. Datele de contact ale medicului şi ale psihologului pot fi găsite pe site: www.stopfumat.eu şi la la Tel Verde: 0800878673 (apelabil gratuit doar din Romtelecom) sau la 021 3356920.
În ciuda faptului că, la nivel mondial peste 5 milioane de oameni mor anual din cauza fumatului , dependenţa de nicotină este o boală cronică ce poate fi prevenită sau tratată cu ajutor medical de specialitate.
