Migrenele îngrozitoare au închis-o pe Marie Summers, o englezoaică de 31 de ani, într-o „temniţă a durerii”. Nu avea voie să ia pastile, nu mai putea să meargă normal, să citească sau să vorbească, ba chiar în unele dimineţi îi era imposibil să se ridice din pat. Până într-o zi când, după o căutare pe internet, a aflat despre efectele terapeutice ale canabisului. După ceva timp, s-a hotărât să încerce drogul, în ciuda faptului că era ilegal. Rezultatele au fost cu adevărat uimitoare, potrivit ziarului britanic The Independent, care a publicat povestea lui Summers, spusă chiar de ea.
„Dacă spui cuiva că suferi de migrene cronice, este foarte probabil să nu fi înţeles. Spune-le că suferi de migrene cronice care îţi cauzează un deficit neurologic, plus un mic cavernom cu angiom venos şi vei primi în schimb doar o privire debusolată.
Această colecţie de cuvinte este extrem de inadecvată având în vedere că durerea mi-a demontat sistematic creierul şi mi-a distrus corpul, dar sunt singurele resurse pe care le pot folosi, fără a apela la ilustraţii.
Am suferit de migrene îngrozitoare toată viaţa, dar când aveam în jur de 20 de ani, durerea şi frecvenţa s-au intensificat. Acum doi ani am început să realizez că nu există nici o pauză între atacuri. Creierul meu alunecase într-o buclă, migrenă după migrenă, şi nimeni şi nimic nu putea să întrerupă acest cerc vicios al durerii.
În ciuda cantităţilor mari de medicamente preventive, fiecare cu un set de reacţii adverse, la jumătatea anului 2009 migrenele mele zilnice deveneau din ce în ce mai sinistre. Trăisem într-o durere constantă o perioadă atât de lungă, încât nu mai speram ca lucrurile să se îmbunătăţească. Ceea ce nu anticipasem însă era că restul corpului meu începuse să se revolte, de asemenea.
Brusc, nu mai puteam să merg, dar nu din cauza durerilor, ci pentru că picioarele mele pur şi simplu nu mă mai ascultau. Când mă forţam, începeam să tremur, ca o frunză prinsă de furtună, apoi, de cele mai multe ori, îmi pierdeam cunoştinţa.
Nu mă puteam concentra să citesc sau să scriu şi nici să port o conversaţie mai lungă, iar orice mişcare îmi provoca greaţă. Aproape în fiecare zi îmi era imposibil să mă dau jos din pat. Am fost internată în nenumărate rânduri în spital, dar primeam tot timpul răspunsul că migrenele se joacă cu creierul meu. Dacă durerile ar fi continuat să mă chinuie, mi-ar fi distrus încet-încet viaţa şi ar fi scurtat-o semnificativ.
Este greu să descriu ce înseamnă să trăieşti în fiecare zi cu un corp care se distruge, fără să pară că cerşesc milă. Nu voiam milă, ci înţelegere. Când o durere este constantă, răul şi slăbiciunea îţi chinuie fiecare colţisor al corpului, iar mintea începe să piardă amintiri şi cuvinte. Începi să te simţi mai mult o legumă decât un om. Tot potenţialul pe care l-ai avut odată pare doar o umbră, frumuseţea devine fadă şi începi să te simţi răspunzătoare pentru cei dragi.
Durere sau închisoare
Într-un moment de nebunie, am căutat pe Google efectele medicinale ale canabisului asupra migrenelor şi afecţiunilor neurologice corelate. Rezultatele m-au surprins şi aproape că am refuzat să le cred. Nu am vrut să citesc cât de eficientă ar fi fost planta, pentru că nu voiam să încerc ceva ilegal şi testat în urmă cu mulţi ani, din teribilismul adolescenţei.
Am fost învăţată că medicamentele sunt extrem de neplăcute, şi că, la fel ca în cazul sexului din epoca victoriană, dacă îmi plac înseamnă că fac ceva greşit. După ce am citit argumentele pro şi contra, am decis că încercarea canabisului are semnificativ mai puţine riscuri de efecte secundare, comparativ cu toate pastilele legale care îmi fuseseră prescrise până în acel moment, dar cu o şansă mai mare de succes.
La fel ca majoritatea suferinzilor de dureri cornice, am fost insistent sfătuită să nu iau medicamente pentru durere, fie că este vorba de paracetamol sau morfină, pentru că provoacă dureri combinate şi înrăutăţesc până la urmă afecţiunea. Când medicina modernă te condamnă la o viaţă plină de durere, cu speranţe mici de vindecare, imposibiltatea de a lua medicamente pare o jignire.
Cercetările medicale arată că planta de canabis nu provoacă dureri după întreruperea tratamentului, lucru aproape singular printre medicamentele de acest tip. Oportunitatea de a ieşi din cercul durerii părea tentantă, însă trebuia să mă decid dacă eram suficient de curajoasă pentru a încălca legea, la vârsta de 31 de ani.
M-am inspirat din vorbele lui Bertrand Russell: „O persoană ar trebui să respecte opinia publică în măsura în care este necesară pentru a evita înfometarea şi închisoarea, dar tot ce trece de această limită este acceptarea voluntară a unei tiranii inutile, şi este foarte probabil să interfereze cu fericirea, în nenumărate moduri”. Aspectul care mă interesa în mod special era evitarea încarcerării.
Acest lucru era crucial nu neapărat pentru mine, pentru că eu puteam fi bolnavă oriunde, ci pentru fiul meu. Odată că m-am hotărât că sunt pregătită să lupt cu orice acuzaţie care mi-ar fi fost adusă dacă aş fi fost prinsă cu canabis, decizia a fost luată.
După ce am reuşit într-un final să fac rost de nişte marijuana, a rămas nefolosită, ascunsă într-un colţ al casei. Sufeream la fel ca înainte, dar îmi pierdusem curajul. Îmi aminteam din adolescenţă cum era să fiu drogată, şi nu voiam să trec din nou prin asta.
Nu voiam să îmi pierd controlul în mijlocul unor adulţi responsabili. Lupta mea interioară s-a dat timp de aproape o lună. În cele din urmă, într-o seară, durerea a devenit atât de intense, încât mai existau doar două variante: fie încercam iarba, fie mă duceam direct la doctor, să văd dacă făcusem un anevrism.
Ameţeli în schimbul chinului
Eram sătulă de spitale şi extenuată, aşa că am ales într-un final canabisul, spunându-mi că dacă era un anevrism, ar fi fost acolo şi după ce aş fi fumat, dar dacă m-aş fi simţit mai bine, scăpam de un drum inutil.
În doar câteva minute, nu mă mai durea nici o părticică a corpului, iar frisoanele s-au oprit. Corpul meu era relaxat, iar eu simţeam o mulţumire pe care nu cred că o pot descrie în cuvinte. Nimic nu mă durea, nu îmi mai era rău. Eram în continuare slăbită, dar mă puteam mişca la fel de uşor şi graţios ca înainte.
Da, eram drogată, dar nu cum îmi aminteam din anii adolescenţei. Poate că a fost din cauza cantităţii mai mici, suficientă să îmi elibereze corpul din închisoarea durerii. Simţeam că zâmbesc mai mult decât în mod normal, dar nu de la drog, ci de la faptul că în sfârşit scăpasem de agonia în care mă aflam de prea mult timp.
Cu siguranţă nu m-am purtat însă ciudat, nici nu am spus lucruri bizare. Nu în ultimul rând, perioada în care m-am simţit „high” a fost scurtă, dar efectele asupra sănătăţii au durat 24 de ore. Părea un miracol. Încercam să îmi imaginez cum ar arată eticheta unui astfel de produs, în farmacii: „Induce ameţeli uşoare şi pierderea noţiunii timpului, pe o durată de două ore. Efectele benefice vor continua până la 24 de ore”. Un schimb acceptabil, după părerea mea.
Am ţinut două săptămâni acest tratament, şi în fiecare zi am devenit mai puternică. Puteam să fac lucruri pe care le abandonasem de mult şi care îmi lipseau foarte tare. Bucuria pe care o simţeam eu şi soţul meu era inimaginabilă. Eram aproape normală şi în fiecare minut, corpul meu ieşea din bucla de durere şi se refăcea.
Personal, este un motiv de fericire, dar dacă privesc în ansamblu, ar putea fi şi un avantaj economic. Dacă cei bolnavi ar beneficia de terapia cu canabis, unii dintre ei ar putea cheltui mai puţini bani din sistemul de sănătate şi s-ar putea întoarce în câmpul muncii.
Canabisul, eficient în multiple afecţiuni
Din păcate, nu ştiu cât de uşor îmi va fi să fac rost de iarbă. După ani de căutări, am găsit ceva care îmi face viaţă suportabilă, chiar plăcută, dar acest lucru nu este chiar la îndemână. Sunt hotărâtă să caut iarbă în continuare, dar nu ştiu cât de realizabilă este această dorinţă.
Dacă suferi de cancer, SIDA, scleroză multiplă, fibromialgie sau poliartrită reumatoida, te numeri printre persoanele care ar putea beneficia de proprietăţile terapeutice ale canabisului, dar sfatul meu este ca fiecare să facă cercetări pentru diagnosticul propriu şi să vorbească cu un medic de încredere.
Mulţi pacienţi, prieteni, membri ai familiei, doctori şi politicieni ştiu că în spatele acestei plante este un adevăr care merită dezvăluit. Avem nevoie de cercetări medicale avansate şi de legi schimbate, care să reflecte rezultatele studiilor.
Se pare însă că nu adevărul ne ţine pe loc, ci frica. Teama de o schimbare radicală şi de un efect „prea liberal” de domino, care nu poate fi anticipat.
Evident că planta medicinală de canabis nu va putea avea acelaşi profit precum medicamentele Olanzapine sau Lorazepam. La urmă urmei, cum ai putea să înregistrezi şi să deţii drepturile asupra unei plante? Acesta nu ar trebui să fie un factor de descurajare a legiferării într-o societate civilizată, dar se poate întâmpla în societatea noastră.
Este timpul să ne maturizăm colectiv şi să realizăm că, atât timp cât această problemă rămâne nerezolvată, aruncăm la gunoi vieţi, bani şi progres.”
Canabisul ca plantă medicinală
*Cercetările au indicat că planta de canabis poate ameliora durerea, greaţa şi stimulează apetitul. În plus, este utilă şi în cazul simptomelor unor boli precum SIDA, cancerul sau scleroza multiplă, dar oamenii care folosesc canabis regulat, pentru o perioadă lungă de timp, pot deveni dependenţi.
*În 1999, o anchetă a Camerei Lorzilor a recomandat ca planta să fie disponibilă cu reţetă medicală. Au fost desfăşurate teste clinice pe termen lung, dar nu s-au tras concluzii referitoare la consum
*Canabisul este legal pentru folosirea în scopuri medicale în mai multe ţări, printre care Canada, Austria, Germania, Olanda, Spania, Israel, Italia, Finlanda, Portugalia, şi 14 state din SUA.
* Canabisul medicinal este în principal fumat, dar poate fi administrat şi în capsule sau în extracte lichide. Cele două componente principale sunt THC (tetrahidrocanabinol) şi CBD (canabidiol). O cantitate mare de THC face individul să se simtă drogat, iar un nivel mare de CBD diminuează efectele THC, făcându-l mai eficient în cazul utilizării medicinale.
*Colin Davies, în vârstă de 42 de ani, din Stockport, a fost achitat de tribunalul din Manchester în iulie 1999 după ce le furnizase canabis medicinal unor bolnavi. Davies a recunoscut că a fumat şi el canabis când suferea din cauza efectelor secundare ale pastilelor care îi fuseseră prescrise. O astfel de sentinţă a fost prima de acest fel din judecătoriile britanice.
*Jason Turner, de 23 de ani din Clifton, a fost scutit de închisoare de Tribunalul Nottingham în 2009, după ce a pledat vinovat la acuzaţia cum că ar fi crescut canabis în pod, pe motivul că avea nevoie de plantă pentru a-şi ameliora durerile cauzate de artrita severă de care suferea încă de la naştere.
