Copiii alergici la alune sunt hărţuiţi pentru că sunt diferiţi. Cercetătorii spun că până şi părinţii acestor copii cu alergii posibil fatale sunt luaţi drept nevrotici care caută atenţie. Rudele unor victime sunt chiar suspectate că le-ar fi dat acestora alune pentru a verifica dacă sunt, într-adevăr, alergice, potrivit Daily Mail.
Cercetătorii de la Universitatea Leicester că alergia la alune are un impact îndeajuns de puternic încât să fie considerată o dizabilitate. 26 de familii din Leicester au fost intervievate cu privire la experienţele lor.
Unii copii au povestit că erau hărţuiţi de colegii de clasă, care îi tachinau pentru alergia lor şi îi ameninţau că le-o vor declanşa. Alţi tineri erau evitaţi în timpul prânzului: ei stăteau separat de colegii lor care aduceau sandvişuri cu unt de arahide.
Unii părinţi le-au interzis copiilor lor să meargă la petreceri sau să mănânce în oraş, din teama că aceştia ar putea cumva mânca alune. Alţi părinţi îşi urmau protectiv copiii la petrecere, unde se loveau ei înşişi de prejudecăţi.
„Părinţii ne-au povestit cum unele persoane refuzau să privească alergia ca pe o problemă reală, posibil fatală, şi o considerau un capriciu frivol, auto-indus şi întreţinut de nevrotici, din nevoia de atenţie,” spun cercetătorii. Asta înseamnă că părinţii se străduiau să îşi păstreze imaginea de oameni cu judecată, credibili, demni de a fi luaţi în serios.
Liderul echipei de cercetători, Profesorul universitar Mary Dixon-Woods, a declarat: „Din multe puncte de vedere, alergia la alune poate fi considerată o dizabilitate, din cauza impedimentelor pe care le aduce în contextul socializării.”
Un copil din 50 este alergic la alune în Regatul Unit al Marii Britanii; aşa se face că aceasta este cea mai răspândită alergie gravă.
Reacţiile variază de la mâncărimi şi iritaţii uşoare la blocaje respiratorii care omoară în medie şapte copii pe an. Alergia la alune este, de obicei, depistată în primii doi ai de viaţă; părinţii sunt sfătuiţi să evite contactul dintre copiii lor şi orice fel de alune sau urme ale acestora şi să aibă mereu la ei o seringă cu adrenalină.
Conform studiului – publicat de Chronic Illness – nici în membrii familiei nu se poate avea mereu încredere. Au fost cazuri în care rude în vârstă au avut pierderi de memorii, dar şi cazuri în care membri ai familiei sunt suspectaţi că le-ar fi dat victimelor alune pentru a verifica dacă sunt, într-adevăr, alergice.
„Studiul nostru arată că familiile copiilor alergici au cerinţe clare pentru cei care îi vizitează; totuşi, musafirii nu iau întotdeauna recomandările în serios, devenind astfel iresponsabili,” a declarat Mary Dixon-Woods.
Părinţii copiilor fără o astfel de alergie se tem, deatfel, că musafirilor alergici li s-ar putea declanşa o reacţie când îi vizitează; chiar dacă e uşor să eviţi servirea alunelor la pungă, urme din acestea pot apărea în multe feluri de mâncare.
