» Medicii spun ca majoritatea pacientilor trec prin anumite stari emotionale atunci cand afla ca sufera de boli grave.
Negare. este doar un stadiu temporar in care se pune accent pe situatiile pozitive. Exemplu: "Dar eu ma simt bine. Asta nu mi se poate intampla". Al doilea stadiu este cel in care apar mania, supararea. Odata intrat in acest stadiu, pacientul isi da seama ca negarea nu mai poate continua. Din cauza maniei, persoana este greu de tratat sau ingrijit. Prezinta simptome de ura sau invidie indreptata catre persoanele care proiecteaza energie si vitalitate. Pacientul isi pune intrebari de genul: "De ce eu? Nu e corect! Cum mi se poate intampla asta tocmai mie? Cine e de vina?". Targuiala. Este cel de-al treilea stadiu. De obicei, pacientul gandeste dupa modelul: "stiu ca sufar de o maladie dificila, dar poate reusesc sa indepartez sfarsitul/invaliditatea/dependenta fata de altii. De obicei, aceasta targuiala se face cu o putere superioara, cu promisiunea unei modificari a stilului de viata.
Exemplu: "Vreau doar sa fiu capabil sa-mi vad copiii terminand scoala" sau "Mi-as da toate economiile pentru a obtine asta". Depresia: in timpul acestei perioade, persoana incepe sa inteleaga diagnosticul. Din aceasta cauza, individul devine retras, refuza vizitele, petrece mult timp plangandu-si de mila. Acest proces ii permite persoanei sa se deconecteze de lucrurile pe care le iubeste. Nu este recomandat ca in aceasta perioada sa incercam sa il inveselim. Persoana are nevoie de timp. Exemplu: "Sunt atat de trist. De ce sa ma bateti la cap cu orice? Oricum voi muri. Care e scopul?". Acceptare: acesta este stadiul final. Este un stadiu al pacii, cand pacientul a acceptat ca sfarsitul se apropie. De obicei, cel aflat in acest stadiu doreste sa fie lasat singur. Mai mult, durerile fizice pot sa nu mai apara. Exemplu de reactie: "Va fi bine. Nu ma pot lupta cu asta. Cel mai bine ar fi sa ma pregatesc".
