Îndemnurile de tipul „dacă mă iubeşti, te laşi de băut” şi reproşurile sunt, de foarte multe ori, ineficiente.
Cel mai important lucru pe care-l pot face apropiaţii unei persoane care suferă de alcoolism este să o convingă să accepte un ajutor de specialitate. Cifrele arată că doar unu din cinci alcoolici reuşeşte să se lase singur de băut. O mare greşeală a familiei este să-l acuze pe alcoolic de lipsă de voinţă şi să-i spună că, dacă ar vrea cu adevărat să se lase de alcool, ar face-o.
În realitate, persoana respectivă nu mai are capacitatea de a controla consumul şi nu ştie ce altceva să facă în situaţiile în care simte dorinţa puternică de a consuma alcool, chiar dacă se simte vinovată şi ruşinată de efectele alcoolului asupra comportamentului său.
„Familia ar trebuie să renunţe la fantezia «dacă mă iubeşti, te laşi de băut». Dependenţa afectează tocmai voinţa, iar un specialist îl ajută pe dependent să-şi consolideze voinţa”, spune Eugen Hriscu, psihiatru specializat în tratarea dependenţelor, director ştiinţific la Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT).
Hobby-urile care înlocuiesc pofta de băutură
Cu ajutorul specialiştilor, alcoolicul îşi va construi scenarii alternative pentru situaţiile în care simte nevoia să bea. „Un om care munceşte în fabrică se duce cu băieţii după program şi bea două, trei sticle de vin. În timp, o să aibă o poftă de băut incontrolabilă.
Cu ajutorul asistenţei psihologice, pacientul îşi dă singur seama ce alternativă funcţionează pentru el: să meargă la sală, să stea singur într-o cameră şi să citească o carte, să facă o plimbare în parc, să bea un ceai cu un prieten. Tratamentul se face în grup, pentru a face schimburi de roluri”, mai spune Eugen Hriscu.
„O să golesc vreo două sticle de votcă dintr-un foc!”
Procesul de vindecare se poate întinde pe o perioadă îndelungată. Frecvent, pacienţii renunţă la tratament şi au recăderi.
Medicul psihiatru Dan Prelipceanu, de la Spitalul Obregia, povesteşte: „O pacientă a venit de vreo două ori la mine spunându-mi: «Domnule doctor, internaţi-mă acum, pentru că dacă mă lasaţi să mă duc acasă, simt că o să mă duc direct la sticlele cu votcă pe care le-am ascuns ca să nu le mai văd şi golesc vreo două dintr-un foc. Am o poftă îngrozitoare de băut. Dau telefon acasă, vine soţul cu periuţa de dinţi şi cu pijamaua». Am internat-o de vreo două ori. Se lupta cu ea însăşi”. Alt pacient a stat internat o zi, după care i-a spus medicului că a venit la spital de gura nevestei şi că vrea să se externeze, cu promisiunea ca va bea mai puţin.
„Omul de odinioară” şi „omul de acum”
Motivaţia de a se lăsa de alcool este esenţială. De regulă, rudele încearcă numeroase strategii pentru a-l determina pe consumator să renunţe la băutură. Unii îşi organizează programul pentru a-şi petrece cât mai mult timp împreună, pun băutura sub cheie şi instituie un program de consum controlat. Unele femei se gândesc că dacă ar avea un copil, partenerul ar fi motivat să bea mai puţin, altele pun pe ascuns medicamente antialcool în mâncare, lucru extrem de periculos pentru sănătatea dependentului.
Adesea, persoanele apropiate sunt foarte conştiente de diferenţa dintre „omul de odinioară”, când alcoolul nu reprezenta o problemă, şi „omul de acum” şi se întreabă dacă este vina lor că s-a ajuns aici.
„Apariţia unei probleme legate de consumul de alcool nu ţine numai de ce se întâmplă în viaţa persoanei. Un rol foarte important îl joacă ereditatea, adică dacă au existat astfel de probleme printre rudele de sânge ale consumatorului, şi efectele alcoolului asupra creierului şi organismului”, explică Eugen Hriscu.
Nu-i puneţi „sticle-capcană” în cale
Orice discuţie cu un consumator problematic de alcool trebuie să aibă loc în momentul în care acesta a ieşit de sub influenţa băuturii.
Alcoolul afectează atenţia, capacitatea de concentrare şi memoria. Certurile cu o persoană intoxicată pot degenera în violenţă, pentru că alcoolul slăbeşte capacitatea de a-şi ţine emoţiile sub control.
De asemenea, a încerca să faci persoana să recunoască că a băut este o acţiune frustrantă şi inutilă, mai spun medicii. Uneori, rudele unui fost consumator problematic de alcool care menţine abstinenţa încep să-l pună la încercare şi să verifice dacă într-adevăr poate rezista ispitei. „Este extrem de periculos să fie lăsate în acest scop sticle sau pahare de băutură pe care persoana să le găsească atunci când nu se aşteaptă. Pentru unii, a ţine băutura în casă este o problemă”, explică Hriscu.
Îndemnurile de tipul „ce rău poate să-ţi facă un păhărel după atâta timp” se pot dovedi şi ele păguboase. Doar pentru că cineva a fost abstinent o perioadă de timp nu înseamnă că de acum poate din nou să consume alcool în mod controlat.
„Dacă persoana respectivă începe iar să consume alcool din când în când, familia ar trebui să discute cu ea şi să-i spună: «Am văzut că iar te-ai apucat de băut şi sunt îngrijorat. Hai să mergem la doctor să vedem despre ce e vorba»”, recomandă Eugen Hriscu.
Dacă persoana respectivă refuză, spunând că nu este cazul, întrebaţi-o când va considera că are nevoie să meargă la un specialist.
Serviciile medicale pentru dependenţi, subdezvoltate
– Peste 80% din persoanele cu un consum problematic de alcool care nu au apelat la servicii nu cunosc instituţii specializate în tratarea dependenţei de alcool în judeţul lor de reşedinţă.
– Peste 50% din persoanele care apelează la servicii medicale de specialitate au vârsta de peste 50 de ani, când se presupune că au ajuns la o severitate mare a dependenţei de alcool.
– 76% din medicii psihiatri intervievaţi consideră că programele de formare în domeniul prevenirii şi tratării abuzului şi dependenţei de alcool sunt foarte utile. Cu toate acestea, peste 50% din ei nu au urmat un curs de formare în ultimii trei ani.
Sursa: Studiu naţional realizat în 2011 de ALIAT. Lista serviciilor publice sau private existente în domeniul tratamentului abuzului şi dependenţei de alcool poate fi gasită pe site-ul www.alcohelp.ro.
