Guvernul a plătit peste 36 milioane de euro pentru un program de informatizare în domeniul sanitar care, în linii mari, poate doar să ţină evidenţa pacienţilor şi să prevină dubla decontare a unei reţete de către casele de asigurări.
Noul sistem informatic al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a început să funcţioneze acum un an, după ce s-a lucrat 11 ani la el. Practic, informatizarea sistemului sanitar asigură o evidenţă a pacienţilor, dar nu şi un control riguros al cheltuielilor, este concluzia la care au ajuns medicii, economiştii din spitalele româneşti şi specialiştii în IT.
Ce poate să facă Sistemul Informatic Unic Integrat
SIUI a fost conceput pentru a se putea controla modul în care se cheltuiesc banii asiguraţilor. Care sunt, concret, utilităţile SIUI?
Asigură evidenţa pacienţilor care apelează la medicul de familie şi la medicul specialist.
Înregistrează diagnosticul primit de pacienţi şi reţeta prescrisă pentru fiecare afecţiune.
Semnalează situaţiile în care pacienţii au primit de două ori aceeaşi reţetă, iar casa de sănătate a plătit de două ori pentru acelaşi serviciu.
Care sunt limitările SIUI?
Noul sistem nu poate preveni situaţiile în care pacienţii sunt trimişi să-şi cumpere medicamente pe banii lor sau să îşi facă investigaţii precum CT-ul (computer tomograf) şi RMN-ul (rezonanţă magnetică) în sistem privat, chiar dacă vor figura în evidenţele spitalului că le-au făcut pe banii casei de sănătate. Acest lucru ţine exclusiv de onestitatea medicilor.
Nu va putea evita achiziţile dubioase din spitale: mobilă în loc de medicamente, alimente şi alte produse cumpărate la suprapreţ. Asta pentru că achiziţiile publice sunt înregistrate într-un alt sistem informatic (SEAP), sistem care nu comunică cu SIUI.
„Dacă într-un spital se cumpără 3.000 de flacoane de medicamente şi dispar toate în numai cinci zile, fără ca vreunul din bolnavii internaţi pe o secţie să fi beneficiat de ele sau că bolnavii plătesc pentru dispozitive medicale precum stenturile sau protezele, deşi ar trebui să le primească gratuit, asta n-o să vadă Sistemul Unic Integrat”, explică medicul Gheorghe Iana. Achiziţiile publice din spitale se regăsesc în sistemul SEAP (Sistemul Electronic de Achiziţii Publice), însă, în realitate, nu există un control precis al acestora. „Aleatoriu, mai sunt verificate unele spitale de către Curtea de Conturi o dată la 5 ani”, spune economistul Ştefan Petre, de la Spitalul „Carol Davila”, din Bucureşti.
În alte ţări, de exemplu Austria sau în Germania, toţi actorii din sănătate comunică între ei printr-un sistem informatic bine pus la punct, în care pacientul este urmărit din momentul în care ajunge la medicul de familie, trece pe la specialist până în momentul în care îi sunt decontate cheltuielile.
Pe de altă parte, toate achiziţiile publice făcute într-un spital pot fi verificate în cadrul aceluiaşi sistem informatic. În cazul României, nu există interconectivitate între sisteme.
„În Austria şi Germania s-a început cu temelia, ca la construcţia oricărei case. Nu s-a început cu zidurile sau cu acoperişul. În primul rând era nevoie de nişte baze de date bine puse la punct ca apoi sistemele să poată fi conectate. Apoi, mai erau de stabilit costurile unor servicii. Dacă nu ştii cât costă o apendicită, cum îi poţi deconta costurile?!”, a punctat Valentin Tomşa, directorul general al SAP România, câteva dintre hibele sistemului.
Soluţii pentru depistarea fraudelor
O soluţie ca România să aibă un sistem medical informatizat funcţional, cum sunt cele din Germania sau Austria ar fi, cel mai probabil, reconstrucţia lui. „În Germania se lucrează cu 9 case de asigurări de sănătate şi nu mai sunt probleme”, a exemplificat Valentin Tomşa, directorul general al SAP România, cel mai mare producător mondial de software de business.
Chiar şi aşa, un sistem informatic bine pus la punct nu ar rezolva corupţia din Sănătate. Pentru asta ar fi nevoie de directori de spital, numiţi conform competenţelor, nu după criterii politice.
Medicii care au ieşit din sistemul medical românesc şi au emigrat văd acum mult mai clar soluţiile pe care ar trebui să le aplice cei aflaţi la cârma Sănătăţii. „Informatizarea făcută până acum în România urmăreşte diminuarea furtului la nivel local, dar suma este minimă pe lângă sumele imense pe care cei de la centru le fură. Am lucrat în spitalele româneşti şi ştiu: în ultimii 20 de ani, cei care fură sunt în principal la nivel central, în minister şi la casele de asigurări de sănătate. Ei sunt vinovaţi de slaba calitate a serviciilor de sănătate. Spitalele sunt subfinanţate, dar în schimb firmele medicale private sunt plătite mai bine decât spitalele de stat pentru prestarea aceloraşi servicii. Aşadar, soluţia pentru problemele existente acum în sistemul medical românesc ar fi luarea unor măsuri la nivel central, iar banii din asigurările de sănătate să meargă în sistem, nu la ajutoarele sociale”, este de părere medicul neurochirurg Iulian Tănase, care profesează acum în SUA.
În SUA, tot sistemul medical este informatizat, iar firmele de asigurări îşi pot verifica atent cheltuielile. „ Totul e computerizat de la materialele sanitare folosite pentru îngrijirea unui pacient până la resursele umane. Totul se contabilizează. Nici aici nu au exclus în totalitate frauda, dar în momentul în care cineva este prins, pedepsele sunt serioase. Nu este ca în România, unde firmele private îşi pun oameni la casele de asigurări, astfel încât să ia decizii favorabile lor”, exemplifică Iulian Tănase.
Un alt specialist care a ieşit din sistemul public de sănătate şi îi cunoaşte dedesubturile spune că multe dintre problemele acestui domeniu ţin de management. „Până când nu va lua conducerea spitalelor din mâna medicilor şi nu va pune în scaun finanţişti adevăraţi, Ministerul Sănătăţii nu va rezolva nimic. Cum se face că un economist cu MBA sau master în economie la Oxford nu are dreptul să candideze pentru un post de manager la un spital din România?! Cum se face că legea nu îi permite, ci îi favorizează pe medicii care sunt cadre universitare?!”, se revoltă economistul Florin Stroe, fost director economic la Spitalul Floreasca din Bucureşti.
Cum funcţionează sistemul?
„Un pacient odată intrat în sistemul informatic va avea un cod unic (CNP) şi nu va mai putea primi două reţete de medicamente compensate, una la Iaşi şi alta la Bucureşti. Pe de altă parte, softul nu a fost conceput pentru a descâlci alte ilegalităţi care se întâmplă în sistemul sanitar, spre exemplu că un pacient figurează că e internat într-o clinică, dar stă acasă şi merge să facă investigaţii imagistice precum RMN-ul sau CT-ul în privat”, explică medicul Gheorghe Iana, fost consilier la Ministerul Sănătăţii.
