O banală conjunctivită poate ascunde de fapt o afecţiune a pleoapelor care poate avea complicaţii grave. Există tumori care arată ca o inflamaţie şi care sunt greşit tratate, în condiţiile în care în România nu există medici specializaţi în chirurgia oculoplastică.
În străinătate, chirurgia oculoplastică reprezintă un segment foarte dezvoltat, medicii fiind organizaţi în societăţi ştiinţifice, care permit dezvoltarea şi aprofundarea tehnicilor chirurgicale specializate strict pe acest domeniu. În România însă, acest domeniu este ca şi inexistent, fiind reprezentat extrem de deficitar. Astfel, mulţi medici români nu ştiu să recunoască afecţiunile pleoapelor şi să le trateze corect. În plus, multe afecţiuni tumorale nu dor şi de aceea intervenţia chirurgicală este tergiversată şi de către pacient. Dacă nu sunt realizate la timp şi corect, oculoplastiile implică un disconfort estetic şi funcţional.
„Pacienţii sunt trimişi ori la dermatologi, ori la chirurgi plasticieni, care însă au prea puţină legatură cu oftalmologia, structurile pleoapelor şi ale orbitei fiind cu totul speciale şi mult diferite faţă de restul organismului uman. Din cauza lipsei de educaţie medicală şi de multe ori a îndrumării greşite, pacienţii nu ştiu cui să se adreseze şi nu ştiu nici că se pot efectua astfel de operaţii. Am întâlnit oameni mutilaţi din cauza faptului ca au ajuns în prima fază în unităţi medicale care nu aveau această specializare”, a declarat doctorul Speranţa Schmitzer, şeful clinicii Oftalmestet.
Chirurgia oculoplastica include operaţii de reabilitare funcţională şi estetică în jurul globului ocular cum ar fi: tulburări de statică palpebrală, inegalităţi ale pleoapelor, extirparea afecţiunilor tumorale benigne sau maligne care ridică probleme de reconstrucţie post-excizie şi, nu în ultimul rând, operaţii de reconstrucţie în urma unor traumatisme.
Tulburările de statică palpebrală se referă la poziţiile anormale ale pleoapelor. Acestea pot afecta de multe ori vederea, în cazul ptozelor palpebrale, coborârea pleoapei superioare cu micşorarea desciderii pleoapelor, iar în cazul lagoftalmiilor paralitice imposibilitatea închiderii fantei (pleoapa superioară rămâne permanent ridicată; pot exista eversionări ale pleoapelor care oferă disconfort funcţional şi estetic (entropion, ectropion).
Tot de chirurgia oculoplastică ţin şi afecţiunile căilor lacrimale, dar şi operaţiile de estetică palpebrală care implică de cele mai multe ori extirparea de ţesut suplimentar, pleoapele având atât rolul de protecţie a globului ocular, cât şi un rol estetic în fizionomia feţei.
Speranţa Schmitzer este primul medic din România care a obţinut în anul 2002 din partea Ministerului Sănătăţii supraspecializarea în chirurgie oculoplastică. Cu o experienţă de 20 de ani în domeniul chirurgiei oculoplastice, Speranta Schmitzer are la activ peste 14.000 de operaţii din care 5000 sunt oculoplastii.
Ea conduce clinica privată de oftalmologie Oftalmestet, singura din România în care, pe lângă operaţiile oftalmologice de rutină (cataracta, glaucom), se practică chirurgia oculoplastică de către un medic acreditat în această supraspecializare.
O statistică a intervenţiilor efectuate în clinica Oftalmestet arată că pe primul loc se află cataractele cu 46%, pe locul doi formaţiunile tumorale cu 15.5%, pe locul trei ptozele palpebrale cu 7%, iar pe locul patru pterigionul cu 6.5%.
Operaţia de cataractă este una dintre cele mai standardizate operaţii care se efectuează în prezent, datorită aparaturii de ultima oră şi a experienţei medicilor, dar intervenţiile oculoplastice sunt mai laborioase, necesitând de multe ori şi o a două sau chiar a treia re-intervenţie.
„Rata de succes în clinică noastră a fost până acum de aproximativ 95% la oculo-plastii (această rată însă se îmbunătăţeşte substanţial, deoarece în unele cazuri sunt necesare reintervenţii), la cataractă se poate spune că rata de succes este de 99.5%”, a declarat doctorul Speranţa Schmitzer.
