Asociația Pro Consumatori a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 17 tipuri de ketchup, 34 tipuri de muştar şi 17 tipuri de maioneză, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.
Cercetarea privind calitatea ketchup-ului, maionezei şi muștarului face parte din Campania Națională de Informare și Educare: „Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră“. Prin această campanie, Asociaţia Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr și grăsimi și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor. Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.
Analiza ingredientelor folosite la fabricarea ketchup-ului
Ketchup-ul este un sos dulce sau picant preparat din suc de roșii, câteodată legume (ceapă, ţelină, ardei capia), oțet și mirodenii (boia iute sau dulce, piper, busuioc, usturoi, frunze de dafin etc.).
În afară de roşii/pastă de tomate/pulpă de tomate/concentrat de tomate/piure de tomate, în acest tip de produs s-au mai identificat: apă, zahăr, oţet din vin, sare iodată, sare de mare, sare, amidon modificat din porumb, acid citric, acid ascorbic, acid tartric, benzoat de sodiu, sorbat de potasiu, sucraloză, acesulfam de potasiu, adipat de diamidon acetilat, gumă de xantan, gumă de guar, arome, aromă tomate, ceapă, usturoi, frunze de dafin, cuişoare, chimen, ienibahar, piper, ţelină, extract de ardei iute, boia de ardei iute, lactoză, sirop de glucoză-fructoză.
Dintre produsele analizate, numai 12% respectă rețeta tradi-țională a ketchup-ului. În ceea ce priveşte forma în care se regăsesc tomatele în acest tip de produs, precizăm următoarele:
La 47% dintre produsele analizate s-a folosit pasta de tomate în proporţii ce variază între 12% şi 66% din cantitatea produsului analizat.
La 23% dintre produsele analizate s-a folosit piure de roşii în proporţii ce variază între 46% şi 74% din cantitatea produsului analizat.
La 12% s-a folosit concentrat de tomate în proporţii ce variază între 19% şi 24%.
La 12% s-au folosit roşii, specificându-se cantitatea de roşii utilizată pentru obţinerea a 100 grame produs, adică între 148 grame roşii şi 150 grame roşii.
La 6% s-a folosit pulpă de tomate în proporţie de 66%.
Cantitatea de zahăr per unitatea de vânzare variază între 12 linguriţe şi 26 linguriţe.
La 76% s-a folosit apă la realizarea reţetei, iar la 47% dintre acestea, apa constituie primul ingredient.
La 76% s-a folosit amidon.
La 71% s-a folosit zahăr.
La 65% s-au folosit conservanţi, iar la 53% dintre acestea s-au folosit câte 2 conservanţi.
La 35% s-a folosit acid citric.
La 35% s-a folosit aromă de tomate.
La 24% s-au folosit îndulcitori artificiali, respectiv sucraloza la 12% dintre produsele analizate şi acesulfam de potasiu la 12% dintre produsele analizate.
La 24% nu există declaraţie nutriţională.
La 18% dintre produsele analizate s-au folosit gumă de guar şi gumă de xantan pe post de stabilizatori.
Sarea folosită la realizarea reţetelor din produsele analizate se regăseşte sub formă de sare de mare la 6% dintre produse, sub formă de sare iodată la 35% dintre produse şi sub formă de sare la 59% dintre produse.
Cantitatea de sare per unitatea de vânzare variază între 7,65 grame şi 17,5 grame, adică între o linguriţă şi jumătate şi 3 linguriţe şi jumătate.
Obligativitatea folosirii sării iodate atât pentru consumul uman, cât și în industria alimentară a fost decisă în anul 2002 printr-o Hotărâre de Guvern. În prezent, mulți producători din industria alimentară folosesc sarea iodată și în alte ramuri ale industriei, cu toate că acest lucru nu mai este obligatoriu decât pentru industria pâinii și a produselor de panificație, fapt ce poate genera probleme de sănătate consumatorilor.
Consumul de sare iodată are efecte negative asupra organismului uman.
Românii consumă zilnic de 2-3 ori mai multă sare “iodată“ decât cantitatea recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care este de 5 grame de sare. Valoarea energetică medie la produsele analizate variază între 32 kcal şi 114 kcal.
Analiza ingredientelor folosite la fabricarea maionezei
Maioneza tradiţională este un condiment obţinut din ulei ve-getal, gălbenuş de ou şi oţet sau zeamă de lămâie. În afară de ulei de rapiţă/floarea-soarelui, gălbenuş de ou şi oţet, în maioneza industrială s-au mai identificat următoarele ingrediente: apă, zahăr, amestec de condimente (neprecizate ca tip), sare, acid ci-tric (acidifiant), acid lactic (corector de aciditate), EDTA (antioxidant), amidon modificat, gumă de guar, gumă de xantan, gumă din seminţe de caruba, faină de roşcove, benzoat de sodiu, sorbat de potasiu, butilhidroxitoluen, butilhidroxianisol, acesulfam de potasiu, arome, caroteni (coloranţi), luteina (colorant) extract colorant din morcovi, aromă de muștar, beta-caroten (colorant), lapte praf degresat, muştar, arome naturale (neprecizate ca tip), usturoi granulat, suc de lămâie (0,1%), sirop de glucoză-fructoză, praf de ou integral (0,1%) şi proteină din lapte.
Dintre cele 17 produse analizate, niciunul nu respectă reţeta tradițională a maionezei.
În privinţa ingredientelor folo-site la realizarea maionezei industriale s-au constatat următoarele:
La 65% dintre produsele analizate s-a folosit EDTA-ul.
La 65% s-a folosit gumă xantan.
La 65% s-a folosit amidon.
La 65% s-a folosit gălbenuş de ou, în proporţii cuprinse între 0,6% și 10%.
La 59% s-au folosit două tipuri de conservanţi: benzoatul de potasiu şi sorbatul de potasiu; cele două tipuri de conservanţi s-au folosit împreună la 29,5% dintre produsele analizate, în timp ce sorbatul de potasiu s-a folosit singur la 29,5% dintre produsele analizate.
La 59% s-a folosit acid citric.
La 53% s-a folosit ulei de floarea-soarelui, în proporţii cuprinse între 25% şi 62%.
La 53% s-a folosit guma de guar.
La 53% s-a folosit apa în cantităţi neprecizate de către producător.
La 47% s-a folosit ulei de rapiţă, în proporţii cuprinse între 50% şi 79%.
La 35% s-a folosit apa ca principal ingredient.
La 35% s-a folosit aromă de muştar.
La 35% s-a folosit sare iodată.
La 18% s-au folosit condimente neprecizate ca tip.
La 12% s-a folosit butilhidroxitoluen şi butilhidroxianisol.
La produsele analizate s-au folosit următoarele substanţe, în proporţii egale, respectiv de 6%: BHA (antioxidant), zaharinat de sodiu, acid tartric, acid lactic şi acesulfam de potasiu.
Cantitatea de zahăr din maionezele analizate variază între 0,3 şi 5,1 grame per 100 grame produs, cantitatea de acizi graşi saturaţi variază între 2,49 şi 10 grame per 100 grame produs, în timp ce cantitatea de sare variază între 0,1 şi 1,6 grame per 100 grame produs.
Valoarea energetică medie a maionezelor analizate este cuprinsă între 244 kcal şi 699 kcal.
Analiza ingredientelor folosite la fabricarea muştarului
Muştarul este un condiment sub formă de pastă moale, de culoare galben-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor de muştar cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru şi alte tipuri de condimente.
La fabricarea muştarului industrial analizat s-au folosit următoarele ingrediente: apă, boabe de muştar, făină de muştar, oţet din vin, zahăr, sare, condimente, făină de grâu, ulei de floarea soarelui, betacaroten, riboflavina, disulfit de potasiu, acid citric, amidon modificat din porumb, gumă de xantan, gumă de guar, acesulfam de potasiu, zaharină, tartrazină, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu, arome, extract de chili, boia de ardei iute, miere de albine, curcumina şi coriandru.
În privinţa ingredientelor folosite la realizarea muştarului industrial s-au constatat următoarele:
La 97% dintre produsele analizate s-a folosit apa ca principal ingredient.
La 42% s-au folosit boabe de muştar, în proporţii ce variază între 10 şi 50%, în timp ce la 32% dintre acestea nu se precizează cantitatea de boabe de muştar folosită.
La 44% s-a folosit făina de grâu.
La 44% s-au folosit condimente neprecizate ca tip.
La 29% s-a folosit guma de xantan.
La 26% s-a folosit făina de muştar, în proporţii ce variază între 15 şi 20%.
La 15% s-a folosit amidon.
La 12% s-a folosit zaharina ca îndulcitor artificial.
La 12% s-au folosit arome.
La 12% s-a folosit acid citric.
La 9% s-a folosit acesulfam de potasiu ca îndulcitor artificial.
La 9% s-a folosit guma de guar.
La produsele analizate s-au folosit următoarele substanţe, în proporţii egale, respectiv de 6%: sorbat de potasiu şi disulfit de potasiu.
Valoarea energetică medie la produsele analizate variază între 35 kcal şi 164,6 kcal. Cantitatea de zahăr la sortimentele de muştar analizate variază între 0,9 grame şi 16 grame per 100 grame produs. Cantitatea de sare variază între 1,05 grame şi 5,87 grame per 100 grame produs analizat. La 18% dintre produsele analizate nu există declaraţie nutriţională.
Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestor produse
În cele trei tipuri de condimente s-au identificat 19 aditivi alimentari: acid citric, acid ascorbic, acid tartric, benzoat de sodiu, sorbat de potasiu, sucraloza, acesulfam de potasiu, adipat de diamidon acetilat, gumă de xantan, gumă de guar, arome, aromă tomate, disulfit de potasiu, tartrazina, butilhidroxitoluen (BHT), butilhidroxianisol (BHA), aromă de muştar, acid tartric şi acid lactic.
Arome – termenul se referă la produsele care nu sunt destinate consumului sub această formă şi care sunt adăugate produselor alimentare pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.
E102 – tartrazina, colorant sintetic. A fost interzis în SUA, Norvegia, Austria pentru că a fost considerat răspunzător de agravarea astmului, de producerea de iritații la nivelul pielii și de distrugerea ADN-ului.
E202 – sorbat de potasiu, conservant. Este un aditiv ce irită pielea, ochii şi mucoasele. Poate fi genotoxic și mutagen pentru celulele sângelui uman.
E211 – benzoat de sodiu; este un conservant cu acțiune anti-bacteriană și antifungică în mediul acid. Asupra acestuia pla-nează suspiciuni cu privire la generarea unor alergii.
E224 – disulfit de potasiu, aditiv alimentar folosit drept conservant. La persoanele astmatice poate provoca probleme respiratorii. Poate cauza alergii şi pro-bleme digestive în doze mari.
E300 – acid ascorbic; este un agent antioxidant obținut din glucoză și care în cantități mari poate produce diaree, atacă smalțul dinților și determină formarea calculilor la rinichi.
E320 – butilhidroxianisol (BHA), aditiv alimentar folosit ca antioxidant. Poate provoca alergii şi stări de somnolenţă. Poate induce sindromul de hiperactivitate (ADHD), este carcinogen şi cu efecte estrogenice.
E321 – butilhidroxitoluen (BHT), aditiv alimentar folosit ca antioxidant. Poate provoca alergii şi stări de somnolenţă. Poate induce sindromul de hiperactivitate (ADHD), este carcinogen şi cu efecte estrogenice.
E330 – acidul citric, agent de reglare a acidității. Cel mai bine documentat efect al acidului ci-tric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor. Nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
E385 – EDTA, aditiv folosit pentru menţinerea culorii. Studiile arată că acest aditiv alimentar poate induce modificări metabo-lice, dezechilibre privind mineralele, inhibă enzimele, generează tulburări gastrointestinale şi crampe musculare, poate da reacţii alergice. Este interzisă folosirea acestuia în alimentele destinate copiilor.
E412 – guma de guar este un agent de îngroșare. Poate provoca alergii.
E415 – guma de xantan este produsă prin fermentarea gluco-zei, sucrozei sau lactozei de bacteria Xanthomonas campestris. Poate provoca balonare, fla-tu-lență, diaree, crampe abdominale și scăderea glicemiei.
E950 – acesulfamul de potasiu este un îndulcitor sintetic care are o putere de îndulcire de 200 de ori mai mare decât zahărul, lipsit de calorii și asupra căruia există suspiciuni privind declanșarea unor afecțiuni identice cu cele produse de aspartam.
E955 – sucraloza este un edulcorant chimic de sinteză, care are o putere de îndulcire de 600 de ori mai mare decât zahărul, de două ori mai mare decât zaharina şi de patru ori mai mare decât cea a aspartamului. În compoziţia sucralozei există o substanţă numită clorină, care se regăseşte şi în compoziţia pesticidelor de tip DDT, a dezinfectanţilor şi a unor tipuri de plastic. Consumul ridicat de sucraloză duce la atacuri de panică, stări de agitaţie, dureri musculare.
E1422 – adipatul de diamidon acetilat face parte din categoria “E-uri suspecte“, fiind responsabil de o serie de reacţii adverse, cum ar fi: alergiile, dereglările hormonale, tulburările hepatice, bolile intestinale şi ale ficatului, tulburările hepato-biliare, tulburări ale tubului digestiv, tulburările nervoase şi creşterea nivelului de colesterol.
Nu este absolut sigur că informațiile producătorilor sunt corecte și complete
„Multe produse alimentare vândute în această perioadă nu sunt etichetate corespunzător sau nu conțin ingredientele specifice denumirii tradiționale a alimentelor consumate la masa de Paşti. Astfel, consumatorii sunt informați greșit despre produsele alimentare pe care le cumpără. Pentru a lua decizia de cumpărare, consumatorii nu au altă opțiune decât aceea de a se baza pe etichetele acestora. Consumatorii se așteaptă ca eticheta să reflecte cu exactitate conținutul și calitatea produsului, lucru care nu se întâmplă în cele mai multe situații. Folosirea aditivilor alimentari a devenit o practică obișnuită. Consumatorii trebuie să evite alimentele cu aditivi, deoarece creează mari probleme de sănătate pe termen lung. Aceștia au numai un rol tehnologic, «acoperă» calitatea scăzută a ingredientelor principale, creând percepții false pri-vind anumite caracteristici organoleptice, cum ar fi aspectul, prospețimea, culoarea, gustul și aroma“, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, președintele APC România.
„Perioada Paștilor fiind una de creș-tere a activităților comerciale, este evi-dent că apar și mai multe situații de risc din partea cumpărătorilor de a avea nemulțumiri în urma achi-zi-țiilor făcute. Această situație este determinată atât de volumul mai mare al tranzacțiilor, cât și de tentația vânzătorilor de a strecura în oferta normală și părți din oferta nevandabilă în alte perioade. Deși sistemul de infor–mare a cumpărătorilor prin eti-che-tare din ce în ce mai riguroasă are menirea să protejeze cât mai mulți dintre cumpărătorii care citesc și iau în considerare informațiile respective, trebuie înțeles că nu este absolut sigur că informațiile producătorilor și vânzătorilor sunt corecte și complete. În plus, nu toți cumpărătorii înțeleg suficient informațiile oferite“, a declarat prof. univ. dr. Ion Schileru, de la departamentul de Business, Științele Consumatorului și Manage-mentul Calității, ASE București.
