Bucureşti. România. 9 februarie 2009. Formalităţile de înfiinţare sunt îndeplinite şi compania primeşte autorizarea de funcţionare. Numele: Laveco Tax Consult SRL. Zece luni mai târziu, se va schimba în Lamark Tax Planning Consult. Obiectul de activitate: „consultanţă pentru afaceri şi management”. În practică, livrează, la nivel regional, conturi offshore, firme internaţionale (IBC) şi servicii de protecţie a identităţii. Sediul operativ este pe Bulevardul Nicolae Titulescu, în Piaţa Victoriei, exact în biroul în care Kiss Laszlo Gyorgy acordă consultaţii. Chiar dacă nu figurează direct în documentele societăţii, avocatul offshore conduce afacerea. Oficial, SRL-ul bucureştean este controlat efectiv de Laveco Group Limited – o companie din Noua Zeelandă care deţine 90% din participaţii. Restul de 10% e trecut pe numele secretarei lui Kiss, Mariana Iordăchescu.
Offshore-ul acţionar din Noua Zeelandă este înregistrat în Auckland, 369 Queen Street – o adresă care, în mai puţin de un an, va intra în atenţia serviciilor de informaţii occidentale. Firma subsidiară din România este administrată de Lu Zhang, o chinezoiacă naturalizată în Noua Zeelandă. Potrivit documentelor de constituire a SRL-ului, administratorul Lu Zang are mandat cu puteri nelimitate, valabil patru ani, până în februarie 2013. N-a apucat să-l ducă la capăt.
Bangkok. Thailanda. 12 decembrie 2009. Aeroportul „Don Muang” intră în stare de alertă când trupele speciale ale poliţiei thailandeze încercuiesc avionul Ilyushin-76 aterizat pentru alimentare. Cei cinci membri ai echipajului, patru cazaci şi un bielorus, sunt încătuşaţi, iar aeronava este percheziţionată de la un capăt la altul. Documentele de bord care pretind că avionul transportă doar echipamente petroliere sunt false. Rând pe rând, cele 147 de containere din cală îşi dezvăluie adevăratul conţinut: 35 de tone de explozibili, rachete anti-aeriene şi lansatoare de rachetă computerizate. Armamentul provine din Coreea de Nord şi destinaţia sa finală este Republica Islamică Iran. Bazată pe informaţii furnizate de spionajul american, acţiunea poliţiei thailandeze declanşează o investigaţie internaţională sub auspiciile legislaţiei pentru combaterea terorismului. Captura din Bangkok dovedeşte că embargoul ONU pentru export-import de armament, impus Coreei de Nord şi Iranului în urma testelor nucleare, a fost violat. Ştirea intră rapid pe fluxul marilor agenţii de presă, fiind preluată pe toate meridianele. Anchetatorii urmează piste în Hong Kong, Spania, Georgia, Ucraina şi Kazahstan. Ies la iveală conexiuni dintre avionul sechestrat în Thailanda şi Alexander Zykov, un afacerist cazac acuzat că a sprijinit logistic gruparea Hezbollah şi conectat la cei mai temuţi traficanţi de arme din lume: rusul Victor Bout şi sârbul Tomislav Dmanjanovic.
Totul are ca punct de plecare aceeaşi adresă din Auckland, Noua Zeelandă: 369 Queen Street. Aici este înregistrată compania SP Trading Limited care operează avionul Ilyushin-76 implicat în trafic de arme nord-coreene. În acte, directorul firmei este tot chinezoaica Lu Zhang, fostă vânzatoare de hamburgeri în Auckland.
Miami. Statele Unite. 17 martie 2010. Departamentul de Justiţie anunţă cea mai aspră sancţiune impusă vreodată unei bănci americane pentru cea mai amplă spălare de bani din istoria legii federale „Bank Secrecy Act”. Penalităţile sunt uriaşe: 160 de milione de dolari. Banca aflată în culpă este Wachovia Bank (acum, membră a grupului Wells Fargo).
Cum s-a ajuns aici? Între 2004 şi 2007, cartelurile de droguri mexicane au spălat, prin sucursalele Wachovia din Londra şi Miami, o sumă enormă: 424 miliarde de dolari. Banii proveneau de la centrele de schimb din Mexic („casa de cambio”), care redirecţionau banii cartelului Sinaloa. Drug Enforcement Administration (DEA) intră pe fir încă din 2005 şi împreună cu alte agenţii guvernamentale urmăresc traseul miliardelor de dolari din Mexic. În 2006, britanicii de la Serious Organized Crime Agency (SOCA) se alătură investigaţiei cu rapoarte privind incapacitatea băncii Wachovia de a-şi monitoriza conturile. În 2007, rezultatele sunt spectaculoase: capturi record de 20.000 de kg de cocaină, trei dintre avioanele traficanţilor confiscate, altul prăbuşit în Peninsula Yucatan sub tirul elicopterelor militare mexicane, creierul financiar al cartelului Sinaloa, Pedro Alatorre Damy – arestat, centrul său de schimb, „Casa de Cambia Puebla” – închis şi conturile „Puebla” de la Wachovia – îngheţate. Ultima care închide cercul e banca americană care plăteşte scump ignorarea „Bank Secrecy Act”.
„Maşina de spălat bani” a cartelului Sinaloa include şi patru companii din Noua Zeelandă: Keronol Ltd, Melide Ltd, Tormex Ltd şi Dorio Ltd. Toate patru au conturi offshore deschise la bănci din Riga, Letonia, de unde au transferat aproximativ 40 de milioane de dolari în contul „Puebla” de la Wachovia Bank, London branch. Iniţial, banii fuseseră canalizaţi în Letonia de centrele de schimb mexicane, tot prin filiera Wachovia. Firmele-coajă din Noua Zeelandă sunt şi ele înregistrate în Auckland, 369 Queen Street.
Noua Zeelandă. Auckland. 369 Queen Street. Pe vechea stradă colonială, devenită acum artera principală a celui mai mare oraş din ţară, clădirea Armatei Salvării pare doar banală. Un sediu de corporaţii, printre atâtea altele ridicate în City Central Business, la doi paşi de City Hall şi străjuită de Myers Park. La etajul 5, însă, în biroul firmei de consultanţă GT Group, sunt arhivate secretele unor controversate tranzacţii internaţionale. În spatele unei singure uşi au fost constituite formal peste 2500 de companii offshore.
Printre ele, şi cea care controlează SRL-ul din România, condus de Kiss Laszlo Gyorgy. Tot aici, figurează firma care opera avionul plin cu arme de contrabandă nord-coreene. La fel, şi cele patru societăţi folosite de cartelul de droguri Sinaloa, în masiva spălare de bani transfrontalieră. Toate aceste IBC-uri mai au un element în comun: acelaşi unic acţionar. Se numeşte VicAm Ltd (vezi facsmil 1) şi e o companie înregistrată pe Queen Street (363), într-o clădire de vis-à-vis, unde funcţionează alt birou GT Group.
Aceeaşi mască
Deşi documentele publice emise de New Zealand Companies Office arată că offshore-ul cu subsidiară în România, precum cele implicate în trafic de arme şi spălare de bani sunt deţinute 100% de VicAm Ltd, în realitate lucrurile stau altfel. (FACSIMILE: L-Group Ltd, SP Trading Ltd, Keronol Ltd)
VicAm este, de fapt, un serviciu „Proxy”. Un serviciu clasic în industria offshore, furnizat de GT Group şi menit să ascundă beneficiarii de facto ai firmelor în spatele unor acţionari nominali. Pentru că substituirea identităţii este, pur şi simpu, favorizată de lege în Noua Zeelandă (Companies Act, 1993).
De regulă, chiar şi în cele mai netransparente paradisuri fiscale, metoda „Proxy” de anonimizare a unei companii internaţionale este prezentată ca fiind o opţiune. Dar Noua Zeelandă nu dă nimănui de ales. Aici, opţiunea „Proxy” devine necesitate. O încurajează legea: acţionarul, persoană juridică sau fizică, trebuie să fie rezident – altminteri se pierd facilităţile fiscale. Concret, un IBC din Noua Zeelandă care are în structura sa, în calitate de „Trustee” (Proxy, mandatar), o altă societate tot din Noua Zeelandă, nu este supus impozitării pe profit. Deci, ca să-şi ţină banii în buzunar, cetăţeanul străin care manevrează un offshore neo-zelandez are nevoie de un interpus local. Efectul? Sistemul îi avantajează exact pe cei care au ceva de ascuns, împreună cu agenţii offshore care prestează serviciul „Proxy” contra-cost. La rândul său, guvernul de la Wellington se mulţumeşte cu impozitele plătite de consultanţii IBC, cărora legislaţia le înfloreşte afacerile. Şi astfel, cei din urmă, printre care şi GT Group, înfiinţează companii speciale cu rol de paravan pentru proprii clienţi. Una dintre acestea este şi VicAm Ltd – singurul acţionar nominal al 1089 firme din Noua Zeelandă, potrivit Complinet.
În rest, procedura de interpunere este standard. Între benefeiciarul real al unui IBC şi „Proxy-ul” care-l reprezintă în acţionariat se semnează documentul numit „Declaration of Trust” – un certificat în care mandatarul arată precis cine controlează cu adevărat compania offshore. Acest act nu se înaintează autorităţilor, aşa cum, de altfel, nu se depun nici situaţii financiare, audituri sau înregistrări de conturi. Toate acestea se pot păstra oriunde în afara ţării.
Prin urmare, în cazul firmei cu participaţii în Romănia şi a celor anchetate pentru trafic de arme şi spălare de bani, informaţiile publice se opresc la VicAm Ltd. Iar VicAm este doar o mască pe care o poartă simultan mii de indivizi răspândiţi în lume. Unii dintre ei sunt membrii crimei organizate.
Comandamentul offshore din Vanuatu
Republic of Vanuatu. Efate Island. Port Vila. Printre palmieri şi clădirile exotice cu trei paliere, Rue Bougainville îşi conduce turiştii direct în golfuleţul animat de lângă portul de yachturi. Aici, în inima Pacificului de Sud, oraşul răcorit de briza oceanului are secretele lui. De la etajul 2 al Bougainville House în care GT Group (www.gtgroupoffshore.com) şi-a stabilit cartierul general, pornesc firele invizibile care conectează offshore masters într-un vast Babel financiar.
Unul dintre patronii reţelei offshore este Ian Taylor. Adică, acelaşi Ian Taylor care administrează SRL-ul din Bucureşti, Lamark Tax Planning Consult, în care activează Kiss Laszlo Gyorgy.
GT Group a fost fondat în 1995 de tatăl lui Ian Taylor, Geoffrey, 67. Născut în Anglia, capul familiei Taylor a emigrat în Noua Zeelandă în anii 60. Atunci şi acolo, tânărul contabil s-a specializat în subtilităţile legislaţive comerciale, punând bazele unui imperiu de consultanţă offshore în Oceania. Acela a fost începutul. Pacificul nu i-a ajuns, iar Taylor-Senior şi-a extins afacerile în toate colţurile lumii. În prezent, reţeaua creată de el funcţionează din Statele Unite şi Caraibe până în Hong Kong, via United Kingdom şi Insulele Seychelles. Ba chiar şi în Hutt River Province Principality (FACSIMILIE: GT-HRP.pdf), nerecunoscut pe plan internaţional, în care au fost autorizaţi să formeze companii. În ţările unde nu au reprezentanţă directă, GT Group lucrează cu zeci de agenţi registratari locali.
Familia Taylor îşi coordonează interesele globale din discretul paradis fiscal Vanuatu Dar acolo, în micul arhipelag, este doar nucleul administrativ, pentru că banii curg, în special, din Noua Zeelandă, Statele Unite şi Europa. Până şi pagina de web a GT Group a fost înregistrată pe un server din Central District, Hong Kong.
Între timp, veteranul offshore Geoffrey Taylor a predat comanda fiilor săi, Ian şi Michael Taylor.
Serviciul de familie
Potrivit documentelor oficiale, VicAm Ltd a fost înfiinţată pe 13 februarie 2002 cu un singur scop: „furnizează servicii nominal numai clienţilor GT Group”. Cel care a depus aplicaţiile legale pentru înregistrarea companiei a fost Geoffrey Taylor, fondatorul firmei de consultanţă offshore GT Group. Tot el a fost şi primul acţionar al VicAm. (FACSIMILE: VICAMfirstdirector)
Ulterior, prin schimbări succesive, controlul Vicam este preluat, pe rând, de toţi membrii familiei Taylor, până când firma-mamă, GT Group Limted, intră 100% în acte în timp ce o angajată a grupului, Nesita Manceau este numită director. Geoffrey Taylor rămâne în scripte până pe 8 septembrie 2009, încă o lună şi jumătate după ce Michael, fiul său, înscrie firma SP Trading Ltd (22 iulie) care avea să fie implicată în trafic de armament şi protejată de VicAm.
Scandalul armelor de contrabandă precipită retragerea formală a GT Group din VicAm, compania „Proxy” fiind preluată total în documente de Nesita Manceau, un expert offshore care trăieşte în Makati City, Phillipine (anterior, a locuit în paradisul fiscal din Vanuatu, unde este înregistrat GT Group). Rocada se face în iulie 2010, iar documentele sunt întocmite de Michael Taylor, fratele lui Ian Taylor.
Ancheta intenaţională generată de avionul sechestrat în Thailanda şi presiunile media i-au determinat pe membrii familie Taylor să adopte o poziţie publică la şase zile după incidentul din Bangkok. Într-un comunicat, Ian Taylor susţine că „(…)GT Group Limited nu este responsabil pentru operaţiunile sau activităţile companiilor offshore pe care le înmatriculează(…)” şi admite că a furnizat servicii de acţionariat şi manangement nominal în cazul firmei implicate în trafic de armament.
Paravan pentru 20 de dolari
Povestea chinezoaicei Lu Zang, 28, arată care pot fi consecinţele unei legislaţii offshore fără instrumente de control. Cu 10 luni în urmă, când armele nord-coreene trimise în Iran au detonat un scandal internaţional, Lu Zang era directorul firmei SP Trading (vezi facsimil 2) care gestiona avionul Ilyushin-76.
Tot cu 10 luni în urmă, Zang administra în România şi firma de consultanţă offshore, Laveco Tax Consult SRL. În paralel, chinezoiaca îşi juca rolul de director nominalizat în alte zeci de firme din Auckland sau din lume. Numele Lu Zhang apărea în poziţile-cheie ale unor afaceri atât de complexe, ramificate pe toate continentele, încât emigranta chineză pârea să fi sărit direct în Topul Forbes când, in realitate, ea era un simplu angajat la un Burger King din Auckland. Totul, însă, era un joc al aparenţelor.
Lu Zhang n-a călcat în viaţa ei în România. Totuşi, în anul 2009, figura oficial ca administrator al Laveco Tax Consult SRL, chiar din momentul înfiinţării firmei. Documentele depuse la Registrul Comerţului din Bucureşti şi consemnate de Monitorul Oficial al României atestă numele ei în poziţia de management. În realitate, compania este condusă de avocatul offshore Kiss Laszlo Gyorgy, aşa cum reporterii OCCRP au constatat la faţa locului. Chinezoiaca e doar un nume în hârtii, după care se ascunde decidentul real. În România, adminstratorii poartă raspunderea legală a firmei.
Lu Zhang a intrat în atenţia autorităţilor internaţionale în decembrie 2009, imediat după ce poliţia thailandeză a confiscat armele de contrabandă pe aeroportul din Bangkok. Oficial, Zhang era directorul SP Trading Ltd, offshore-ul neo-zeelandez care închiriase avionul Ilyushin-76 special pentru acel transport. Din acest motiv, chinezoaica a fost printre primii oameni audiaţi în anchetă.
A devenit clar că femeia era doar un pion în ecuaţie, dar scandalul a obligat-o, oricum, să suporte rigorile legii. Verificarea tuturor companiilor din Queens Street 369, a adus-o pe Lu Zhang în faţa instanţei cu 75 de capete de acuzare pentru fals în declaraţii. Imigranta chineză a fost învinuită că în formularele de înscriere a societăţilor la Companies Office, şi-a dat greşit coordonatele personale: în locul adresei de domiciliu, femeia a trecut-o pe cea de la birou (Queen Street, 369). Procesul s-a tranşat la Auckland District Court, unde Lu Zhang a contestat 55 de acuzaţii, pledând vinovată pentru restul de 20.
Pe acest fond, în martie, Zhang le-a povestit ziariştilor de la Stuff.co.nz că primea în jur de 20 de dolari pentru fiecare companie în care apărea ca director nominalizat. ” Nu erau foarte mulţi bani, iar asta era doar o parte a slujbei mele. Eu doar îndosariam toate documentele, verificam e-mail-urile şi asiguram ordinea şi curăţenia în birou.”
Lu Zhang s-a angajat în 2008 la firma Global Fin Net, o subsidiară a holdingului de consultanţă offshore GT Group, care funcţionează în biroul din 369 Queen Street, Auckland, şi serveşte drept sediu virtual pentru 2500 de companii. Cel care a recrutat-o pe Lu Zhang a fost chiar Geoffrey Taylor, 66, fondatorul GT Group. Atunci, avocatul offsore i-a explicat că rolul ei în afacere este să înfiinţeze companii înainte ca acestea să fie vândute oamenilor de peste ocean.
După ce a izbuncit scandalul şi poliţia a luat-o la întrebări, Lu Zhang a demisionat de la GT Group, împreună cu soţul ei care lucra pe post de contabil pentru Taylor. Automat, numele ei a fost radiat din toate companiile aflate sub umbrela GT Group. Şi inclusiv din funcţia de administrator al SRL-ului Lamark din România, unde a fost înlocuită de Ian Taylor, fiul lui Geoffrey şi unul dintre patronii GT Group.
În SP Trading, firma care opera avionul din Bangkok, Zhang a fost înlocuită, pe 22 ianuarie, cu alt „director nominal”: un anume Leo Doro Basil, rezident în Vanuatu.
Deznodământul în cazul Lu Zhang e sec. După ce a semnat în actele a zeci de afaceri internaţionale, femeii nu i-a mai rămas decât să-i spună reporterului de la Stuff.co.nz : „Voi pleda vinovat pentru că trebuie să plătesc ipoteca, avocatul şi nu vreau să cazuzez mai mult stres familiei mele.”
Regrupare pe axa Bucureşti-Auckland
Unda de şoc a „Bangkok Gate” a afectat şi întreprinderea de consultanţă offshore condusă de Kiss Laszlo Gyorgy în România. Imediat după ce chinezoiaca Lu Zhang a demisionat din reţeaua GT Group & Global Fin Net, ea a fost înlocuită de însuşi Ian Taylor în funcţia de administrator al SRL-ului din Bucureşti. Aproape simultan s-a schimbat şi numele societăţii din „Laveco Tax Consult” în actualul „Lamark Tax Planning Consult”.
O operaţie similară s-a executat şi în Auckland, pe 8 februarie 2010: IBC-ul neo-zeelandez Laveco Group Limited – acţionar majoritar (90%) în firma românească – şi-a modificat numele în Lamark Group Limited. Compania offshore a fost înfiinţată pe 15 iunie 2006 de GT Group, anonimizată prin intermediul VicAm şi are sediul virtual pe aglomerata Queen Street. În permanenţă, directorul acesteia a fost Ian Taylor, partenerul lui Kiss Laszlo Gyorgy.
Lamark Group Limited (ex – Laveco Group Limited) din Auckland are cont offshore la banca Rietumu din Letonia. Astfel, banii pe care consultantul Kiss îi câştigă în Carpaţi ajung pe filiera acţionarului neo-zelandez direct într-una dintre cele mai secretizate jurisdicţii bancare europene. Deschiderea de conturi în ţările baltice este o practică uzuală a GT Group. De pildă, firma SP Trading a plătit închirierea avionului Ilyushin-76 din contul său de la sucursala Sampo Bank din Estonia, iar cele patru companii care au spălat banii cartelului mexican de droguri Sinaola au folosit tot conturi letone.
Cine se ascundea după Lu Zhang
Pas cu pas, anchetatorii i-au identificat pe cei care intermediau armament între Coreea de Nord şi Iran – ţări supuse sancţiunilor internaţionale. Cu cinci luni înainte de incidentul din Bangkok, pe 22 iulie 2009, a fost înfiinţată la Auckland, SP Trading Ltd., la cererea unui aghiotant al lui Alexander Zykov – magnat local în domeniul transporturilor din Kazahstan. Zykov deţine compania de cargo aerian East Wings din Shymkent – oraş de la marginea stepei cazace care a moştenit un aeroport militar din era sovietică. Deloc întâmplător, patru dintre membrii echipajului de pe Ilyushin-76 sunt originari din Shymkent, iar în momentul arestării lor în Bangkok lucrau pentru East Wings, societatea lui Alexander Zykov. Nu este prima dată, însă, când numele lui Zykov apare conectat la grupări teroriste. Un raport al U.N. Security Council din noiembrie 2006 dezvăluie că o firmă deţinută de Svetlana Zykova, soţia lui Zykov, a furnizat avionul care a transportat voluntari somalezi să lupte de partea miliţiilor Hezbollah împotriva Israelului, în timpul războiului din Liban. Iniţial, paramilitarii somalezi fuseseră antrenaţi în taberele de instrucţie din Libia şi Siria, unde fuseseră duşi cu acelaşi avion.
La rândul ei, aeronava Ilyushin-76 sechestrată în Thailanda este proprietatea societăţii Overseas Trading FZE, patronată tot de nevasta lui Alexander Zykov şi înregistrată în Sharjah (UAE). Bătrânul avion rusesc a fost manipulat, în mai multe etape, de o reţea întortocheată de firme. Cercetările „Stockholm International Peace Research” au relevat că aeronava care ar fi trebuit să aterizeze cu armele nord-coreene pe aeroportul „Mehrabad” din Teheran, are 30 de ani de istorie tumultoasă. Înainte să încapă pe mâna familiei Zykov, a zburat pentru firma Beirbars din Kazahstan. Beibars este conectată la numele dealer-ului de arme sârb, Tomislav Dmanjanovic. Rapoartele U.N. îl acuză pe Dmanjanovic că a vândut ilegal armament în Libia, Congo şi Liberia. Contrabandistul sârb este unul dintre apropiaţii lui Viktor Bout, celebrul traficant rus de arme (închis în Thailanda). Printre altele, cei doi au avut în comun şi aparatul Ilyushin-76, pe care Dmanjanovic l-a preluat de la Centrafrican Airlines şi AirPass Swaziland – firmele lui Bout, prin care acesta a alimentat cu arme războaiele civile din Sierra Leone, Ciad, Sudan, Congo, Liberia, Burundi etc.
„Omul nostru” din Seychelles
Stella Port-Louis este un alt de „proxy” extrem de prolific, folosit de GT Group. Deşi locuieşte în Victoria, capitala insulelor Seychelles, tânăra de 30 de ani apare ca director nominal în 338 de companii neo-zeelandeze, înregistrate la pe Queen Street, 369, Auckland. Patru dintre acestea, Keronol Ltd, Melide Ltd, Tormex Ltd şi Dorio Ltd, au spălat 40 de milioane de dolari, în 2007, pentru cartelul de droguri Sinaloa.
Investigaţia DEA a scos la lumină amploarea operaţiunilor prin care traficanţii de cocaină au „albit” 424 de miliarde de dolari în perioada 2004-2007, profitând de sistemul deficitar al băncii Wachovia de a-şi supraveghea propriile conturi. Potrivit FINTRAC, artizanii celei mai mari spălări de bani din istoria modernă a Statelor Unite au folosit trei tehnici principale: „multiple rounded sum wire transfers to a single account on the same day, bulk cash transactions up to 50% more than what a customer had led Wachovia to expect and the deposit of traveller’s cheques with sequential numbers that had unusual markings.”
În tot acest angrenaj transfrontalier, cele patru firme din Auckland, cu conturi offshore deschise în Letonia, au fost folosite pe post de „filtru” financiar. „All transferred approximately US$40 million from their respective accounts to Wachovia in London. In addition, the Sinaloa cartel funnelled money to the Latvian bank accounts through Wachovia, via the Mexican exchange houses”, conchide FINTRAC. Înfiinţate toate în 2007, companiile compromise pentru spălare de bani sunt suspendate în prezent.
Stella Port-Louis, directorul lor nominal, este expert offshore şi lucrează pentru Lotus Holding Company Ltd – un agent registratar din insulele Seychelles. Noua Zeelandă nu e singurul paradis fiscal în care prestează: Port-Louis a fost directorul nominal a peste100 IBC din statul american Wyoming – jurisdicţie offshore similară cu cea din Delaware.
Citeste aici prima parte a anchetei „Banii Petrom Service, spălaţi de crima organizată”
