Turcia în cifre
Statul turc e cel mai mare producător mondial de cireşe, caise, smochine, rodii, gutui şi rodii, e al doilea mare producător mondial de pepeni verzi, pepeni galbeni, vişine, castraveţi şi năut, al treilea mare producător din lume de roşii, vinete, ardei gras, linte şi fistic, al patrulea mare producător de căpşune, ceapă şi măsline şi lista continuă.
Producţia anuală de legume-fructe a Turciei e de 47 milioane tone. Ponderea cea mai mare în exportul de legume e reprezentată de tomate, care reprezintă 53% din total. Principalele pieţe de desfacere a legumelor şi fructelor turceşti sunt Rusia, Bulgaria, Germania, Ucraina, Irak, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Arabia Saudită şi România. În 2010 Turcia a exportat 2,7 milioante tone de legume-fructe (triplu faţă de acum 10 ani), în valoare de 2 miliarde USD. În 2011 se estimează ca exporturile de legume-fructe să salte la 3 milioane tone.
Avantajul major al legumiculturii şi pomiculturii turce e dat de clima blândă. Dezavantajul major îl reprezintă fragmentarea terenurilor agricole, 85% din ferme având dimensiuni sub 10 hectare, 57% dintre aceastea fiind constituite din parcele disparate. Alte minusuri sunt nivelul educaţional redus al multora dintre fermieri, coroborat cu nerespectarea standardelor ecologice de către ferme, în special în managementul resurselor de apă, conform lui Wilfrid Legg, şeful Diviziei de Politici Agricole şi de Mediu din cadrul OECD.
Cel mai recent raport al OECD de evaluare a reformelor în politica agricolă a Turciei, prezentat în urmă cu aproximativ o săptămână de către Wilfrid Legg ministrului turc al agriculturii la Ankara. Raportul subliniază că începând de acum 4 ani, statul turc practică o politică de subvenţionare excesivă a fermierilor săi. Astfel, în intervalul 2007-2009 ajutorul primit de la stat a reprezentat 34% din totalul veniturilor fermelor, spre deosebire de 22%, cât e media în ţările din cadrul OECD. E criticat inclusiv modul de alocare a ajutorului, 88% din subvenţie venind sub forma intervenţiei statului în stabilirea preţului de piaţă al produselor agricole, ceea ce distorsionează relaţiile comerciale cu partenerii de afaceri. În plus, oficialul OECD a criticat Turcia pentru politicile protecţioniste menite să descurajeze importurile de produse agricole în Turcia.
