Cei 15 ani de aplicare a Legii venitului minim garantat au indus o puternică criză pe piața forței de muncă, deoarece o mare parte dintre cei apți de muncă, în special din mediul rural, refuză să aibă un job, preferând să-și ducă traiul zilnic cu banii încasați ca ajutoare sociale și cu ce mai câștigă din munca la negru.
Pe piața forței de muncă, în special în zonele mai sărace ale țării, asistăm la evoluții contradictorii. Șomajul este de ani de zile la cote cu mult peste media națională, dar ofertele de locuri de muncă ale agențiilor județene nu par să îi atragă pe cei care nu au o ocupație din care să își câștige salariul. Dacă în urmă cu 15-20 de ani bursele de locuri de muncă erau asaltate de cei care își doreau un job, acum au ajuns evenimente organizate formal, pentru a dovedi că agențiile județene își fac treaba.
O explicație a acestei scăderi ar fi că mulți din cei care chiar își doreau un loc de muncă l-au găsit plecând la muncă în străinătate. La cei rămași acasă, refuzul de a avea un job este efectul Legii venitului minim garantat (VMG), adoptată în 2003 ca o formă de susținere a familiilor sărace. Între timp, beneficiarii venitului minim garantat au descoperit că se poate trăi destul de bine din ajutoare sociale, completate cu ce mai pot încasa din munca la negru. E chiar mai comod să primești bani fără să te trezești dimineața pentru un program de lucru de opt ore. Cele câteva zeci de ore de muncă în folosul comunității presupun activități edilitare, care nu înseamnă munci grele, iar la munca la negru muncitorul își poate negocia condițiile, în funcție de lucrări. În nici un caz nu ajunge la mâna angajatorului.
Instituțiile care gestionează piața muncii au tot încercat să diminueze amploarea fenomenului muncii la negru, dar rezultatele au fost nesemnificative. Alternativa diminuării acestei crize părea să fie Legea 52/2011, Legea zilierului, dar efectele scontate de inițiatori întârzie să apară, pentru că nici aceste facilități oferite și angajatorilor și potențialilor zilieri nu au diminuat munca la negru.
Un studiu de caz este județul Galați, în care este una dintre cele mai ridicate rate ale șomajului (7,14%), dar numărul zilierilor înregistrați este în scădere, în schimb fiind în creștere numărul cazurilor de muncă la negru. În județ sunt 13.859 de şomeri, dintre care 12.798 sunt neindemnizați. La Galați sunt peste 10.000 de beneficiari ai venitului minim garantat. Potrivit datelor Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Galaţi, de la intrarea în vigoare a Legii zilierilor, au fost efectuate peste un milion de înregistrări în registrele speciale, dar numărul înregistrărilor este în scădere. „De la momentul apariţiei Legii zilierilor, în medie, raportat la fiecare lună, depun registru un -număr de 44 beneficiari. Spre exemplu, în anul 2017, au depus registru 129 beneficiari, cu un total de 129.066 de poziţii în registre, pentru un număr de 5.046 de zilieri. De asemenea, în primele cinci luni ale anului 2018, au depus extrase din registru un număr de 94 de beneficiari, cu 42.286 de poziţii consemnate în -registre, pentru 2.782 de zilieri. -Comparativ, pentru aceeaşi perioadă a anului 2017, au depus extrase din registru 80 de beneficiari, cu un număr de 49.610 poziţii consemnate în registre şi 2.707 zilieri”, a precizat inspectorul-şef al ITM Galaţi, Viorel Dumitru, în cadrul ședinței Comisiei de Dialog Social de la Prefectura Galaţi. Activităţile în care sunt folosiţi zilierii sunt în special agricultură, silvicultură, pomicultură, viticultură și -colectarea deşeurilor.
Patronatele sunt nemulțumite de actul normativ
Legea creează oportunități, stabilește condițiile, dar dincolo de prevederile legii sistemul își are propriile reguli de funcționare.
Teoretic, un zilier trebuie să fie plătit cu cel puțin 11,4 lei pe oră, sumă corespunzătoare salariului minim brut pe economie, de 1.900 lei. Dar prea puțini zilieri se mulțumesc cu 90 de lei pentru o zi de muncă. Patronatele susțin că zilierii refuză să muncească pentru acești bani, prețul unei zile de muncă acceptat de zilieri fiind de 150 lei, plus țigări, mâncare și băutură.
„În aceste condiţii, o societate agricolă, de exemplu, raportat la toate cheltuielile şi costul orar, ajunge uneori să-şi plătească zilierii la preţ de ministru. Şi asta pentru că s-a dus o politică total greşită în materie de forţă de muncă şi acordarea ajutoarelor sociale. Nu se poate să fii bun de muncă şi să refuzi un loc de muncă sau să spui că nu te interesează să mergi la sapă, că oricum îţi dă statul nişte bani”, a declarat preşedintele Patronatului IMM-urilor din Galaţi, Marian Filimon.
În cadrul aceleiași ședințe a Comisiei pentru Dialog Social și sindicatele au cerut o analiză a cauzelor numărului mic de zilieri înregistrați la Galați, în condițiile în care sunt la nivel ridicat șomajul și acordarea ajutoarelor sociale în baza Legii 416. „Constatăm că numărul zilierilor folosiţi în activităţile economice este, totuşi, mic la nivelul judeţului Galaţi, chiar dacă avem un număr ridicat de şomeri sau beneficiari ai Legii 416. Poate ar trebui analizat mai în profunzime care sunt cauzele”, a declarat la Romică Gîrneaţă, liderul filialei din Galați a Cartelului Alfa. Legea Zilierilor se profilează ca un eșec a cărui principală cauză este Legea Venitului Minim Garantat.
Munca la negru, un fenomen ce nu poate fi diminuat
În acest context, fenomenul muncii la negru este în creștere, în ultimele săptămâni inspectorii ITM descoperind 55 de noi cazuri.
„67 de persoane au fost primite la muncă fără încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă, în ziua anterioară începerii activităţii. Alte 17 persoane au fost primite la muncă în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial. Nu în ultimul rând, patru persoane au fost primite la muncă fără transmiterea raportului de muncă în REGES, cel târziu în ziua anterioară începerii activităţii”, se spune într-un raport al ITM Galaţi.
Amenzile date de inspectorii de muncă pentru aceste abateri sunt în valoare totală de aproape 1.600.000 de lei. Este evident că fenomenul muncii la negru are o amploare atât de mare încât controalele periodice ale inspectorilor de muncă nu pot decât să descopere „vârful aisbergului”. Este o problemă care nu și-a găsit rezolvarea nici la nivel european. O schimbare ar putea aduce recenta modificare de către Parlament a Legii 416/2003, conform căreia se sistează plata ajutoarelor sociale beneficiarilor care refuză un loc de muncă.
