Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Sorin Dinu: Este preferabil să amânăm creşterile nesustenabile

Apariţia noului Cabinet Orban, în locul guvernului condus de Viorica Dăncilă, deschide oportunităţi şi este situată, ca eveniment, în proximitatea debutului anului 2020.

Share

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 25.11.2019 - 15:43

România liberă a stat de vorbă despre chestiunea finanţării deficitelor bugetare cu analistul economic Sorin Dinu.

Care este în acest moment situaţia bugetelor? Cabinetul Orban trebuie să continue împrumuturile, prin emisiuni de titluri de stat, ca şi Cabinetul Dăncilă?
Actualul guvern nu are de ales. Ultima informaţie pe care o avem despre starea bugetului era la nouă luni din anul 2019. Informaţia care vine este că ar fi vorba despre vreo 29 de miliarde de lei, la care s-ar mai adăuga vreo 5 miliarde de lei TVA nerambursată pe amânat la plată, care de fapt au fost trecute pe venituri, când de fapt nu ar trebui. Mai era alte 5 miliarde de lei pe PNDL.

Pe 7 noiembrie, a ajuns la scadenţă primul împrumut denominat în euro din euroobligaţiuni, din Programul MTN, pe care România a ajuns la un împrumut total de 31 de miliarde de euro. Scadenţa este de 1,5 miliarde de euro. Puse toate la un loc, ai impresia că nevoia de bani este foarte mare.

Din ce spune Comisia Europeană, pe prognoza de toamnă, deficitul bugetar pe anul 2019 ar fi undeva la -3,6% din PIB, adică undeva pe la vreo 38 de miliarde de lei. În acest context, având în vedere scadenţele care se apropie, Cabinetul Orban nu poate decât să continue să se împrumute. Să nu uităm că de fapt, pentru prima dată din anul 2010, cheltuielile curente sunt mai mari decât veniturile curente.

Ce are de făcut noul cabinet?
Va trebui să restabilească un echilibru bugetar. Nu ştiu cum va face, pentru că văd că susţin în continuare toate liniile directoare lăsate de Cabinetul Dăncilă: pensii, salarii. E o problemă. Oricum, înainte de a pleca guvernul trecut, un secretar de stat a emis un ordin de împrumuturi pentru luna noiembrie, care văd că a fost dus la îndeplinire, trăgând din pieţe chiar mai mult decât era cât şi-au propus.

Au fost cinci licitaţii. La fiecare, s-a luat mai mult decât era în prospect. La prima, 600 de milioane de lei, şi s-a luat 775 de milioane de lei. A doua a fost o emisiune de 200 de milioane de euro, s-au luat 338 de milioane de euro.

La a treia emisiune, s-au luat 528,5 milioane de lei, când Finanţele îşi propuseseră să ia 500, la a patra, au trecut în prospectul de emisiune 200 de milioane şi au luat 227 de milioane de lei, la un randament egal cu cuponul, iar la a cincea, din 13 noiembrie, au trecut în prospectul de emisiune 500 de milioane de lei şi au luat 729 de milioane de lei.

„Cabinetul Orban va trebui să restabilească un echilibru bugetar. Nu ştiu cum va face, pentru că văd că susţin în continuare toate liniile directoare lăsate de Cabinetul Dăncilă.”

Este clar că e nevoie de bani. Care ar fi necesarul de bani - aceasta urmează să aflăm pe la începutul anului viitor, când se va publica execuţia bugetară pe luna noiembrie. Din păcate, în România nu se publică un deficit fiscal brut, care să arate şi cash-flow-ul pe împrumuturi şi rambursări., adică să vedem cât s-a împrumutat şi cât s-a rambursat.

Poate că măreşte transparenţa noul ministru al Finanţelor.
Poate. Speranţa moare ultima. Este clar că e foame de bani.

Cum poate să iasă Guvernul Orban din acest cerc vicios? Micşorând cheltuielile?
Din păcate, având în vedere partea aceasta cu cheltuielile, trebuie să intre în cheltuieli. Gândiţi-vă că deficitul de la bugetul de asigurări sociale a crescut de zece ori, de la 240 de milioane de lei la 2,4 miliarde de lei şi mai este şi miliardul acela de la bugetul asigurărilor de sănătate, care tot de 10 ori a crescut, la nouă luni. Acolo avem ultimele date.

Gândiţi-vă că medicii deja au anunţat că, dacă nu iau banii la timp, vor să facă grevă. În contextul în care veniturile curente sunt mai mici decât cheltuielile, trebuie făcută undeva o reducere. Mai este marota aceasta, cu pensiile speciale, care, este adevărat, trebuie eliminate. Ele mai degrabă erau însă o problemă pentru viitor, ca impact bugetar, decât pentru prezent.

Pensiile speciale reprezintă cam vreo trei miliarde de euro, conform calculelor făcute pentru Rl de expertul în management Valentin Ionescu.
Am văzut calculele, dar nu cred în ele. Acolo sunt puse şi pensiile de serviciu. Ultimul care a încercat şi care a rezolvat problema pensiilor de serviciu (magistraţi, militari, poliţişti etc.) a fost Emil Boc. Şi Boc a plecat cam tot aşa, ca dl. Ionescu, „mamă, ce lovitură dăm!”, şi, când a început să calculeze punctele de pensie, parcă aproape 80% din pensii s-au cam potrivit.

Până la urmă, ajungem din nou la problema măririi punctului de pensie, care se va acutiza în anii care vin.
În primul rând, ar trebui să amâne până la o analiză mai serioasă orice majorare de salarii, din sectorul bugetar, sau de pensii. În al doilea rând, trebuie să se gândească serios la reduceri de personal bugetar.

Adică la „subţierea” instituţiei guvernamentale.
Problema se pune mai stresant în sectorul bugetelor locale. Cam jumătate din cheltuielile acestea bugetare sunt în bugetele locale, în cheltuieli cu personalul. Sumele se ridică la vreo câteva zeci de miliarde de lei.

În primul rând, sunt foarte multe localităţi care nu pot să-şi asigure, din veniturile lor curente, cheltuielile curente. Sunt o mulţime de localităţi unde Primăria este principalul angajator, lucru care nu se justifică. Vor mai fi discuţii pe la categoria bugetară de bunuri şi servicii. Mi se pare că au şi plecat pe un drum greşit, că lipsesc 11 miliarde de lei, am văzut în altă parte că lipsesc 25 de miliarde de lei.

Da, cred că toată lumea se aştepta că veniturile au fost supraestimate. Nu are rost să pierdem prea mult timp asta. Cu mai buna colectare, se poate face în momentul în care introducem factura electronică şi casele de marcat conectate la baza de date a Fiscului, în care se va vedea tot şi se va putea face un control mai bun.

SAF-T pentru rambursările de TVA...
Da, rambursările de TVA, care trebuie făcute corect. Pe lângă cele corecte, mai intră o mulţime de operaţiuni la limita legii, dacă nu ilegale. Când lucrezi cu abacul, este greu cu controalele...

... informatizarea Fiscului. Acestea toate sunt nişte chestiuni de perspectivă, nu se rezolvă în câteva luni...
Orice spune că vor face o îmbunătăţire a colectări din ultimii ani... da, poate marginal, ca şi aceea cu executarea bunurilor, că sunt două miliarde de euro de executat, da, acelea trebuie accelerate, dar şi aceea este o chestiune de un an de zile, proceduri, depinde care este situaţia legală, care sunt complicaţiile legale.

Mai este partea cu confiscarea extinsă... sunt o mulţime de chichiţe avocăţeşti care pot să ducă la amânarea executării, oricât de mult ţi-ai dori să faci lucrul acesta. Probabil că fosta guvernare a lăsat lucrurile, din punct de vedere juridic, extrem de încurcate. Sunt termene de prescripţie, căi de atac.

Este puţin previzibil că vor rezolva ceva în mai puţin de un an. A, ar fi încurajator să vedem că există progrese alerte în direcţia aceasta, dar în esenţă trebuie gândită o restructurare bugetară substanţială. Anul acesta mai puţin probabil, dar mai probabil la bugetul de anul viitor, pentru că altfel nu cred că o vor scoate la capăt.

„Cred că toată lumea se aştepta că veniturile au fost supraestimate. Nu are rost să pierdem prea mult timp asta.”

Cu toată părerea de rău, dar este preferabil să amânăm creşterile nesustenabile, să fie nişte creşteri sustenabile, astfel încât să nu fie nevoie să trecem printr-o consolidare fiscală masivă, deşi şi de aceasta mă îndoiesc.

Ce reprezintă şi care e miza financiară a momentului din toamna anului viitor, când va trebui din nou mărit punctul de pensie şi actualizat cu inflaţia?
40% creşterea punctului de pensie. Pe ultimul trimestru al anului viitor, adică pe ultimele patru luni, miza financiară este de nouă miliarde de lei. Cifrele care au circulat la început au fost generate de Guvernul PSD, pentru un an. Impactul pe septembrie anul acesta, din câte îmi dau seama, după execuţia bugetară, este de 620 de milioane de lei. Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut cu 10%. Pe patru luni, este vorba despre vreo 2,5 miliarde de lei împact, pe acest an. Înmulţit cu trei, duce la aproape opt miliarde de lei pe un an, despre care discutam.

Înseamnă că, înainte de majorare, impactul pe anul viitor va fi de vreo 7,5 miliarde, plus celelalte nouă miliarde, ceea ce înseamnă în total vreo 15,5 miliarde de lei. În următorul an, sunt vreo 24 sau 25 de miliarde de lei. Aceştia sunt bani care trebuie să genereze impozite din contribuţii sociale. Nu se poate să crească salariile atât de mult, nu există spaţiu fiscal.

Da, dacă dl. guvernator (n.r.: al BNR) va lăsa leul să se deprecieze, cum a spus FMI în ultimul raport, că leul este supraevaluat cu 10%, atunci se restabili competitivitatea externă, adică vor creşte salariile, dar şi preţurile. Însă costurile în euro pentru produsele româneşti vor recăpăta oarecare competitivitate.

Cu toate efectele de rigoare, având în vedere că există o diferenţă între sectorul bugetar şi cel privat. Cel din urmă nu are capacitatea de a majora salariile în ritmul sectorului bugetar, pentru că nu are câştig de productivitate suficient. Mai ales IMM-urile, a căror marjă de investiţii s-a redus din ce în ce mai mult.

De altfel, după cum se constată, băncile preferă să pună banii la bugetul de stat şi la BNR, decât să dea credite. Până la urmă, este dreptul lor să ţină în siguranţă banii deponenţilor, şi având în vedere taxa pe activele bancare, ca şi cu toate celelalte incertitudini care există.

Cum rezolvi problema aceasta bugetară?
Probabil cea mai bună cale de a rezolva problema cu bugetul este bugetul pe programe, care este o întrepindere grea, care cere multă voinţă şi consecvenţă, dar care în final va arăta cum este cheltuit fiecare leu din buget şi putem evalua performanţa fiecărui angajat bugetar, ceea ce ar fi un câştig pentru toată lumea.

Este adevărat că va dura vreo doi sau trei ani, dar, iarăşi, este o investiţie pe termen lung, dar care va transforma fundamental şi modul cum se construieşte bugetul, şi felul cum se cheltuiesc banii publici. Mai ales, vom vedea pe ce îi dăm şi cu ce rezultat.

Comentarii