Potrivit normelor UE, o tara se poate considera la adapost de o criza energetica doar daca isi poate procura gazele naturale din 3 surse distincte. In acest fel – indiferent ce s-ar intampla – tara respectiva poate fi aproape sigura ca nu ramane fara gaz.
Judecand doar dupa acest criteriu, Romania e ferita de o eventuala criza energetica, deoarece are acces nu la 3, ci chiar la 4 surse de gaz. Iata despre ce este vorba.
Inainte de toate, tara noastra are productie interna prin care si-a asigurat, iernile trecute, peste 70% din consum. Apoi, Romania are interconexiuni (adica infrastructura care ii permite sa importe gaze din Bulgaria, din Ungaria si din Ucraina – n.red.).
Si atunci, de ce ne-am mai face griji cu privire la alimentarea cu gaze? Motivul e foarte simplu, spune expertul judiciar in domeniul gazelor naturale, Dumitru Chisalita. Anume: din toate sursele de import, una singura e de baza. Si s-ar putea ca tocmai pe aceea sa n-o mai putem accesa, din ianuarie 2020 incolo.
„Importurile de gaze din Bulgaria sunt conjuncturale. Exista posibilitatea ca anumite cantitati de gaze din Grecia sa ajunga in Bulgaria si apoi, mai departe, in Romania. Dar nu e ceva sigur. Nu vorbim despre o alimentare garantata, continua, pe care sa ne putem baza,
Si tot conjuncturale sunt si importurile de gaze din Ungaria. Importam din tara vecina pentru ca – fiind in UE – preturile gazelor sunt mai mici (datorita facilitatilor de taxare – n.red.). Dar Ungaria are gaze de dat doar pentru ca are capacitate mare de depozitare, nu pentru ca ar fi un producator de la care sa ne putem alimenta mereu. Asa ca e posibil ca la iarna sa gasim gaze in Ungaria sau sa nu gasim. Ramane de vazut.
In consecinta, singura sursa sigura de import de gaze pentru Romania este Ucraina. Prin aceasta tara, Gazexport (divizia de export a gigantului rus Gazprom – n.red.) livreaza in permanenta, via Ucraina, gaze pentru Europa. Vom vedea, insa, in ce conditii vom mai putea accesa aceasta sursa de import, incepand cu ianuarie 2020″, atrage atentia Dumitru Chisalita.
Intr-adevar, datele centralizate de ANRE arata ca cele mai mari cantitati de gaz ajung in tara noastra din surse non-UE (adica din Ucraina, prin punctele de interconectare de la Isaccea si de la Mediesul Aurit).
De ce riscam sa ramanem fara gazele rusesti din Ucraina
Prin Ucraina – in baza unui acord de tranzit incheiat intre Kiev si Moscova – ajung la noi gazele rusesti.
Problema este ca acest acord de tranzit, incheiat in urma cu zece ani, expira pe 31 decembrie 2019. Si nu e clar, inca, daca el va fi reinnoit.
Pe de o parte, Ucraina ar vrea un nou acord, pentru ca de pe urma transportului de gaze rusesti spre Europa castiga annual 3 miliarde de dolari (adica circa 1,2% din PIB-ul sau). In plus, facand transport, tara vecina le poate asigura cetatenilor sai gaze la preturi accesibile.
In schimb, Rusia face mari eforturi ca sa nu mai depinda de Ucraina pentru a livra gaze in Europa. Deja, din 2011, isi livreaza parte din resursa direct in nordul Germaniei, printr-o conducta numita Nord Stream (care traverseaza Marea Baltica). O a doua astfel de conducta – al carei nume este Nord Stream 2 – ar putea fi data in folosinta in lunile care urmeaza. Iar asta ar putea insemna fie ca Rusia ar putea exporta, prin Ucraina, mai putin gaz, fie ca, la un moment dat, ar ajunge chiar sa suspende livrarile prin tara vecina.
In oricare dintre variante, riscam sa nu se mai putem baza suficient pe gazele livrate de Gazprom prin Ucraina. Iar asta ne-ar putea cauza foarte mari probleme, incepand chiar din luna ianuarie 2020.
Ce pericole ne pasc si cum ne-am putea pazi de ele, in al doisprezecelea ceas
„Depindem aici de mai multi factori. Inainte de toate, de vreme. Daca vom avea o iarna calduroasa – asa cum au fost cele din ultimii cativa ani – e posibil sa nu intampinam probleme majore.
Daca insa va fi o iarna ca aceea din 2012 – cu trei saptamani in care temperaturile au scazut pana la minus 15 grade Celsius – riscam sa ajungem intr-o situatie critica.
E posibil sa avem un deficit de gaze care sa ajunga la 40% din necesarul de consum. Daca vom gasi gaze in Ungaria, le vom cumpara la preturi oricat de mari. Daca nu vom gasi, ne vor trebui gazele din Ucraina. Fara ele, am putea avea nevoie sa oprim alimentarea cu gaze a mai multor consumatori industriali mari. In unele zone din tara, ar fi necesar sa-i oprim pe toti. Ar fi jale!” a mai spus Dumitru Chisalita.
Expertul sustine ca exista cateva solutii pe termen scurt care s-ar putea aplica.
„Fostul ministru al Energiei a anuntat, intr-adevar, ca a depozitat mai mult gaz, in acest an. Problema este ca – din cauza tehnologiei invechite – gazul din depozite nu poate fi extras in ritmul in care e nevoie de el, pentru consum. Asa ca problema de fond nu s-a rezolvat prin marirea cantitatii depozitate.
Ce se mai poate face acum? Ministerul Energiei are un plan pentru situatii de urgenta. Tinand cont de riscurile curente, ar putea adapta acel plan. Asta inseamna sa admiti ca esti in pericol si sa cauti solutii sa mai salvezi ce poti.
Apoi, s-ar putea modifica curba de extractie a gazelor. Asta inseamna sa se extraga mai putin in noiembrie si decembrie, ca sa ramana mai mult gaz de scos pentru ianuarie si februarie. Dar asta ar insemna ca cei care scot si vand gazul sa accepte sa-l exploateze in acest fel. E o posibilitate mai degraba teoretica.
Si nu in ultimul rand, ne-am putea ruga sa nu fie prea frig. Din experienta anilor trecuti, cred ca aceasta va fi prima masura adoptata de autoritati”, a mai spus Chisalita.
Expertul sustine ca nici macar dupa ce va incepe exploatarea gazelor offshore din Marea Neagra nu vom scapa de dependenta de gazele rusesti, decat daca ne modernizam sistemele de productie, de transport si de distributie a gazelor. Iar pentru asta am avea nevoie de cateva miliarde de dolari si, mai ales, de lideri politici care sa inteleaga nevoia de modernizare a sectorului energetic si sa o sustina. Cu alte cuvinte, ne-ar trebui acum tocmai ce ne-a lipsit in ultimii 30 de ani…
