În textul legii este precizat că prețul de achiziție al producției interne de gaze este fixat la maximum 68 lei/MWh până în 2022. Acest lucru presupune că și achizitorii industriali beneficiază de această prevedere, iar asta convine de minune sectorului chimic, unde ponderea gazului în total costuri este de peste 60%.
Unul dintre cei mai mari câștigători poate fi grupul InterAgro, controlat de omul de afaceri Ioan Niculae, care deține 6 combinate de îngrășăminte. Până acum cinci ani cel mai bogat român, Niculae este astăzi cu fabricile în insolvență și cu datorii de peste 100 milioane euro la furnizori și bănci. A stat și în închisoare un an și jumătate, în dosarul „Mită la PSD“. Dar lucrurile ar putea să se schimbe rapid. Dacă plafonul va fi aplicat întocmai, adică cei din industrie să poată cumpăra gaz la 68 lei/MWh, plus transportul, imperiul din chimie al lui Niculae se va redeschide peste noapte. Cel puțin așa spune omul de afaceri.
„Dacă se va aplica, deschid imediat toate cele 6 fabrici. Dar să fie 68, nu să apară iar artificii, astfel încât să urce la 100 de lei… Numai de la mine, de la cât pot plăti eu taxe în decursul unui an dacă funcționez, Guvernul poate să strângă 200 milioane euro. Ba mai mult, am putea lua în calcul să deschidem o nouă unitate de procesare în nordul țării, la Dornești, lângă granița cu Ucraina“, precizează Niculae. Industriașul explică de ce la Dornești. „Este o oportunitate fantastică în regiune acum. Din pricina certurilor cu rușii, ucrainenii nu prea mai au gaze pentru industrie. Nemaiavând gaze, nu mai produc îngrășăminte, au ajuns, din mare exportator, importator. Dacă prinzi Ucraina de client, nu poți produce cât pot ei consuma“, explică Niculae.
În 2012, firmele din grupul InterAgro realizau o cifră de afaceri de circa 1 miliard de euro, aveau 10.000 de salariați și asigurau 60% din necesarul de îngrășăminte al țării. În 2014, o dată cu declanșarea procesului de liberalizare a prețului la gaze pentru industrie, dezastrul s-a abătut asupra InterAgro. În nici doi ani, toate fabricile au intrat în insolvență, după ce gazul s-a scumpit cu 50% (de la 40 lei/MWh la 60 lei/MWh – acum este de 90 lei/MWh).
Mai mult decât scumpirea a contat faptul că InterAgro, care acumulase deja datorii de zeci de milioane de euro la Romgaz și Petrom, nu mai primea gaze decât pe sponci, și doar cu plata înainte. În plus, pe piață au început să intre masiv îngrășăminte din Ungaria, Turcia și Stan-urile ex-sovietice din Asia Centrală, care aveau prețuri prohibitive, având materia primă (gaz) asigurată la prețuri derizorii. Fără materie primă, cu plata înainte și cu o factură la gaze mai mare cu 50%, InterAgro s-a prăbușit, fabricile s-au închis, angajații au fost trimiși în șomaj.
În plus, patronul a făcut și închisoare. 80% din necesarul local de îngrășăminte este acum asigurat din importuri, deficitul comercial din comerțul cu produse chimice atinge 7 miliarde euro annual (0,7 miliarde doar îngrășăminte). Datoriile recunoscute ale InterAgro, agreate în Comitetul Creditorilor, sunt de circa 200 milioane euro, din care peste jumătate la Romgaz; astfel producătorul de gaze controlat de statul român are un cuvânt greu de spus în ceea ce privește viitorul InterAgro. La un moment dat au existat și declarații ale oficialilor Romgaz cum că societatea ar fi dispusă să preia 1-2 combinate de la InterAgro în contul datoriilor, dar lucrurile nu au evoluat dincolo de declarații.
Prețul e bun, numai să vină și gazele
La doi ani după ce a fost eliberat, Niculae ar putea reveni în prim-plan. După ce o lungă perioadă nu a mai oferit interviuri ori declarații pentru presă, în prezent omul de afaceri a ieșit din tăcerea autoimpusă, precizând, acum două săptămâni, într-o intervenție la România TV, că vremurile bune pentru chimia românească ar putea reveni. „Ordonanța (114/28 decembrie 2018 – n.r.) este una dintre cele mai bune măsuri economice pe care eu le-am văzut, ca om de afaceri, în ultimii 27-28 de ani. Dacă această ordonanță se va aplica corect, în sensul ca accesul la resursele de gaze ale României să fie dat și în funcție de gradul de valorificare a acestor resurse – care sunt ale poporului român – România își va reveni chiar peste nivelul de dezvoltare industrială din 2011“, a spus patronul InterAgro.
Practic, el spune că, la prețul plafonat al gazului și dacă producătorii locali îi dau, chiar cu plata anticipată, gazele de care ar avea nevoie, industria locală de îngrășăminte ar prospera. Este și un context internațional favorabil, prețurile fertilizatorilor, în întreaga lume, fiind pe trend crescător, după ce chinezii (cel mai mare actor din piața globală) au stabilit contingente la export, având nevoie de îngrășăminte pentru agricultura lor.
Cu tot optimismul afișat, proprietarul InterAgro este încă sceptic cu privire la implementarea controversatei ordonanțe. „Mie îmi e teamă că va fi tot o treabă românească, să nu cumva să fie aplicată împotriva românilor. Mă rog să-mi dea și mie gaze să pornesc măcar două combinate chimice. Nu cu condiții speciale, ba din contră, mi-au dat la cel mai mare preț, nu cu condiții speciale de plată – ba chiar cu plata în avans… Stau combinatele chimice pentru că (producătorii de gaz, Romgaz și OMV Petrom – n.r.) nu vor nici măcar să dea gaz, nu răspund la cererile de ofertă la firmele românești. Sunt zeci de mii de oameni care pot recăpăta locurile de muncă. În 2012, care a fost cel mai bun an al nostru, aveam aproape 12.500 de oameni“, spune Niculae.
În vara anului trecut, din tot grupul InterAgro doar combinatul Viromet Victoria mai funcționa, Chem Gaz Slobozia și Donau Chem Turnu Măgurele fiind în observație, iar celelalte trei combinate fiind declarate în faliment. Între timp, Ioan Niculae a mai primit o condamnare, pe 1 noiembrie 2018, de la Tribunalul București, pentru trei ani și șase luni de închisoare în dosarul în care este acuzat, printre altele, că „a corupt“ oameni de afaceri, funcționari publici și înalți demnitari să promoveze o hotărâre de guvern prin care să fie acordate facilități fiscale privind subvenționarea achiziției de îngrășăminte chimice, acest lucru aducând InterAgro un beneficiu de 600 milioane euro. Decizia magistraților nu este definitivă. Condamnarea a mai fost pronunțată pentru acuzațiile de instigare la evaziune fiscală și instigare la spălare de bani. Niculae, la un moment dat cel mai bogat român, a fost condamnat definitiv, în aprilie 2015, la doi ani și șase luni de închisoare în dosarul „Mită pentru PSD“, pentru finanțarea ilegală a campaniei electorale din 2009 a candidatului social-
democrat Mircea Geoană. El a fost eliberat condiționat din penitenciar în iulie 2016.
Ce facem cu gazele?
În 2012, România consuma 18 miliarde metri cubi pe an, din care 12 miliarde producția locală, restul fiind importuri. În 2014, producția scăzuse deja la 14 miliarde. Anul trecut, aceasta coborâse la circa 11 miliarde metri cubi. Întrebat cum a afectat piaţa gazelor închiderea combinatelor lui Niculae, un fost director de la Romgaz, Virgil Metea, răspundea laconic: „Cred că situaţia de acum a pieţei o spune destul de bine“. Iar situaţia arăta că, în afara sezonului rece, în România este foarte mult gaz disponibil, care nu prea are soluții de a fi consumat local, pentru că nimeni nu îl cumpără.
Doar în iarnă, când consumurile se dublează, apare cerere mare pentru gaz, de unde şi succesul de piaţă al gazului rusesc. În extrasezon, în schimb, consumul este mic, pentru că rezidenţialul nu consumă, încălzirea centralizată iarăşi este zero, iar mare parte din fabricile de îngrăşăminte sunt închise. Drept urmare, producţia stagnează. Iar lucrurile ar putea deveni dramatice o dată cu intrarea în exploatare a zecilor de miliarde de metri cubi din Marea Neagră. Cu un consum local insignifiant, mare parte din gazele românești trebuie să ia calea exportului.
La Ministerul Energiei, declarativ, se dorește ca gazele să nu fie exportate ca materie primă, ci procesate și transformate în produse cu valoare adăugată mai mare. Adică produse chimice ori energie. În acest sens, Romgaz va finaliza, anul viitor, o nouă termocentrală și are în proiect construcția alteia la Mintia (Deva).
În același sens se poate înțelege și OUG 114, pentru consumatorii industriali, dintre care Niculae este cel mai mare, pentru că toate fabricile lui, dacă funcționea-ză la capacitate, consumă peste 3 miliarde metri cubi de gaze, adică mai mult decât populația României.
