Cu o domnie de 56 de ani, prinţul Rainier de Monaco a fost cel mai longeviv suveran din Europa şi al doilea din lume, după regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei. Şi-a concentrat eforturile ca să întărească economia regatului, să îi îmbunătăţească imaginea şi s-a asigurat că va exista continuitate.
Totuşi, oricât de mult s-a străduit, nu a reuşit să separe imaginea şi povestea familiei Grimaldi de identitatea regatului, notează ziarul britanic The Independent.
Rainier Louis Henri Maxence Bertrand de Grimaldi este al doilea fiu al contelui Pierre şi al lui Charlotte, fiica regelui Louis de Monaco. Prinţul s-a născut pe 31 mai 1923. La 26 de ani, devine conducătorul Monaco-ului. În 1956, se căsătoreşte cu Grace Kelly. Părinţii lui Rainier au divorţat când avea 6 ani , iar prinţul şi-a petrecut întreaga copilărie în internate, mai întâi în Anglia, apoi în Elveţia. Cu trei luni înainte să împlinească 21 de ani, prinţul s-a înrolat în armata franceză, în al doilea război mondial, şi a luptat să elibereze Alsacia.
După război, s-a întors acasă şi a găsit totul neschimbat: bunicul lui, regele Louis, era mai interesat de fosta amantă, actuală soţie, o actriţă franţuzoaică. Rainier s-a mutat de la palat, iar, pe 9 mai 1949, când a murit regele, a devenit cel de-al 33-lea suveran al Monaco-ului.
Deşi era timid şi rezervat, a înţeles ce atracţie exercita monarhia asupra lumii şi că, după război, era cel mai căutat burlac. În 1953, pune capăt unei relaţii de şase ani cu o actriţă franceză, Gisele Pascal, după ce a aflat că este infertilă. Apoi, a plecat în Africa şi s-a întors cu suficiente animale cât să fondeze grădina zoologică din Monaco. De-a lungul vieţii lui, două lucruri au rămas constante: pasiunea pentru maşini (avea 45, în 1980) şi animale.
În aprilie 1956, dă lovitura supremă publicităţii: se căsătoreşte cu o actriţă de la Hollywood, care semăna a prinţesă mai mult decât orice prinţesă adevărată. Rainier a cunoscut-o pe Grace Kelly când ea a vizitat Monaco-ul în 1955, în timpul Festivalului de Film de la Cannes. A fost o poveste de dragoste întreţinută mai mult prin corespondenţă. De Crăciun, Rainier a fost în Philadelphia, unde i-a cerut mâna lui Grace (şi nişte teste de fertilitate, susţin gurile rele).
La numai nouă luni după căsătoria de basm, la care au participat mai mulţi jurnalişti decât la evenimentele din timpul războiului, a venit pe lume şi primul copil. Deşi relaţiile între cei doi soţi se răciseră chiar după naşterea celor trei copii, moartea lui Grace într-un accident de maşină l-a marcat pe prinţ.
Monaco-ul a fost din nou în centrul atenţiei prin aventurile, tatuajele şi comportamentul rebel al prinţesei Stephanie, apoi prin eşecul lui Albert de a-şi găsi o soţie – unii chiar susţineau că e homosexual şi publicarea unei biografii a lui Grace, care susţinea că actriţa se culcase cu cei mai mulţi dintre actorii cu care jucase în filme. Rainier a spus că este „total neadevărat” şi a ameninţat cu un proces. În anii ’90, prinţul petrecea mai mult timp la ferma lui de la Roc Agel decât la castelul din Monaco.
În 2002, Rainier a schimbat constituţia, pentru ca şi fiicele lui să poată domni.
După moartea lui Grace, Rainier s-a consolat cu verişoara lui, prinţesa Ira von Furnstenberg, o fostă actriţă de cinema şi fostă cumnată a creatoarei de modă Diane von Furnsternberg. Totuşi, „el nu a trecut niciodată peste moartea lui Grace. A fost o pierdere ireparabilă”, susţine biograful Philippe Delorme.
Rainier a murit pe 6 aprilie 2005, la 82 de ani.
