Filmul îndrăzneţului regizor Lars von Trier, controversatul „Melancholia”, începe cu o nuntă şi se sfârşeşte cu o înmormântare – cea a lumii.
În ultimele scene ale producţiei, o planetă uriaşă apare la orizont, însângerând cerul, luminând pieziş gazonul şi înfricoşând păsările, care încep să cânte un fel de imn funebru.
Apocalipsa este la doar câteva cadre depărtare, însă rămâne sugerată. Scenariul întunecat este menit să stârnească teama şi să atragă atenţia asupra laturii absurde a existenţei umane. Cu toate acestea, una din spectatoare nu s-a lăsat copleşită de imaginarul de tip „fin de monde” al regizorului danez şi a întâmpinat premiera „Melancholiei” cu zâmbetul pe buze.
Este vorba despre Kirsten Dunst, eterica blondă care joacă rolul principal în opera lui Trier.
„Ce poţi să spui despre sfârşitul lumii, decât că rezolva o grămadă de probleme”, a declarat actriţa intr-un interviu acordat ziarului The Guardian.
Anul 2011 nu a fost unul uşor pentru tânăra de 29 de ani. Rolul din „Melancholia” i-a testat limitele şi a pus-o faţă în faţă cu nişte probleme nu atât artistice, cât pur umane. Filmul, o combinaţie paradoxală între clipe stilizate de agonie şi extaz, aflată la limita dintre tragic şi comic, prezintă povestea Justinei.
Eroina, în ai cărei ochi închişi la culoare pluteşte iminenţa dezastrului, este o tânără maniaco-depresivă care se îndoieşte de sensul existenţei. Nunta ei se transforma într-o catastrofă care exprimă, la nivel metaforic, soarta lumii. Pe măsură ce se apropie Apocalipsa, Justine trăieşte o serie de revelaţii şi se regăseşte.
Prestaţia lui Kirsten a fost numită „devastator de frumoasă” de criticii de la Cannes, care au şi felicitat juriul pentru inspiraţia de a-i acorda premiul pentru „Cea mai bună actriţă”. În ciuda acestui succes, performanţa artistei a fost umbrită de o serie de declaraţii nefericite ale lui von Trier care, în timpul conferinţei de presă ce a avut loc după vizionarea filmului, a spus, în glumă, că e Nazist şi că îl înţelege pe Hitler.
„Confesiunea” a venit ca urmare a unei întrebări adresate de un jurnalist care era curios să afle detalii despre rădăcinile germane ale regizorului şi despre pasiunea acestuia pentru estetica şi simbolistică naziste. La auzul cuvintelor lui von Trier, Kirsten Dunst a făcut un gest care a devenit imaginea gafei regizorului. Ea s-a transfigurat de stânjeneală şi şi-a acoperit gâtul cu mâna, ca şi cum s-ar îneca.
„Îmi amintesc cu durere clipa aceea”, a declarat Kirsten pentru ziarul britanic. „Pur şi simplu mă sufocam pentru că asistam neputincioasă la destrămarea emoţională a unui prieten. Cuvintele lui au fost cu atât mai groaznice cu cât au fost spuse intr-o încăpere plină cu oameni. întrebarea adresată de jurnalist era nepotrivită, aluzivă, iar răspunsul lui se voia a fi o glumă. Dar nu a râs nimeni şi Lars a continuat.”
Kirsten vede incidentul ca pe o furtuna confuză, în care se amestecă diferite elemente. Din nefericire, ea a fost prinsă la mijloc în scandal. Actriţa o acuză pe Kate Muir, autoarea întrebării, pentru pofta de a-l stârni pe Lars, care răspunde cu uşurinţă provocărilor. Artistă este şocată şi de comportamentul colegilor ei de platou care au preferat să stea deoparte.
„Nu pot pricepe asta. Eram foarte mulţi acolo. Este vorba despre Stellan Skarsgard, John Hurt şi Charlotte Gainsbourg. Niciunul nu a zis nimic. Nimeni nu a vrut să-i dea lui Lars o mâna de ajutor. Am fost singura care a făcut ceva. M-am aplecat spre el şi l-am rugat să se oprească. Bineînţeles, am ajuns să fac parte din scandal. Oamenilor le place să se joace cu destinul meu”, a declarat Kirsten.
Frumoasa blondă crede că dorinţa de a o vedea implicată intr-o asemenea poveste are ca sursă pasiunea oamenilor pentru controverse.
„Reprezint Hollywood-ul şi tot ceea ce fac se pretează la a deveni o poveste, un story. Reacţia mea se transforma în pretextul perfect pentru a produce un material care să vândă”, crede Kirsten.
Lars von Trier este cunoscut pentru situaţiile bizare în care îi pune pe actorii care joacă în filmele lui. Nu este prima dată când cineastul danez a compromis pe cineva din cast. Cu toate acestea, actriţa îi ia apărarea.
„Lumea spune că lui Lars nu îi pasa de actori, că nu te lasă să participi creativ la film, dar nu e aşa. În trecut, am avut ocazii să mă simt ca o păpuşă descreierată care trebuie să facă tot ce îi spune păpuşarul. Au fost situaţii frustrante. Se poate ca Lars să se creadă un mare manipulator, dar nu prea transmite asta pe platou. Cele mai multe scene s-au bazat pe improvizaţie iar Lars n-a avut nimic de comentat”, susţine Kirsten.
Întrebată de ce a acceptat rolul din „Melancholia”, actriţa a declarat că i-a plăcut foarte mult scenariul.
„Nu aş fi putut niciodată să joc rolul lui Charlotte Gainsbourg din filmul precedent al lui Lars, Antichristul. O scenă ca aceea în care personajul principal îşi mutilează organele genitale ar fi fost prea mult pentru cineva ca mine, care este tot timpul în centrul atenţiei mediatice”.
Kirsten continuă prin a spune că nici corpul nu i-ar fi permis realizarea unei asemenea scene.
„Am sânii prea mari. Charlotte este slabă. Dacă juca cineva ca mine acel rol, ar fi fost mult prea şocant”, declară actriţă.
Dunst îşi aduce aminte cu plăcere de copilărie şi de rolurile pe care le-a jucat în acea perioadă. Filmul ei preferat de atunci este „Interviu cu un vampir”, în care a jucat alături de Tom Cruise şi Brad Pitt. Actriţa regretă acele vremuri, când viaţa de star de cinema nu era atât de complicată. Existenţa ei a devenit treptat atât de dificilă încât, în 2008, tânără a fost nevoită să se interneze intr-un centru de reabilitare, pentru a lupta cu depresia.
Lars von Trier consideră că această experienţa a făcut-o perfectă pe Kirsten pentru rolul lui Justine.
„Personajul este unul paradoxal. Dincolo de faţada strălucitoare se ascunde un suflet pierdut în întuneric. Kirsten este o actriţă extraordinară, cu multe nuanţe şi cu avantajul că a trăit pe pielea ei ravagiile depresiei. Toţi oamenii sensibili trec prin asta, la un moment dat”, a declarat von Trier.
În ciuda acestei viziuni, artista nu este deschisă când vine vorba de problemele ei. Recunoaşte că nu îi place să discute despre asta nici măcar cu apropiaţii.
„Nu vreau să ascund depresia mea, ca şi cum ar fi un stigmat, dar nici nu îmi place să fac paradă. Este ceva foarte personal”, a mărturisit ea.
„Depresia este ceva prin care trece toată lumea, doar că unora le place să construiască fel de fel de scenarii în jurul persoanelor pe care le consideră a fi diferite. Da, sunt actriţă, am un job interesant şi oamenii mă plac, dar am rămas cu capul pe umeri. Îmi susţin financiar familia şi nu arunc cu bani. Deţin un singur apartament în New York, unul simplu, cu un dormitor. Nu sunt o excentrică”, recunoaşte Kirsten.
Planurile de viitor ale talentatei actriţe se limitează la o vacantă prelungită cu familia – mama, bunica şi verişoara, cu care abia aşteaptă să-şi petreacă timpul.
Kirsten este un personaj contradictoriu şi nu este străină de scandalurile mediatice care au discutat pe larg problemele ei cu alcoolul. Este ea încă o victimă a mistificărilor de la Hollywood sau o tânără paradoxală, cu o viziune periculoasă asupra vieţii?
Este o întrebare al cărei răspuns îl cunoaşte doar actriţa, şi poate nici ea, dacă este să ne luăm după cât de convingător a jucat rolul Justinei.
