Cel mai nou exemplu: două companii din Constanța care au dat în judecată Asocierea FCC Construccion SA/Astaldi SPA pentru plata unor facturi restante. Spaniolii de la FCC sunt lideri de proiect. Culmea, este a doua oară când cele două companii românești, administrate de același om de afaceri, pățesc acest lucru cu FCC Construcction.
Aproape un milion de euro
Pe rolul instanțelor din Constanța, firmele locale Asfalt Dobrogea SRL și Comprest Util SRL se luptă pentru a recupera contra-valoarea unor facturi emise către Asocierea FCC Construcction SA/Astaldi SPA. Este vorba despre sume în valoare de 2,47 milioane lei, respectiv 1,89 milioane lei, dar și despre penalitățile de întârziere. În total, vorbim de 4.598.344 lei, adică aproximativ un milion de euro. Cele două firme din Constanța au contracte de vânzare-cumpărare, respectiv de furnizare de produse cu punere în ope-ră, cu Asocierea FCC Construcction SA/Astaldi SPA. Practic, românii au furnizat piatră, asfalt și beton pentru realizarea unui sens giratoriu suspendat pe Autostrada 4, în apropiere de localitatea Ovidiu. Este secțiunea de autostradă care funcționează ca variantă de ocolire a munici-piului Constanța. Mai mult, românii au turnat și asfaltul. Una dintre ordonanțe a fost câștigată în instanță, cea de-a doua este în pronunțare. Din informațiile noastre, numărul firmelor care nu sunt plătite de străini este de cel puțin 10. Sumele sunt de la 50.000 la câteva sute de mii de lei la fiecare dintre ele. Bani care înseamnă, în unele cazuri, chiar supraviețuirea acestor firme.
Contract de 26 milioane lei
Vorbim despre cantități importante, de exemplu circa 400.000 tone de pia-tră. Contractul pentru piatră valorează 15,40 mi-lioane lei, cel pentru asfalt – 8,86 milioane lei, iar cel pentru beton – 1,70 mi-lioane lei. În total: 25,96 milioane lei. Prin contract, părțile au convenit ca pentru produsele livrate și lucrările efectuate să se emită facturi în termen de trei zile de la livrarea produselor, respectiv o dată pe săptămână, pentru punerea în operă a mixturii asfaltice. De asemenea, s-a convenit și ca plata să se realizeze în termen de 15 zile de la data comunicării facturilor.
Și-au asumat, dar nu au plătit
Firmele din Constanța au emis facturile aferente, care au fost însușite la plată de către partea pârâtă, prin semnătură și ștampilă. „La împlinirea termenului scadent de plată a facturilor pentru produsele/serviciile prestate, pârâta nu și-a exe-cutat obligația de plată a acestora, nici după repetate și insistente solicitări telefonice inițiate de reclamantă pe această temă“, se arată în motivarea pe care firmele românești au înaintat-o Tribunalului Constanța. Reclamantul a apelat la un executor judecătoresc, care, la rândul său, a emis o somație de plată ce îndeplinește condițiile cerute de lege: este certă, lichidă și exigibilă.
Cum se apără străinii
În întâmpinarea depusă de firma de avocatură care reprezintă asociația se cere respingerea ordonanței de plată, pentru că nu a fost comunicată către Asocierea FCC Construcction SA/Astaldi SPA, ci către FCC Barcelona SA – Sucursala București. Ambele firme au însă aceeași adresă, în București. Mai spune avocatul că una dintre firme nu ar fi depus o garanție de bună execuție, prin urmare asocierea „nu poate fi obligată la plata pretinsului debit“. De asemenea, avocatul spune că litigiul nu poate fi soluționat prin ordonanță de plată (n.r. – o procedură foarte rapidă), ci numai pe calea dreptului comun. În fine, consideră că această creanță nu este certă și exi-gibilă și contestă modul de calcul al penalităților. L-am sunat și pe reprezentantul legal al asocierii, însă acesta nu a răspuns la telefon sau la mesaj.
Insistențele CNAIR
Omul de afaceri Grigore Comănescu, managerul general al celor două firme românești, spune că se judecă deja de peste trei ani cu cei de la FCC, care nu au plătit o factură pentru lucrările la A4. „Am acceptat să lucrez acum cu ei la insistențele celor de la CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere), care au spus că garantează ei plățile. Și-au luat angajamentul“, spune acesta, adăugând că nu există justificare reală pentru refuzul la plată, dar că toată lumea tace. „Noi, firmele românești, atâtea câte am mai rămas, de ce mai muncim? Dacă s-a luat decizia să intrăm în faliment, să ni se spună și nouă. Multinaționalele pleacă cu banii din țară, noi suntem proștii satului. Dacă o firmă mai mică pățește așa ceva, intră în faliment. Noi ne plătim la timp taxele și impozitele către statul român“, a declarat omul de afaceri.
Chichițe în instanță
O altă problemă este faptul că penalitățile de întârziere nu se pot factura, cum spun unii judecători. Dacă cine facturează și nu încasează rămâne cu datorii, plătește impozitul pe profit pe acele facturi. Soluția ar fi ca judecătorii să stabilească dobânda și ca abia apoi firmele să factureze.
Pierderi de 230 milioane lei în 5 ani
Asocierea FCC Construcction SA/Astaldi SPA, care funcționează ca o entitate comercială cu un cod unic de identificare, nu a depus niciodată bilanțuri financiar-contabile la Ministerul Finanțelor. A depus însă bilanțuri FCC Construcction SA Barcelona – Sucursala București, care are un CUI diferit, dar are exact același sediu, în București, ca și asocierea. În anul 2017, cel mai recent disponibil pe portalul Ministerului Finanțelor, FCC Construcction SA -Barcelona – Sucursala București, care are ca obiect de activitate lucrări de construcții de drumuri și autostrăzi, a înregistrat o cifră de -afaceri de 267.183.326 și pierderi de 116.720.669 lei. Așadar, aproape jumătate din cifra de afaceri o repre-zintă pierderile. Situația nu arată mai bine nici dacă ne uităm la ce au făcut în ultimii ani. Compania -spaniolă a reușit un profit numai în 2014, dar, per total, în -perioada 2013-2017, a raportat -pierderi de 231.289.522 lei, adică circa 49 milioane euro la cursul de schimb de azi.
Italienii –probleme la ei acasă
Astaldi, compania din această asociere spaniolo–italiană, are mari probleme la ea acasă. A avut nevoie de ajutorul principalului său competitor, Salini-Impregilo, care în februarie a.c. s-a oferit să-i cumpere acțiuni de 225 milioane euro pentru a o ține pe linia de plutire. În ultimii 5 ani (2014-2018), sucursala din România a raportat un profit total de 5.043.134 lei. Cifrele de afaceri sunt însă amețitoare: numai în anul 2019, Astaldi are angajamente pentru finalizarea unor lucrări de construcție în valoare de 400 milioane euro, conform declarațiilor fostului ministru al Transporturilor, Lucian Șova. Cel mai important proiect aflat în derulare este finalizarea lucrărilor la Magistrala 5 de metrou, între stațiile Eroilor și Râul Doamnei. Tot Astaldi are în execuție și cel mai mare lot din Autostrada A3, Câmpia Turzii–Târgu Mureș, respectiv lotul 2 din tronsonul Ogra–Câmpia Turzii, în lungime de 18 km. Cu CFR SA, Astaldi are contracte de 3,45 miliarde lei pentru mo-dernizarea a 81 kilometri de cale ferată, iar cu Primăria Capitalei italienii au un contract pentru finalizarea Pasajului Ciurel.
Olandezii de la Van Oord – pierderi de peste 207 milioane lei
Nu este singura multinațională care lucrează pe pierdere. Olandezii de la Van Oord, care au realizat o mare parte din lucrările de consolidare a țărmului Mării Negre, au raportat pierderi imense. Din 2013, de la înființarea sucursalei, până în 2018, potrivit datelor furnizate de Minis-terul Finanțelor, olandezii au pierdut în România 207.461.257 lei, în condițiile în care au avut lucrări de peste un miliard de lei. Nici ei nu au plătit o parte din furnizorii români. -Comprest Util, firma care a executat o bună parte din lucrările de consolidare a țărmului, s-a judecat trei ani pentru un rest de plată de circa un milion de euro. L-a obținut după multe -tergiversări și șicane ale olandezilor. Ba mai mult, în iunie, magistrații au decis că olandezii -trebuie să plătească și penalități și dobânzi de întârziere de peste un milion de lei.
Vin să facă profit; raportează pierderi
Se ridică întrebarea cum pot supraviețui aceste multinaționale dacă raportează datorii an de an. Majoritatea lucrărilor sunt obținute prin licitații organizate de statul român, deci, atunci când licitează, multinaționalele iau în calcul și realizarea de profit, cum ar fi normal. Cu toate acestea, raportează pierderi imense. Mai important este de ce instituțiile statului, cum ar fi ANAF și DNA, nu verifică modul în care aceste multinaționale fac afaceri, mai ales că lucrează, în majoritatea cazurilor, cu bani obținuți de la stat. Există politicieni care au spus lucrurilor pe nume: „Firmele românești sunt printre cei mai reprezentativi contributori la bugetul de stat, în vreme ce multinaţionalele îşi transferă profitul în statele de origine“. Declarațiile lor au rămas, însă, fără urmări.
» În total, spaniolii de la FCC și olandezii de la Van Oord au raportat, în ultimii ani, pierderi de circa 450 milioane lei, adică aproape 100 milioane euro.
