Uniunea bancară europeană este un pas evident şi necesar, ca şi mecanismul rezoluţiei bancare, a arătat, vineri, viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, Bogdan Olteanu.
„Se consideră că acest mecanism este necesar. Noi credem în acest mecanism la Banca Naţională. Uniunea bancară este un pas evident şi necesar, iar un mecanism comun de rezoluţie este parte integrantă a acestei Uniuni Bancare şi el trebuie implementat şi convenit de cât mai multe ţări membre ale Uniunii Europene. Este vorba de ţările care nu sunt în uniunea monetară, pentru că cele care sunt nu mai au libertatea de a alege sau nu să aplice mecanismul“, spune Bogdan Olteanu.
Comisia Europeană a propus un mecanism unic de rezoluţie pentru Uniunea Bancară, care să completeze mecanismul unic de supraveghere din 2012. Mecanismul rezoluţiei bancare este menit să centralizeze competenţele-cheie şi resursele, pentru a gestiona eşecul oricărei bănci din zona euro şi din alte state membre participante la Uniunea Bancară.
Schimbarea la faţă
Viceguvernatorul BNR a arătat că s-au produs schimbări majore în sistemul bancar european, care necesită o nouă abordare şi reglementări adecvate. „În ceea ce priveşte rezoluţia bancară, sunt importante două lucruri. Tot ceea ce am învăţat în ultimii zece ani, am practicat şi am aplicat în realitate nu mai este valabil. Când discutăm despre Codul Insolvenţei, despre capitolul falimentelor bancare, spuneam că, probabil, acesta nu se va mai aplica. Eu personal, cel puţin, nu simt că o să vedem falimente normale şi legea normală nu se va aplica asupra falimentelor băncilor în viitor, pentru că sistemul care prinde formă, în urma crizei, ne-a arătat că externalităţile negative sunt atât de copleşitoare, încât rezoluţia bancară trebuie gestionată diferit. Al doilea punct este că noi am fost provocaţi foarte serios să reuşim să preţuim noi sisteme în ţările noastre, autorităţile din ţările noastre să acţioneze împreună cu structura pentru a înfiinţa un nou mecanism de rezoluţie bancară, de vreme ce toţi ar trebui să implementăm pentru aceasta noi legi, unii dintre noi am putut chiar să aplicăm parte din aceste legi“, a explicat vicepreşedintele BNR.
Olteanu a subliniat că s-a muncit foarte mult pentru a fi proiectat noul cadru european de rezoluţie bancară, „un cadru temporar, tranzitoriu“, considerând că este de aşteptat ca ulterior să fie aplicat un nou mecanism de rezoluţie valabil în toată Europa.
Reglementarea pe paliere
„Ne confruntăm cu mai multe niveluri de reglementări. Unul îl constituie reglementările naţionale. Al doilea este directiva rezoluţiei bancare, al treilea nivel este participarea noastră la procesul proiectării unui mecanism integrat. Totul se întâmplă în paralel, simultan şi în momente în care am putea fi forţaţi să implementăm acest mecanism, nu doar să-l discutăm. Sunt vremuri relativ grele, în care tu trebuie să proiectezi legi, fără să le încerci, legi scrise în weekend şi implementate imediat, tot în weekend“, a spus Bogdan Olteanu, în conferinţa organizată de BNR, în seria de colocvii juridice ale Băncii Naţionale.
FMI cere viteză
„Ne gândim foarte mult la zona euro ca la un vapor frumos care a fost construit, antrenat pentru ape calme, dar care nu este încă complet finalizat pentru cele dure. Încă trebuie efectuate multe lucruri la această uniune bancară. Dacă am astăzi un mesaj, este că această parte specială a vaporului trebuie finalizată, completată, iar esenţială este viteza cu care se realizează“, a declarat şeful FMI, Christine Lagarde. Comisia Europeană a propus înfiinţarea unei autorităţi unice care va avea puterea de a decide când băncile trebuie salvate sau închise, în pofida faptului că oficialii germani sunt de părere că aceste prevederi încalcă tratatele europene, care limitează puterile Bruxelles-ului asupra finanţelor naţionale.Potrivit unui comunicat al Comisiei, mecanismul unic de rezoluţie pentru uniunea bancară va avea un nou board, format din reprezentanţii Băncii Centrale Europene, Comisiei Europene şi ai autorităţilor naţionale competente (şi anume, cele ale statelor în care se află sediul central al băncii, precum şi sucursale şi/sau filiale ale acesteia). Acest comitet ar avea competenţe largi pentru a analiza şi a defini modul de abordare a rezoluţiei unei bănci: ce instrumente trebuie utilizate şi cum ar trebui să se implice Fondul european de rezoluţie.
Fond dedicat
De asemenea, Comisia propune înfiinţarea unui Fond unic de rezoluţie bancară, sub controlul Comitetului unic de rezoluţie pentru a asigura că, în timpul procesului de restructurare, banca beneficiază de un sprijin financiar pe termen mediu. Fondul respectiv ar fi finanţat prin contribuţii ale sectorului bancar, înlocuind fondurile naţionale de rezoluţie ale statelor membre care fac parte din zona euro şi ale statelor membre care participă la uniunea bancară.
„Cu această propunere, sunt întrunite toate elementele necesare pentru instituirea unei uniuni bancare menite să consolideze bazele acestui sector, să restabilească încrederea şi să remedieze fragmentarea pieţelor financiare“, a declarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. „Nu putem elimina riscul unor viitoare falimente bancare, dar, datorită mecanismului unic de rezoluţie şi Fondului de rezoluţie, băncile, şi nu contribuabilii europeni, ar trebui să fie cele care să îşi asume, în viitor, responsabilitatea pierderilor“, a adăugat Barroso.
Strategii
Mecanismul unic de rezoluţie pentru uniunea bancară ar urma să completeze mecanismul unic de supraveghere bancară (care va deveni operaţional la sfârşitul anului 2014) şi constituie o nouă etapă spre uniunea bancară, care are drept obiectiv eliminarea legăturii între criza bancară şi criza datoriilor. Dacă o bancă din zona euro va întâmpina grave dificultăţi financiare, BCE, în calitate de supervizor, va trage semnalul de alarmă. În acest moment, consiliul de rezoluţie (care la început va fi format din 300 de angajaţi) va face recomandări Comisiei, cea care va lua decizia dacă va pune în practică procedura de rezoluţie bancară.Intrarea în vigoare a mecanismului unic de rezoluţie este prevăzută pentru 2015, însă regulile pe baza cărora ar urma să stabilească ordinea creditorilor în cazul salvării unei bănci nu vor fi operaţionale decât în 2018. În perioada următoare, Comisia vrea să modifice de la 1 august regulile în materie de ajutoare de stat pentru bănci, astfel că, înainte ca băncile să poată solicita o finanţare publică, acţionarii şi creditorii subordonaţi vor fi primii care vor trebui să contribuie.
Protecţie totală pentru clienţi
Comisia Europeană va propune şi o modificare a directivelor sale pentru a garanta protecţia tuturor deponenţilor în caz de faliment bancar. Este o variantă total opusă celei vehiculate până acum, adică salvarea bancilor prin suprataxarea deponenţilor.
Bruxelles-ul consideră că garanţiile de stat, care protejează în prezent depozitele în limita a 100.000 de euro, sunt insuficiente, arată Agerpres, care face referire la un document european. „Dacă deţinătorii de conturi mari s-ar teme de o expropriere în cazul unei crize a băncii lor, s-ar îngrămădi la ghişeuri să-şi golească depozitele“, ceea ce ar putea să ameninţe stabilitatea financiară a unei ţări, scrie Handelsblatt.
Pentru a evita o astfel de situaţie, Comisia Europeană apără o „preferinţă“ pentru toţi deponenţii, ceea ce ar reduce expunerea acestora la pierderi în cazul falimentului unei bănci şi i-ar plasa într-o poziţie mai bună decât pe creditori, continuă sursa citată. Acest subiect, care va fi discutat la reuniunea miniştrilor de Finanţe din UE (Ecofin) de la Bruxelles, scrie ziarul, provoacă totuşi dezbateri în Europa. Anumite ţări, printre care şi Franţa, se opun protejării totale a depozitelor, potrivit unor surse europene consultate de AFP.
Depozite garantate
Regula europeană este aceea că depozitele de până la 100.000 de euro sunt garantate. Deşi în acest moment acordul din Cipru presupune protejarea acestor depozite, un acord iniţial, care a picat în Parlament, avea în vedere impozitarea cu 6,75% a depozitelor sub 100.000 de euro, notează portalul economica.net într-o analiză care îşi propune să răspundă la cele mai importante întrebări privind siguranţa depozitelor bancare din România. Băncile româneşti care participă la Fondul de Garantare a Depozitelor în sistemul bancar cotizează cu o sumă lunară. Fiecare deponent este asigurat în limita a 100.000 de euro per bancă. Astfel, dacă are mai multe depozite de până la 100.000 de euro la mai multe bănci, atunci toţi banii lui sunt asiguraţi.Prin depozit se înţelege: cont curent (inclusiv ceea ce în accepţiunea populară se numeşte cont de salarii), cont de economii, depozit la termen, libret de economii.În cazul în care o bancă nu îşi mai poate asuma obligaţiile de plată către deponenţi, atunci revine în sarcina Fondului de Garantare (FGDB) să plătească deponenţilor depozitele de până la 100.000 de euro.Pentru asta trebuie ca, iniţial, depozitele să fie declarate indisponibile – banca intră, practic, în faliment. Apoi, în termen de 20 de zile lucrătoare, FGDB trebuie să pună la dispoziţia deponenţilor garantaţi compensaţiile cuvenite, lucru care se face prin unităţile altor bănci. Banii sunt plătiţi în lei, indiferent de moneda depozitului.
