Guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, previntă, vineri, soluțiile instituției pentru rezolvarea crizei francului elvețian. Conferința a început la ora 11.00, prin prezentarea participanților.
Declarațiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu:
- Obligația BNR este de a oferi informații de bună calitate și a lămuri, atunci când este cazul, unele confuzii.
- A fost un șoc major, generat de o apreciere de peste 20% a francului elvețian, generată de renunțarea Băncii Naționale a Elveției la pragul față de euro. A lăsat cursul să loteze liber.
- Este o apreciere a francului, nu o depreciere a leului. La fel s-a întâmplat și în cazul euro sau al dolarului.
- Majoritatea acestor cazuri sunt precum un seism. Nu el știe nimeni. Cel mai bine e sălăsăm lucrurile să se așeze.
- Pot să apară replici iar aici este vorba de bani. Este vorba de bani mulți, fie pentru împrumutați, fie pentru bănci.
- Nu trebuie să acționăm în pripă.
- Săptămâna trecută se cerea u rapid măsuri cum ar fi deprecierea leului, fixarea cursului, etc. Cine r fi acoperit diferențele apărute în această săptămână?
- Vreu să lămuresc trei aspecte.
- Primul, că BNR ar putea fixa doar cursul între leu și franc elvețian. Problema este că în lumea de azi se face arbitraj instantaneu la nivel internațional. Platformele de tranzacționare echilibrează cursurile. Aceasta este o fantezie la oră de seară la televizor. Nu e doar nerealist, dar e de-a dreptul un vis.
- Al doilea, fixarea cursului leu – franc cu toate consecințele prin intervenția BNR. Tehnic putem face asta. Prima consecință este că leul s-ar aprecia la 3,7 față de euro. Consecințele ar fi horror și ar amputa exporturile, ar stimula importurile și am avea o reducere a creșterii economice prin introducerea țării într-o criză profundă… Mă opresc aici, mă pișcă limba să spun mai mult.
- O a treia abordare nerealistă este interdicția creditării în franci elvețieni. O astfel de formulare nu doar că intră în contradicție cu principiile UE și ale piețelor libere. Nu poți face import – export cu firme din Elveția și să le transferi lor riscul valutar.
- Catalogarea publică a francului elvețian drept o monedă toxică în mod repetat este cel puțin un derapaj verbal notabil care nu ține cont de realitate iar comparația cu rubla rusească este antologică. Nu au nicio legătură.
- Când spui că o monedă este stabilă înseamnă că ea nu se depreciază. Ea cel mult este volatilă, prin aprecierea sa.
- acest șoc extern nu putea fi prevenit. El trebuie administrat.
- Sunt și cei care câștigă, chiar dacă avem o categorie care a pierdut enorm. Câștigăă exportatorii în elveția, cei care au franci elvețieni și așa mai departe.
- Dacă am supravechea orice operațiune de credit ar fi ca și cum le-am lua înapoi la BNR și am avea un sistem de monobank.
- Nu este mică expunerea, dar nu reprezintă risc sistemic pentru că e de 5 ori mai mică decât în Polonia și de 7 ori mai mică decât în Ungaria.
- Rata creditelor neperformnte în franci evețieni a avut o evoluție apropiată de media creditelor în valută.
- Până acum, băncile au administrat prudent activele și pasivele în franci elveșieni.
- Creditele în franci elvețieni nu sunt de aceiași valoare. Din cei 75 de mii de împrumutați, 25% au credite mai mici de 4000 de franci elvețieni. Alți 25% dețin 67,5% din stocul de credite în această monedă.
- Nu putem compara situația celor cu credite mai mici de 4000 de euro cu cei care au credite mai mari de 45 de mii de franci. 50% din cei împrumutați au venituri mai mici de 1500 de lei. 7 bănci concentrează majoritatea creditelor în franci.
- În aceste condiții, cu o abordare generlă, aprindem un fitil în piață.
- Gradul mediu de îndatorare e extrem de variat. Debitorii cu venituri mai mici de 2500 de lei sunt clar supraîndatorați și au suferit și deteriorări de venituri în timpul crizei. Toată compasiunea și tot ajutorul pentru ei.
- Dar sunt și cei cu un grad de îndatorare de 26%. De ce să fie ajutați? Doar pentru că avem o abordare emoțională?
- Mai mult unii care și-au pus casa ipotecă. Dar nu toți au garantat cu case. Unii au cumpărat mașini, alții au călătorit în străinătate, dar aste sunt libertățile cucerite după 1989.
- O altă diferențiere e la scdențe. Scadența reziduală în medie e lungă. Dar 42% dintre credite au scadența sub 5 ani. În alte 40% din cazuri, scadența reziduală este de peste 15 ani.
- Deducem de aici că creditele în franci elvețieni nu reprezintă un risc sistemic. Nu are impact în PIB.
- Important! În rândul debitorilor exista grupuri sociale vulnerabile și statul aici ar trebui să acționeze.
- Nu credem că poate fi adoptată o singură soluție generlă, ci mai multe soluții diferențiate. Și noi lucrăm la ele.
- Reducerea ratelor dobânzilor interbancare la niveluri minime istorice a dus la scăderea semnificativă a serviciului datoriei.
- Sistemul bancar este stabil și solid. Rata de solvabilitate este de 71% față de 15%.
- O altă percepție greșită este că BNR este avocatul băncilor și el apără. Noi nu apărăm băncile. Ele se apără singure. Noi apărăm sistemul bancar, intermedierea financiară, fără de care o economie de piață nu funcționează.
- Auzim sloganul ”să plătească băncile”. Dar de unde?
- Nu avem un party-pree cu o bancă sau alta.
- Bancile sunt pe pierdere. Dacă mai stau doi-trei ani pe pierdere, acționarii pot decide să închidă anumite bănci din România, iar asta nu e bine.
- Dacă se ia vreo măsură prin care se împinge costul poverii doar spre bănci, acestea ori închid, ori trec spre alți clienți cărora le încarcă costurile. De aceea, trebuie să avem acțiuni clare și echilibrate.
- Avem un climat fvorabil cu soldul bugetar și soldul curent și ar fi păcat să stricăm toate eforturile făcute până acum în acest sens.
- Pe site-ul BNR sunt zeci de reglementări prin care am frânat avansul prea puternic al creditării. Poate cea mai dură a fst impunerea unor RMO ridicate.
- Cea mai mare măsură a BNR a fost rezerva minimă obligatorie. Nicio altă țară nu a avut o astfel de rezervă minimă obligatorie.
- În 2007 le-am dat băncilor ceea ce aveau în orice țară din Europa: dreptul de auto-reglementare cu privire la normele de creditare.
- Croația a înghețat cursul pentru un an. Este la limita infringementului. Dar nu a blocat cursul la unul istoric, iar diferențele de curs vor fi suportate integral de bănci.
- În Polonia numai discuțiile publice privind posibila conversie la alt curs decât cel al pieței a dus la creșterea cu 15% a costurilor cu care țara se împrumută de pe piețe.
- Negocierea oricărei soluții va avea în vedere să fie bine țintită către persoanele care au o reală nevoie de a fi sprijinite, să se bazeze pe o impartire rezonabilă a costurilor ajustării, să nu afecteze stabilitatea sistemului financiar – bancar, adică să nu creeze riscuri pentru milioane de deponenți, să nu creeze hazard moral, adică să nu genereze așteptări nerezonabile pe viitor și să nu discrimineze debitorii în alte monede.
- De asemenea, vor trebui să nu încalce Tratatul privind Uniunea Europeana și condițiile de aderare a României, adică să nu restricționeze libera circulație a capitalului.
- În acest caz pierderea ar fi de 9,8 miliarde de lei. La un curs istoric plus 20% pierderea ar fi de 5,5 miliarde de lei.
- În funcție de acest curs, 3 sau 4 bănci ar avea nevoie de infuzii substanțiale de capital pentru asigurarea solvabilității necesare.
- Impactul asupra băncilor este unul în lanț și poate fi dramatic. O soluție realistă este să luăm aceiași măsură și ala lte valute dacă o aplicăm la francul elvețian.
- În ultimă instanță spre buget se duce această măsură care este ca o naționalizare și băncile aurdeptul să dea statul în judecată pentru a-și recupera capitalurile. Atenție diferențele sunt foarte mari dacă ne gândim la cursul istoric.
- Nu vrem să speriem pe nimeni, dar vrem să arătăm costurile.
- Soluțiile realiste sunt între părți, conversia la cursul zilei și reducerea temporară a dobânzii.
- Suntem pentru împărțirea costurilor între bănci și clienți, dar prin negociere.
- Rescadențarea creditelor este și ea o soluție.
- Reglementările recente ale BNR sunt pentru a facilita conversia.
- Dupa logica noastra, conversia la curs istoric ar trebui facuta si la dobanda de atunci. Si nu cred ca le va conveni multora iar acest tip de discuție de îndepărtează de zona euro.
- A intra în zona euro nepregătit din punct de vedere cultural este foarte periculos și nooi nu susținem acest lucru. Nu intrăm în zona euro doar ca să dispară riscul valutar.
- Discountul pe care îl pot face băncile este substanțial, dar depinde de la bancă la bancă.
- Băncile ne-au transmis că sunt instituții cu responsabilitate socială și sunt gata să împartă riscul.
- Băncile sunt la mâna depozitarilor. Asta trebuie să înțeleagă clienții împrumutați, că de la ei poate veni panica.
www_server_root = ‘http://worker.contentchannel.ro/flowplayer’;document.write(”);if(typeof flowplayerhtml == ‘undefined’) { document.write(”);}var domain = document.domain;var domain_split = domain.split(‘.’);var cHannel_domain = domain_split[domain_split.length-2] + „.” + domain_split[domain_split.length-1];document.write(unescape(„%3Cscript src=’http://worker.contentchannel.ro/playernew/singleplayer_big/79b271f89ca074a22e92d93f4c52d9d2/”+ cHannel_domain +”‘ type=’text/javascript’%3E%3C/script%3E”));
