Lucrătorii americani doresc mai multe vacanțe – totuși nu își iau tot concediul plătit. Ce îi ține la birourile lor?
Să iei zile libere plătite nu a fost niciodată mai important. Pe fondul pandemiei, preocupările pentru sănătatea mintală și epuizarea au atins apogeul; mulți lucrători își reevaluează echilibrul dintre viața profesională și viața privată și încearcă să ia o pauză pentru a se regrupa. Cu toate acestea, cumva, mulți încă se luptă să ceară timp liber de la muncă.
Numărul în lume variază, însă lucrătorii din SUA par să fie unii dintre cei mai reticenți în a lua concediu plătit. Lucrătorii americani primesc, în general, un concediu plătit mai puțin decât omologii lor europeni (nu există un minim legal național în SUA). Cu toate acestea, conform unui sondaj din 2017, un muncitor mediu din SUA a spus că și-a luat aproape jumătate (54%) din timpul liber plătit în ultimele 12 luni. Lucrurile par să se înrăutățească; în 2018, a arătat un raport cum muncitorii americani nu au reușit să folosească 768 de milioane de zile libere plătite – o creștere de 9% față de 2017.
Totuși, este clar că lucrătorii din SUA își doresc mai mult timp liber; un studiu din 2019 a arătat că unul din trei americani ar primi o reducere de salariu pentru a obține zile de vacanță nelimitate. Angajatorii au răspuns la acest lucru: conform site-ului de locuri de muncă Indeed, locurile de muncă cu timp liber nelimitat au crescut cu 178% din mai 2015 până în mai 2019. Cu toate acestea, cercetările arată că, chiar și în cazurile în care lucrătorii își pot lua vacanța plătită pe cât doresc, ei tind să ia mai puține vacanțe decât angajații cu un număr fix de zile.
Dacă toate semnele indică faptul că sunt necesare și încurajate concediile plătite, de ce atât de mulți lucrători din SUA nu reușesc să-și ia tot concediul? Răspunsul constă într-un amestec complex de presiuni profesionale și obiceiuri culturale care se combină pentru a menține lucrătorii americani țintuiți la birourile lor – chiar dacă ei chiar preferă să nu fie acolo.
Rolul culturii corporative
În întreaga lume, un factor cheie în stabilirea faptului că angajații se simt încrezători că își iau toate concediile plătite este cultura corporativă. Managerii care modelează comportamente sănătoase îi vor împuternici pe lucrători să își ia concediu, în timp ce managerii care răsplătesc prezența îi vor descuraja.
În locurile de muncă foarte competitive, angajații care își iau concediu se tem de a fi tratați prost sau de a pierde oportunitățile viitoare. Un studiu din 2018 a arătat că unul dintre cele mai mari motive pentru care lucrătorii americani nu și-au luat concediu a fost teama de a fi văzuți ca fiind înlocuibili.
Această cultură este semnificativ diferită în sectorul public, unde profesorii, de exemplu, au vacanțe fixe și sindicate puternice. Cu toate acestea, în sectorul privat, amenințarea este reală. Asociația de turism din SUA a constatat că 28% dintre oameni nu și-au luat zile de vacanță în 2014 doar pentru a-și demonstra dăruirea față de locul de muncă și pentru a nu fi văzuți ca „leneși”. Din punct de vedere cultural, în America, există stigmatizare în jurul ideii de a nu lucra.
În 2019, un studiu asupra lucrătorilor din SUA a arătat că mai mult de unul din trei respondenți au recunoscut că s-au prefăcut bolnav pentru a avea o zi liberă, iar 27% au optat pentru „inventează o poveste aleatorie” în loc să ceară timpul în avans.
Suprasolicitarea
Chiar dacă o companie nu descurajează să ia concediu, există multe locuri de muncă în care a lucra cât mai mult posibil este purtat ca o insignă de onoare.
Un studiu din 2019 a arătat că conservatorii și liberalii americani deopotrivă credeau în mod egal în importanța de a lucra din greu pentru a obține succes. Presiunea de a performa nu este doar o așteptare morală; în mod covârșitor, lucrătorii din SUA consideră că obținerea unei performanțe excelente este cea mai bună modalitate de a obține o mărire de salariu. Acest lucru poate duce cu ușurință la suprasolicitare, o „problemă de sănătate publică” în SUA.
În unele locuri de muncă, sincronizarea orelor obligatorii este doar începutul. Cercetările arată că o prezență constantă la locul de muncă și petrecerea „timpului pasiv de față” cu colegii în timpul și în afara orelor obișnuite de lucru poate face ca lucrătorii să fie mai susceptibili de a fi considerați de încredere și dedicați. Acest lucru creează o dinamică în care „trebuie să te grăbești, trebuie să lucrezi până târziu, trebuie să fii în clădire pentru ca șeful tău să vadă că lucrezi”.
În acest context, numărul de zile de concediu pe care un lucrător le are în contract poate să nu conteze. De fapt, studiile au arătat că lucrătorii americani cu planuri de vacanță nelimitate durează uneori mai puține zile decât cei cu planuri tradiționale dacă compania nu facilitează o cultură care încurajează sau impune angajaților să ia vacanță. Unii critici cred că priza de putere nelimitată îi descurajează de fapt pe lucrătorii să-și ia concediu, deoarece lipsa unor reguli formale privind câte zile să ia poate lăsa un vid care este ușor umplut de presiunea de a rămâne la locul de muncă.
Practici de muncă vechi?
Lucrătorii se pot confrunta, de asemenea, cu practicile de muncă înrădăcinate care nu permit cu ușurință timp liber.
Companiile pot avea personal redus, ceea ce înseamnă că colegii nu pot acoperi absența unui lucrător din cauza propriului volum de muncă sau nu au cunoștințele necesare pentru a face acest lucru. În acest caz, a-ți lua concediu înseamnă a te întoarce la o grămadă de sarcini rămase nerealizate sau a-i împovăra pe colegi cu muncă suplimentară.
„Încă încercăm să aplicăm principiile de management care au fost eficiente în epoca industriei și a liniilor de asamblare în epoca lucrătorului cunoașterii. Sistemul de lucru nu este conceput pentru ca oamenii să-și ia zile libere, iar rezultatul final pe care oamenii îl văd atunci când un muncitor își ia concediu este că departamentul lor este în urmă.” Acest lucru îi face pe unii să simtă că timpul liber se va reflecta atât de rău asupra lor sau asupra echipei lor, încât pur și simplu nu merită. „Stresul, vinovăția sau rușinea pe care oamenii o simt în timpul liber sunt foarte reale. Așa că, de obicei, o absorb și se potrivește,” spune Price, un direct de HR din SUA.
Să te simți legat de biroul tău poate chiar să-i facă pe unii lucrători să se simtă indispensabili. Angajatul are fantezia că sunt atât de importanți în ceea ce fac, încât îl vor dezamăgi pe angajator dacă nu sunt acolo. Puțini lucrători sunt atât de talentați sau cunoscători încât doar ei pot îndeplini rolul, dar această fantezie se poate intersecta cu realitatea atunci când proiectarea slabă a muncii înseamnă că fluxul de lucru se oprește atunci când un anumit angajat este absent, deoarece nimeni nu îi poate acoperi sarcinile.
Un efect secundar este că, dacă reușesc să-și ia concediu, munca îi urmează pe cei mai mulți americani plecați de la birou. Un studiu din 2017 a arătat că 66% dintre lucrătorii din SUA au raportat că lucrează în vacanță, 29% răspunzând la solicitările colegilor și 25% la solicitările șefului lor.
Nu e de mirare, așadar, că, în loc să ajute la ameliorarea stresului, „în America, a fi departe de muncă poate produce anxietate”, spune specialiștii americani.
Conversații mai sănătoase
În acest moment, Marea Demisie obligă companiile să regândească modul în care își păstrează lucrătorii – dar lucrătorii încă nu par să acorde prioritate concediului de odihnă plătit (CO). Un studiu din 2021 privind satisfacția lucrătorilor a arătat că, deși unii lucrători erau nemulțumiți de cantitatea de CO pe care au primit-o, erau mai nemulțumiți de stresul la locul de muncă, salariu, pensie și beneficii de sănătate și șansele de promovare.
Specialiștii cred că companiile răspund unor solicitări ale lucrătorilor – munca flexibilă, de exemplu – deoarece schimbările la locul de muncă impuse în timpul crizei de sănătate i-au făcut să se simtă ca o perspectivă realistă. Între timp, conversația despre concediul plătit nu a câștigat atât de multă tracțiune, chiar dacă cererea începe să crească.
Price a introdus recent CO nelimitat în compania sa, împreună cu un „sistem de lucru pentru a sprijini absența” pentru a reține și a atrage talentele de top. La nivel practic, aceasta înseamnă să vă asigurați că cel puțin doi membri ai personalului au cunoștințe despre fiecare proiect, planificarea anticipată pentru a se adapta absenței și conștientizarea clienților că timpul liber este luat în considerare în termenele limită ale proiectului. Dar mai mult decât orice, el spune că angajații trebuie să se simtă sprijiniți în a-și lua concediu, în loc să se îngrijoreze că vor fi penalizați.
„Primul pas este să ai conversații mai sănătoase în jurul zilelor libere, astfel încât oamenii să nu simtă stigmatizarea”, spune el. Acest lucru începe cu angajatorii care trimit un mesaj clar: „Este în regulă să-ți iei o zi liberă. Nu te vom judeca negativ pentru asta.”
Există, de asemenea, speranța că o potențială legislație privind concediul plătit și conștientizarea sporită a riscurilor pentru sănătatea mintală ale suprasolicitarii ar putea cataliza schimbarea. „Există o mulțime de cercetări care demonstrează că avem nevoie de timp liber, avem nevoie de sănătate mintală bună și sisteme de lucru mai empatice conduc la o cultură la locul de muncă mai productivă”, adaugă Price.
Până când acest mesaj devine larg răspândit, angajații din SUA care doresc să petreacă mai puțin timp la locul de muncă ar putea fi nevoiți să caute locuri de muncă în care a-și lua concediu să nu fie o întrebare atât de mare. Este o lecție de care ar putea fi conștienți și lucrătorii din întreaga lume, chiar dacă există mai puțină presiune pentru a renunța la vacanță în unele locuri – la urma urmei, toată lumea are nevoie de o pauză.
