Deși necesarul de substanțe minerale este mai redus în cazul grâului de toamnă, în comparație cu alte culturi, lucrările de fertilizare nu sunt mai puțin importante. Din contră, trebuie acordată o atenție deosebită acestui aspect, dat fiind faptul că rădăcinile grâului de toamnă sunt mai slab dezvoltate și astfel au o capacitate mai redusă de absorbție a substanțelor nutritive.
Pentru ca o cultură de grâu de toamnă să nu fie compromisă încă de la momentul însămânțării, trebuie să beneficieze de anumite tipuri de îngrășăminte, aplicate la momentul oportun. În cele ce urmează, îți vom arăta care sunt aceste tipuri de îngrășăminte și cum se aplică la momentul potrivit.
Îngrășăminte de bază
Îngrășămintele pentru grâul de toamnă trebuie să conțină în mod special azot și fosfor – care sunt fertilizatori de bază, alături de potasiu. Acest din urmă element nu este necesar de fiecare dată în compoziția îngrășămintelor, ci doar în cazul solurilor cu carență de potasiu. Aplicarea de îngrășăminte care conțin aceste trei elemente se numește fertilizare de bază, și se face de timpuriu, pentru a asigura plantelor necesarul de substanțe nutritive pe toată durata perioadei de dezvoltare.
Îngrășămintele de bază fac parte din categoria îngrășămintelor chimice și se clasifică funcție de conținutul de substanțe nutritive în îngrășăminte azotoase, fosfați și îngrășăminte complexe, care conțin toți cei trei fertilizatori de bază în proporții diferite.
Fertilizarea cu azot
Dozele de azot necesare variază între 60 și 120 de kilograme la hectar, în funcție de culturile premergătoare și calitatea solului. Dacă în primăvară plantele au înfrățire slabă, cantitatea de azot se corectează adăugându-se între 15 și 20 de kilograme de îngrășământ azotos la hectar.
Fertilizarea cu fosfor
Administrarea fosfaților se face în funcție de conținutul de fosfor existent în sol sau ținând cont de tipurile de fertilizatori aplicate în anii anteriori. Astfel pentru solurile cu un conținut scăzut de fosfor, care nu au fost fertilizate în anii anteriori, se administrează între 80 și 100 de kilograme de îngrășământ la hectar, în timp ce pentru solurile cu un conținut mediu de fosfor, cantitatea de îngrășământ recomandată este cuprinsă între 60 și 80 de kilograme la hectar.
În fine, pentru solurile bogate în fosfor se aplică o cantitate de fosfați între 40 și 60 de kilograme la hectar.
Fertilizarea cu potasiu
Cum spuneam, potasiul se administrează doar pe solurile cu carențe, iar cantitățile variază între 50 și 60 de kilograme la hectar.
Îngrășăminte foliare
Am amintit deja că sistemul radicular al grâului are o capacitate de absorbție mai redusă, iar din acest motiv se impune și administrarea de îngrășăminte foliare, care sunt absorbite mai rapid, la nivelul frunzelor.
Un prim tratament se face în primăvară, spre sfârșitul perioadei de înfrățire, iar dacă vrei să faci economie de bani și de timp, poți aplica fertilizatorii foliari concomitent cu erbicidele care se administrează primăvara.
Se mai face o fertilizare foliară la începutul perioadei de înspicare, iar dacă dorești o calitate mai bună a boabelor, poți aplica un al treilea tratament în perioada de formare a acestora.
În funcție de soluțiile folosite și de substanțele pe care acestea le conțin, cantitatea de îngrășăminte foliare aplicate la hectar variază între 300 și 500 de litri. În ceea ce privește îngrășămintele organice, acestea nu pot susține singure o cultură de grâu de toamnă, însă ajută foarte mult dacă sunt administrate în culturile premergătoare. Datorită efectului remanent al îngrășămintelor organice, ai putea avea nevoie de cantități mai mici de îngrășăminte de bază, ținând cont de faptul că în sol sunt rămase rezerve de azot, fosfor și potasiu, pe care culturile de grâu le valorifică eficient.
