Ca urmare a consolidării fiscale a României de după criza din anii 2008-2010 (prin reducerile de salarii şi impozitarea pensiilor), poziţia financiară a statului s-a îmbunătăţit până prin anul 2015.
Statul român a putut să se împrumute pe perioade tot mai lungi, amânând rambursarea datoriilor undeva, în viitor. Cel mai scump yield la un titlu de stat vândut în ultimii 10 ani de România e datat 1 februarie 2009: 9,750%.
Pe 1 ianuarie 2015, România stătea cel mai bine, cu 2,621%, ceea ce rimează cu poziţia financiară îmbunătăţită de la acel moment. Un nou minim a fost atins pe 1 septembrie 2016: 2,761%.
Un yield înseamnă randamentul anual mediu al unui investitor ce cumpără titluri de stat şi le deţine până la maturitate. Principalul venit al investitorului îl constituie cuponul, adică dobânda pe care o plăteşte statul la titlurile de stat pe care le emite.
De atunci, yieldurile la titlurile de stat româneşti nu încetează să crească. Vineri, 20 aprilie a.c., la maturităţi de 10 ani, titlurile de stat româneşti aveau un yield de 4,55%. Valoarea nu a mai fost depăşită dinainte de 1 mai 2014.
Datoria publică dă semnal roşu
Acum, poziţia României pe pieţele internaţionale şi pe cea internă slăbeşte. „Teoria economică spune că valoarea datoriei publice a unei ţări trebuie să fie egală cu valoarea surplusurilor bugetare primare, actualizate cu rata dobânzii. La titluri de stat cu maturitate zece ani, surplusurile bugetare, actualizate cu rata dobânzii, trebuie să fie egale cu datoria publică curentă. Aşa arată un stat solvabil”, explică analistul economic Sorin Dinu.
„O ţară care nu are surplusuri primare la nivelul datoriei”, a spus Dinu pentru RL, „trebuie să facă aşa-numitul roll-over, adică să găsească surse de refinanţare, deci să rostogolească datoria publică.” E grav acest lucru? Da, dar şi mai mult decât atât. De ce anume?
„Cazul României e mai grav pentru că avem deficit primar. În 2018, după două luni, balanţa de operare a bugetului României e negativă”, atrage atenţia expertul. Balanţa de operare este raportul dintre veniturile curente şi cheltuieli. România are venituri curente (impozit pe profit, pe venit, câştiguri din capital, din proprietate, câştiguri indirecte – din TVA, accize etc. şi venituri nefiscale) ce nu acoperă cheltuielile curente (cheltuieli de personal, subvenţii, asistenţă socială, pensii, Sănătate etc.).
4,55% era yieldul României pe titlurile de stat cu maturitatea la 10 ani, cel mai slab din UE. Bulgaria are 1,229%, la acelaşi rating, BBB-. România e în rând cu Botswana (4,45%), Vietnam (4,392%) sau Qatar (4,209%). Dincolo de noi, la yielduri mai mari, sunt state cu probleme.
„În prezent, avem un minus de aproximativ 500 de milioane de lei”, atrage atenţia Sorin Dinu. Aceasta este baza de finanţare pentru investiţii, cofinanţarea fondurilor europene, rambursarea dobânzilor şi a principalului.
„Practic, în acest moment, capacitatea de rambursare a României e zero. În 2015, la nivelul cel mai ridicat de consolidare fiscală, balanţa de operare era de 42 miliarde lei. Serviciul datoriei era de 64 miliarde lei”, afirmă Dinu.
Prosperitate mai mică
Cum se reflectă acest lucru în yielduri? „Pentru investitori, acestea sunt indicatorul câştigului potenţial nominal. Pentru statul debitor, ce contează e datoria nominală şi cuponul, adică dobânda. Yieldul reflectă costul datoriei”, explică analistul. Aşadar, un yield mai mic indică prosperitate: emisiunile de titluri de stat se vând aproape de valoarea nominală. Deci, un yield mai mare indică lipsa prosperităţii.
Până pe la mijlocul anului trecut, Ministerul de Finanţe anunţa că titlurile de stat s-au îmbunătăţit. Dar şi Mexicul tot la fel afirma în noiembrie 1994. O lună mai târziu, a început marea criză a pesoului. Guvernul mexican afirma că moneda naţională e inexpugnabilă. A urmat crahul pesoului şi Peso Shield, un plan financiar pentru care SUA, FMI şi Banca Mondială au făcut eforturi enorme.
Aceasta deoarece criza pesoului afecta plata datoriei publice şi se transforma în criză financiară internaţională. De fapt, a fost şi prima criză financiară internaţională, generată de migrarea capitalului. Acum 24 de ani, pesoul s-a devalorizat. Sarcina fiscală cu care s-a confruntat statul mexican a crescut dramatic. Mexicul a intrat în incapacitate de plată, cu o datorie de 25% din PIB.
Ceva este ca în criza din 2009-2010
Paralela între situaţia de azi a leului şi cea a pesoului, din finalul anului 1994, e inexactă. Ce e totuşi exact, comparativ, dar pe alte coordonate? „România are, în acest moment, acelaşi cost al datoriei publice ca în perioada de criză 2009-2010”, afirmă Sorin Dinu.
De ce anume? „În anii 2014-2017, ca să atragă bani, Finanţele au generat redeschideri ale titlurilor de stat, cu o perioadă de maturitate de facto şi o dobândă mai mici. Statul român are acum un venit suplimentar, dar costul datoriei publice e acelaşi”, susţine Dinu.
În ce măsură yieldul indică apropierea crizei? „Yieldul nu indică apropierea crizei”, atrage atenţia expertul, dar „ceea ce o indică e accesul mai anevoios la piaţa de capital”. De ce anume? „Pe 12 aprilie, Finanţele au lansat o emisiune de vreo 500 de milioane de lei şi au avut sub-subscrieri. Investitorii nu sunt confortabili cu caracteristicile titlurilor de stat din diferite motive: rata inflaţiei, evoluţia deficitului bugetar etc.”, care toate „generează neîncredere în capacitatea de rambursare a statului”.
Concluzia? „România se îndreaptă spre o situaţie financiară la care o incapacitate de plată este previzibilă. Mai există resursa de la BNR, care, folosită, va genera inflaţie. Se presupune că sunt cam 46 miliarde de lei, adică în jur de 10 miliarde de euro. În acelaşi timp, anul acesta România are nevoie pentru finanţare de vreo trei miliarde de euro în plus faţă de anul trecut”, a spus pentru RL analistul economic Sorin Dinu.
