Cererile sunt neangajante, dar reprezintă faza premergătoare rezervării ferme de capacitate, care se va face în perioada 3-18 mai.
Transgaz a primit trei cereri de capacitate incrementală pentru punctele de intrare în Sistemul Național de Transport gaze pentru localitățile Vadu și Tuzla, de pe litoralul Mării Negre. Cererile sunt neangajante, dar reprezintă faza premergătoare rezervării ferme de capacitate, care se va face în perioada 3-18 mai.
O cerere a fost făcută pentru Vadu, aici fiind punctul preconizat de aducere la țărm a gazului din perimetrele concesionate de Black Sea Oil & Gas (subsidiară Carlyle Group), iar pentru Tuzla, punctul din SNT care fi trebuit arondat de concernul ExxonMobil-Petrom, sunt două cereri. Transgaz nu publică numele companiilor care au făcut cereri, dar în mod normal, la Vadu cererea a fost făcută de BSOG iar la Tuzla de Exxon și Petrom. Deși sunt în consorțiu, cele două companii au anunțat că își vor vinde gazele fiecare pe cont propriu. În cadrul analizei făcute de Transgaz s-a hotărât că cererile pentru cele două puncte de acces au atins pragul minim de capacitate cerut în documentația aferentă etapei pre-angajante, astfel că se poate trece la etapa angajantă. Practic, în două săptămâni, dacă companiile vor face și cererea angajantă de acces, vom avea certitudinea că proiectul Marea Neagră, cu rezerve estimate de circa 200 de miliarde mc, va începe. Astfel, potrivit estimărilor directorului general al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, Sorin Gal, la orizontul 2021-2022, România ar putea genera exporturi de gaze de 7-9 miliarde de metri cubi anual. În prezent, consumul anual al țării este de 11,5 miliarde de metri cubi, din care 11 miliarde sunt produse local. Industria locală nu are capacitatea de a absorbi cantitățile suplimentare ce vor fi extrase din Marea Neagră, așa că acestea vor fi exportate.
„Perdele de fum“
Destinația gazelor din mare ar putea fi, mai degrabă, Ungaria, Ucraina și sudul Europei decât țările din Vest, deși planul inițial, finanțat și de UE, era ca un gazoduct – BRUA va transporta gazele până la Viena și, de acolo, către alte țări din Vest. În primul rând, BRUA nu are ca scop declarat principal să care gazul din Marea Neagră în Vest ci, mai degrabă, să asigure o alternativă UE, cu precădere un culoar către energia caspică, din Azerbaidjan. Astfel , prin Bulgaria, la BRUA se va face conectarea gazoductelor TAP și TANAP, care aduc gaz din Caspica, proiect deja în derulare. Ieșirea BRUA din secțiunea de pe teritoriul României are o capacitate limitată – 1,5 mld mc acum și va ajunge la 4 miliarde în 2021, după investiții de zeci de milioane de euro în extindere de capacitate. Producția preconizată de gaze din Marea Neagră , la orizontul lui 2022, va fi de cel puțin 6 miliarde mc.
Exxon – Petrom și Carlyle au la îndemână o altă rută de transport, deja existentă și de mari dimensiuni, către țări din Europa și UE, anume conductele de tranzit din Dobrogea, Isaccea – Negru Vodă. Până acum doi ani, toate trei erau rezervate pe ani de zile de Gazprom, pentru a-și transporta gazele către sudul Europei. În 2016 a expirat contractul pentru prima, iar anul trecut, pentru T3. T2 va fi liberă în 2022. Practic, acum sunt disponibile pentru transport către Ucraina, punctul Isaccea, și Bulgaria, punctul Negru Vodă, conducte cu o capacitate de aproape 20 miliarde mc, mai mult decât suficient pentru a “evacua” toată producția anuală pe care ar putea-o să o extragă companiile din Marea Neagră.
Ultimele evenimente derulate în jurul rezervelor de gaze din Marea Neagră arată că percepția inițială a fost greșită, anume că acestea vor fi preluate la țărm de Transgaz, transportate prin conducta Țărmul Mării Negre – Podișor, apoi introduse în BRUA, de unde vor lua calea către Ungaria. În Austria, așa cum era planul inițial, nu se știe cât și dacă vor mai ajunge, deși acesta era traseul ales de către România, Transgaz și UE(care și finanțează această “autostradă a gazului”), pentru că Ungaria a decis să schimbe regula jocului și să oprească BRUA pe teritoriul ei. Ungurii au anunțat public că nu vor face reverse flow (flux bidirecțional de gaze) către Austria, dorind ca dispecerizarea gazului din BRUA să se facă la Budapesta, nu la Viena. Ei au și acționat decisiv în urmărirea intereselor lor energetice, două firme de-ale lor rezervând toată capacitatea de transport pe BRUA – 4 miliarde de metri cubi anual, pe relația RO-HU, pe următorii 15 ani. „În scurt timp vom semna un acord care ne va permite ca, în următorii 15 ani, să importăm peste patru miliarde metri cubi de gaze naturale din România“, a spus, în februarie, Viktor Orban, premierul Ungariei. „Era monopolului gazelor ruseşti va ajunge la final în Ungaria, deoarece vom putea să ne acoperim peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din România“, a adăugat premierul ungar. Anterior, agenţia ungară de presă MTI anunţa că România va pune la punct condiţiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria până în 2020, în conformitate cu acordul semnat, în 7 februarie, la Bucureşti, de miniştrii de Externe din cele două ţări, Peter Szijjarto şi Teodor Meleşcanu.
Anticipare și soluții
Cu o asemenea rută către export, precum cea din Dobrogea, nu este de mirare că anunțul Ungariei privind faptul că vrea să schimbe din mers regulile jocului, în ceea ce privește BRUA, nu a surprins prea mult companiile cu concesiuni în Marea Neagră. De fapt, acestea păreau chiar pregătite pentru un asemenea scenariu. Iată ce a spus recent Manfred Leitner, membru al board-ului executiv OMV, patronul Petrom: „Nu ne amuză deloc faptul că, acum, conducta BRUA se oprește în Ungaria. Este în discuție atragerea Slovaciei în proiect, dar nu este o variantă care să ne convină, pentru că asta înseamnă costuri suplimentare pentru clienții noștri. Din această cauză, traseul nu este conexiunea ideală. Ideea este că nu tot gazul trebuie să se ducă spre Vest“, a spus Leitner. Mesajul transmis de austrieci este mai mult decât clar: gazul va ajunge oricum la clienți, fie că va fi transportat prin Ungaria, fie prin Bulgaria și coridorul sudic de transport. Sau, de ce nu, poate“urca” către Ucraina, care are un consum uriaș, 50 de miliarde de mc anual, și nu mai cumpără de doi ani gaze de la ruși, din pricina problemei cu Crimeea.
O sursă din piața energiei ne-a precizat că, de la început, preferința producătorilor din Marea Neagră pentru exportul gazelor este prin conductele de tranzit dobrogene, nicidecum prin BRUA.”Scopul BRUA este altul: o alternativă pentru UE, o încercare de a aduce energia caspică în inima Europei. Dar, cea mai sigură și de capacitate mare rută este cea din Dobrogea, către Bulgaria, Serbia, spre Austria sau Grecia sau chiar Italia ”, spune sursa.
Ca să fie mai clar, să fim atenți la această declarație recentă a Marianei Gheorghe, directorul Petrom: “În această perioadă noi purtăm discuții și analizăm scenarii de vânzare pe astfel de piețe din vecinătate, dar ele trebuie să fie calibrate cu disponibilitatea de interconectivități între România și piețele potențiale. Nu avem niciun contract încheiat la această oră”.
Termenul-cheie este disponibilitatea de interconectivități. Or, peste doi ani, când Exxon – Petrom estimează să înceapă exploatarea gazelor, o singură interconectivitate va fi certă: cea care este și acum, prin Dobrogea, către sudul Europei ori Ucraina.
