Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Vernisajul expoziției artistei Mirela Trăistaru, „O poveste din Nepos“ (curator: Antigona Silvia Rogozea), a avut loc pe 14 noiembrie, la ArCuB

Un veac, o poveste, o moştenire: O expoziţie vibrantă, semnată de Mirela Trăistaru

100 de lucrări, pictură pe pânză, deapănă prin imagini emoţionante şi profunde istoria familiei – străbunicii, bunicii, părinţii, copiii și copiii lor, pe parcursul a cinci generaţii. Expoziţia a fost organizată de Primăria Capitalei prin ArCuB și Expo Arte

Share

Ion Diamandi 0 comentarii

Actualizat: 19.11.2018 - 17:33

Folosind modele tradiţionale (având ca simbolistică Pomul Vieţii, Pasărea, Crucea, Floarea Vieţii, Fereastra, Poarta), ele reprezintă moștenirea lăsată nepoţilor, ce a rămas din istoriile lor personale. 

 

Istoricul personal al artistei Mirela Trăistaru stă la baza întregului concept al proiectului: străbunicii au luptat în Primul Război Mondial. Străbunicul din Ardeal (zona Valea Someșului Mare, Năsăud) a fost luat prizonier și a lucrat în mine de cărbune în Siberia, de unde s-a întors după 4 ani în România și a avut zece copii. Ambii bunici au luptat în Al Doilea Război Mondial: bunicul patern din Stroeşti, lângă Horezu, a murit pe front, în luptă pentru eliberarea Ardealului. Ultima amintire a tatălui artistei cu tatăl său este el mic, de mână cu fratele mai mic, cu bunicul îmbăcat militar îndepărtându-se pe uliţa satului, spre război. Bunicul matern din Nepos (Valea Someşului Mare) a stat în lagăr la Odessa, întorcându-se în România după 1945.

Și străbunicile și bunicile coseau și ţeseau, singure în faţa sorții, în acelaşi timp în care bărbaţii înfruntau la rândul lor soarta, fiecare cu războiul lui în vâltoarea istoriei. Războiul de țesut al bunicii din Nepos a fost introdus în expoziție, în loc de veșminte, covoare, fiind țesute scrisori, imagini de familie, scrisoarea bunicului militar din 1943.

 Începuturile

Povestea îşi are o obârşie mai veche. În 1768, Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Ungariei și Boemiei, primul fiu al Mariei Therezia, vizitează pentru prima dată Banatul și Transilvania, poposind în casele oamenilor de rând din zona Bistrița-Năsăud. Ajuns la satele grănicerești de pe Valea Someșului Mare, împăratul exclamă: Salve parvae nepos Romuli (Vă salut, mici nepoți ai Romei!). În amintirea acestui eveniment memorabil, aceste sate dobândesc numele Salva, Parva, Nepos și Romuli.

 Povestea de suflet a Mirelei: Colţul de Rai după care tânjim

Primii trei ani a fost crescută, la Nepos, de Mama Mina şi Tata Vila (Istrate Mărina şi Gavrilă). Şi-a cunoscut şi străbunicii din partea bunicii, pe Cifor Victoria şi Trifon. Pe străbunicii din partea bunicului nu îi cunoaşte decât din fotografii. Un frate de-al străbunicului a fost în America, a muncit în minele de aur şi s-a întors acasă cu mulţi bani.

Alături de un alt neposean, au făcut o donaţie bisericii şi datorită acesteia s-a realizat clopotul care şi astăzi bate în turn. Bunicul din partea mamei a luptat în Primul Război Mondial şi după prizonierat a venit acasă, s-a căsătorit cu Victoria, cu care a avut zece copii, printre care şi Mama Mina. Unchiul Cifor Viorel, pădurarul, are poveşti multe şi frumoase despre străbunicul şi despre toată familia. Tata Vila a luptat şi el în Al Doilea Război Mondial. Şi el era o enciclopedie... Mirela mai ştie o parte din poveştile lui.

 

„Toată copilăria mea e legată de acest loc, tot ce înseamnă ritual primordial, naştere, botez, nuntă, moarte, aici le-am cunoscut. Aici am aflat «Jocul» de sâmbătă seara de la Cămin, unde ne «băga» unchiu' Vanu (Coman Silivan). Mama Mina mă ducea la şezători, la seri cu tors şi ţesut sau desfăcat porumb. Tot aici făceam toamna, de ziua morţilor, «draci» din dovleci, aici am ascultat primele colinde şi am fost la colindat, aici am fost «la ouă» de Paşte. Adevăratele valori, oamenii drepţi, mândri, harnici, tot ce înseamnă Paradis şi cinste şi ajutor le identific cu acest spaţiu. Nu pot să uit că aici nu se încuia uşa, că aici nu existau câini, pentru că nu trebuia nimic păzit, că aici era de-ajuns să mergi la vecina să-ţi dea o cană cu «ţucăr» sau de făină, că aici oamenii se ajutau şi se respectau, că salutul lor era «Zîua bună» şi că întotdeauna erau două-trei vorbe pentru oricine îţi ieşea în cale. Nepos-ul e Podul Vechi, care este cel mai frumos pod acoperit din câte am văzut în lumea asta – şi nu am văzut puţine –, Grădinuţa, merele acre, scăldatul la râu, «la ponton» sau «la punte», mersul la fân «în cela sat» sau «pe Muncei», pădurea, săniuşul, podul cu fân, caii bunicului, puii galbeni de găină din fiecare primăvară, cântecele de la biserică din postul Sfintei Mării, ciurda care se întorcea seara acasă, florile din grădină. Mare parte din temele adoptate în pictura mea sunt legate de acest loc. Paradisul, Grădina primordială, acel început de lume cu care vrem să ne identificăm cu toţii, acel colţ de Rai după care tânjim ca să putem evada din haosul, gălăgia şi agitaţia marilor oraşe.“

Maria, fiica artistei, a cincea generaţie

Preotul din Nepos (Vărarea, cum îi place să spună), Părintele Vasile Rus, a spus cuvinte de suflet la vernisajul expoziţiei, cuvinte care au stârnit multă emoţie în cadrul numeroasei audienţe. Povestea oamenilor minunaţi din satul Nepos a fost completată de povestea înaintaşilor părintelui, luptători în rezistenţa contra comunismului. De altfel, părintele Vasile Rus a contribuit substantial la proiectul expoziţiei, aducându-i Mirelei nenumărate fotografii şi documente vechi aparţinând trecutului satului, inspiraţie fundamentală pentru artistă.

La vernisaj, cu familia şi părintele Vasile Rus

„Mirela Trăistaru aparține unei categorii fun de artiști, într-un spirit hippy après la lettre, ea se bucură de arta sa în fiecare zi. Mirela integrează în lucrările sale culorile puternice, multă natură exuberantă, hedonism și figurativ, dar și un sens natural și responsabil al fericirii cotidiene.“ (Antigona Silvia Rogozea, curator).

CV Mirela Trăistaru

Absolventă de design vestimentar și de pictură, Mirela Trăistaru a vernisat peste 60 de expoziţii personale în România, Statele Unite, Elveţia, Olanda, Austria, India, Coreea de Sud și Egipt și a participat la peste 120 de expoziţii colective. Biografia Mirelei Trăistaru este atât de bogată încât este greu să fie enumerate toate domeniile artelor vizuale prin care se exprimă. A cochetat și cu filmele de artă şi piesele de teatru, realizând costumele și decorurile pentru spectacole importante. Astfel, ea a lucrat cu regizori celebri, precum Lucian Giurchescu, Alexandru Tocilescu, Ion Lucian, Sanda Manu, Chris Simion, Horaţiu Mălăele și Gelu Colceag. A lucrat la piese de teatru cu Ştefan Iordache, Cornel Vulpe, Sebastian Papaiani, Ioana Bulcă, Alexandru Repan şi mulţi alţii. Pe lângă scenografie, decoruri, costume, body painting, organizează show-uri de fashion și artă, este și grafician și curator.

 

 

Comentarii

loading...