O întâmplare recentă aduce lumină într-una dintre cele mai mari enigme ale istoriei românilor. Trupul lui Mihai Viteazu, făuritorul primei Uniri – cea din anul 1600, a fost descoperit la Mânăstirea Plăviceni de pe malul Oltului.
Osemintele au fost găsite în anul 2010 de călugării de la Plăviceni, dar a durat ceva timp până ce importanța acestei descoperiri a fost confirmată cu mijloace științifice. Starețul Mânăstirii Plăviceni, părintele Teoctist Moldovanu, a intuit că osemintele îi aparțin marelui voievod, pornind de la câteva date certe: mânăstirea a fost ctitorită de Doamna Stanca – văduva lui Mihai Viteazu, hramul mânăstirii este al Arhanghelului Mihail, iar din scheletul deshumat în anul 2010 lipseau capul și mâinile – ceea ce corespunde mărturiilor istorice privind modul cum a fost ucis și mutilat Mihai Viteazu, în anul 1601.
Singura biserică având doar hramul Sfântului Arhanghel Mihail
Numele inițial al mânăstirii a fost Alunișul, pornind de la legenda că Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazu, a ajuns aici și s-a ascuns într-un alun, pentru a nu fi prinsă de turci. Iar biserica Mânăstirii Plăviceni este singura din România care a avut, chiar de la înființare, doar hramul Sfântului Arhanghel Mihail (nu Mihail și Gavril), tocmai pentru a insista asupra personalității lui Mihai Viteazu.
Starețul Teoctist a decis să ceară o expertiză asupra osemintelor găsite la Plăviceni, bazându-se pe material ADN provenit de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, care este înmormântată la Mânăstirea Cozia.
În final, expertiza medico-legală a confirmat speranțele călugărilor de la Plăviceni. Mânăstirea lor, pierdută într-o pădure de pe malul Oltului, adăpostește osemintele primului domn al celor trei Țări Române.
Sătenii au fugit, călugării s-au întors
Mânăstirea poartă numele satului Plăviceni, de care a fost, cândva, înconjurată. Dar satul s-a mutat pe malul drept al Oltului, întrucât zona este inundabilă iar casele erau mereu distruse de apele râului. Mânăstirea a fost și ea dărâmată, dar în ultimii ani ea a reînviat, pe vechiul amplasament, prin stăruința părintelui Teoctist Moldovanu și a celorlalți șase călugări veniți alături de el. Teoretic, mânăstirea este în județul Teleorman, dar cel mai apropiat sat – de care o desparte însă râul – este în județul Olt.
Sunt două drumuri care duc la Mânăstirea Plăviceni, dar pe oricare ai merge, pe ultimii zece kilometri nu mai e niciun indicator care să te îndrume și nicio casă.
“Țineți drumul de asfalt și acolo mai întrebați”, mă încurajează un localnic. Dar apoi, treptat, drumul de asfalt se schimbă în drum de pământ, apoi în cărare prin iarbă, apoi în potecă de noroi. Ajungi în mijlocul unei păduri și mai vezi înainte doar o mocirlă adâncă, prin care apar și dispar urme de picioare și de roți. Urmele nu sunt oficial un drum și nu figurează nici pe hartă, nici pe GPS. Dar dacă ai noroc să fie o zi cu soare și dacă n-a plouat de câteva zile, reușești să ieși din noroi și ajungi în cele din urmă la Mânăstirea Plăviceni.
Părintele Arsenie
Pe părintele stareț este greu să-l găsești, întrucât apar mereu probleme pe care trebuie să le rezolve în alte locuri – la Alexandria, la Craiova sau la București.
Dar în lipsa starețului te întâmpină părintele Arsenie, cel de-al doilea om din mânăstire, ca vechime, după stareț, care deține, neoficial, funcția de econom al mânăstirii.
Pe preotul Arsenie, jurnalistul l-a găsit în salopetă de muncitor, tunzând iarba care crescuse deja aproape de un metru înălțime. Părintele Arsenie este și bucătar – atât pentru ceilalți călugări,
cât și pentru lucrătorii care au început să refacă acoperișul și pictura bisericii. z„Să nu zici niciodată că e greu, când zici că e greu să-l strigi pe Dumnezeu. Și Dumnezeu te ajută!”, ne îndeamnă părintele Arsenie. E încă greu la Plăviceni, pentru că mânăstirea nu are nici drum, nici acoperiș, nici poartă, nici ziduri.
Lucrările de reabilitare au început în anul 1996, când s-a înființat Episcopia Alexandriei și Teleormanului, iar în anul 2005, un deviz estima costul reparației întregii mânăstiri la 57 de miliarde lei. Dar acum deja se țin slujbe în biserica nouă și s-a început repararea bisericii vechi – cea ridicată, conform documentelor, la anul 1648. Aici va fi probabil depusă și racla în care se odihnește trupul lui Mihai Viteazu.
Deocamdată, racla e adăpostită în odaia părintelui Arsenie. Voievodul mort acum 400 de ani le dă călugărilor de la Plăviceni puterea să-i cinstească memoria. Iar cu voia Patriarhiei, Mihai Viteazu ar urma să fie canonizat, acum, în anul 2018 – la Centenarul Marii Uniri.
