Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Pe urmele „Băieţilor din strada Pal“

Criticul și istoricul de bandă desenată Dodo Niță revizitează pentru copiii de azi poveștile și personajele care au fascinat generații întregi.

Share

Dodo Niță 0 comentarii

04.05.2019 - 20:58

„Pentru ei (băieţii din oraş), un maidan e natura întreagă, cu dealuri şi câmpii, e întinderea fără de sfârşit şi libertatea. Iată un petic de pământ, mărginit într-o parte de un gard dărăpănat şi în celelalte de ziduri care se ridică neclintite până la cer.”

„Cine şi-ar fi putut închipui un loc de joacă mai nimerit? Noi, băieţii de la oraşe, nici n-am fi putut visa ceva mai grozav, ceva mai «indian» decât locul acesta. Terenul (viran) din strada Pal era un şes minunat atât de neted, încât bătea până şi preeriile americane. Partea din fund, depozitul (de lemne), era şi mai şi. Pentru (copii) devenea când oraş, când pădure, când regiune de munţi stâncoşi, după cum cerea jocul ales în momentul acela.”
Generaţii întregi de copii – din lumea întreagă – au visat, au plâns şi s-au bucurat de peripeţiile „Băieţilor din strada Pal”.

Romanul a fost publicat în anul 1907 de scriitorul maghiar Molnar Ferenc (pe numele său adevărat Ferenc Neumann, 1878-1952). Descriind cu multă măiestrie universul copilăriei unor băieţi din Budapesta sfârşitului secolului XIX, el s-a bucurat de un succes de public extraordinar, practic fiind tradus în cele mai importante limbi ale pământului.

În România el a fost publicat prima oară în revista Licurici, în anul 1947, sub formă de serial: „Băieţii din strada Paul”. Prima ediţie în volum a apărut în 1948. Următoarele au fost editate în 1957, 1960, 1966, 1973 (toate în traducerea lui Vasile Micu). Primele trei din aceste ediţii au fost ilustrate cu desene realizate de Reich Karoly pentru ediţia maghiară din 1954 (din care am reprodus două aici). După schimbarea de regim, volumul a mai reeditat în 1998.

Aşa încât sunt convins că multă lume îşi mai aduce aminte, cu nostalgie, de adolescenţii războinici generalul Boka, căpetenia Ats Feri, fraţii Pasztor, si mai ales de soldăţelul Nemecsek, victima şi eroul războiului dintre băieţii din strada Pal şi cămăşile roşii din Grădina Botanică.

Iar unii adulţi cultivă pasiunea lecturii şi nostalgia copilăriei plecând pe urmele personajelor îndrăgite, chiar dacă total imaginare. Cine vrea să-i (re)găsească pe băieţii din strada Pal, trebuie să meargă - evident – la Budapesta.

Va coborî la staţia de metro Corvin-negyed şi va merge pe bulevardul Jozsef Korut. Prima stradă la stânga este „Pal uţa” (se scrie „Pal utca”). Strada Pal este foarte scurtă, nu mai mult de 200 de metri, făcând legătura dintre bulevardul Jozsef şi strada Maria. Nu e doar scurtă, ci şi îngustă, fiind mărginită de imobile înalte de 4 etaje şi vechi, datând de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.

În mod evident, celebrul maidan nu este de găsit, aşa cum, de altfel, scrie chiar Ferenc Molnar în roman: „Astăzi (în 1907 – n.m.), pe locul unde a fost maidanul din strada Pal se află o casă mare, cu patru etaje, plină de locatari, între care cred că niciunul nu ştie că terenul pe care e zidită casa întruchipase pentru câţiva şcolari săraci din Pesta toată copilăria lor”.

Dar nu trebuie disperat. Cititorul nostalgic se va întoarce pe urmele sale, va traversa bulevardul Jozsef şi va păşi pe strada Prater. Aici, la numărul 11, în faţa porţii închise a unei vechi şcoli, îi va găsi pe... băieţii din strada Pal. Ei – Nemecsek cel blond şi mititel, Weiss şi Richter – joacă bile. La câţiva metri în spatele lor, fraţii Pasztor îi privesc cu nonşalanţă, pregătindu-se să le strige „Einstand!” şi să le confişte bilele drept pradă de război.

Pe peretele şcolii este fixată o placă de granit pe care este reprodus exact fragmentul din carte imortalizat de acest grup statuar la mărime naturală. Turnate din bronz, cele cinci statui te impresionează prin realismul lor şi mai ales prin sugestia mişcării şi a jocului privirilor.

Grupul statuar a fost realizat în 2007 de către sculptorul Peter Syanzi (născut în 1947). Opera sa s-a bucurat de mult succes, aşa încât a mai fost solicitat de autorităţile maghiare şi pentru alte sculpturi precum „Fântâna lui Bacchus” din oraşul viticol Tokaj (2012) sau „Sinbad”, personajul imaginat de scriitorul Gyula Krudy şi interpretat filmic de actorul Zoltan Latinovits (2013, cartierul budapestan Obuda).

Periplul budapestan pe urmele băieţilor din strada Pal continuă pe nesfârşita Cale Ulloi şi apoi pe străduţe înguste şi umbroase, până la strada Illes, la nr. 25. Aici se deschid porţile Grădinei Botanice unde, în urmă cu 120 de ani îşi aveau sediul (locul de joacă) războinicii cu cămăşi roşii conduşi de teribilul Ats Feri.

În zadar însă cititorul nostru va căuta falsele ruine de cetate, unde cămăşile roşii ţineau ascunse tomahawk-urile din lemn, învelite în staniol. În zadar va căuta şi lacul cu insuliţa din mijlocul său, unde se reuneau seară de seară războinicii lui Ats Feri.

Acum Grădina Botanică este una modernă, unde vizitatorii descoperă cu încântare nu doar flora maghiară ci şi cea din alte ţări europene, din America de Nord, din Asia – o splendidă grădină japoneză miniaturală, etc.

Dar stai, ce se vede departe, tocmai la capătul Grădinii Botanice? Da, este sera tropicală, exact aşa cum a descris-o Molnar Ferenc:

„O clădire ciudată, cu pereţi şi acoperiş de sticlă, prin care se strecura lumina slabă a oraşului. Era alcătuită din trei corpuri. (…) Sub cupola imensă din mijloc se înălţau palmieri cu frunza ca evantaiul, aşa încât vedeai aici o adevărată pădurice de plante exotice. În inima ei se găsea un bazin cu peştişori de aur.”

În seră este foarte cald şi parcă te transpui şi mai bine în secvenţa în care curajosul Nemecsek, urmărit de fraţii Pasztor şi de Ats Feri, s-a băgat în bazinul cu apă până la gât, având capul ascuns sub o frunză mare de ferigă.

Deşi inspirat de propria copilărie a scriitorului Molnar Ferenc (care, la momentul când se desfăşoară acţiunea – anul 1889 – era elev în primul an de liceu) universul romanului “Băieţii din strada Pal” este unul ficţional. Asta nu a împiedicat însă ca fanii romanului să celebreze ca fiind adevărate peripeţiile romanului şi nici autorităţile budapestene să le consacre un întreg grup statuar.


Notă. Mulţumesc şi pe această cale prietenilor budapestani Feri Kiss şi Ocsi Szatmary care – în urmă cu câţiva ani – au fost ghizii noştri (ai mei şi ai maestrului Puiu Manu) pe urmele băieţilor din strada Pal.

Comentarii

loading...