Karl May a fost un impostor, un mincinos şi un hoţ, precum şi unul dintre cei mai prolifici şi mai citiţi scriitori germani. Cărţile sale s-au vândut în peste 200 de milioane de exemplare: o cifră asociată cu operele marilor dictatori şi ale fondatorilor unor religii. El şi-a împodobit propria biografie cu aceeaşi fantezie pe care a revărsat-o în romanele sale de aventuri ce par destinate posterităţii. După ce secretul său a fost dezvăluit, Karl May nu şi-a revenit niciodată, relatează publicaţia germană Der Spiegel.
Scriitorul a călătorit o singură dată în acele ţări îndepărtate şi sălbatice pe care le-a descris cu atâta acurateţe în cărţile sale. În aprilie 1899, Karl May s-a îmbarcat, împreună cu valetul său, la Genova, pe un vapor cu destinaţia Port Said din Egipt. Avea asupra sa 50.000 de mărci, o sumă incredibilă la acea vreme. Avea 57 de ani şi era, deja, unul dintre cei mai celebri şi bogaţi scriitori din lume.
Călătoria în Egipt a fost un dezastru
Călătoria sa în ţara aventurilor lui Kara Ben Nemsi a fost un dezastru. May nu s-a putut obişnui cu mâncarea egipteană şi a suferit de pe urma mirosului, zgomotului şi a mizeriei omniprezente.
Din Egipt, May s-a îndreptat către Ceylon şi Sumatra, mergând pe urmele celui care a pretins că a fost el însuşi în trecut: un aventurier. S-a întors în Saxonia după 16 luni şi două căderi nervoase.
Opera sa, interzisă în Germania de Est
Unele voci îl consideră pe Karl May ca fiind părintele ecologiştilor din prezent, datorită viziunii sale critice faţă de civilizaţie şi a entuzismului său faţă de natură. Guvernul est-german a interzis comercializarea operelor sale până în anii ’80, când a fost reabilitat, alături de Martin Luther şi Frederick cel Mare.
Karl May a creat câteva personaje care au intrat în mitologia colectivă, printre care Kara Ben Nemsi şi Winnetou, iar opera sa face parte din elita mondială a literaturii de aventuri. Iar imaginaţia lui Karl May nu s-a oprit niciodată: a început să-şi inventeze popria viaţă, la început ca o modalitate de a se regăsi, apoi ca o modalitate de a se simţi în siguranţă.
Citeste si Indienii columbieni au primit nume în bătaie de joc. Vezi câteva exemple
De la penitenciar, pe culmile gloriei
Ascensiunea sa a fost spectaculoasă precum aventurile eroilor pe care i-a creat. Karl May a fost o persoană cu antecedente penale care şi-a deschis drumul către succes şi a devenit autor de best-seller. El însuşi nu ar fi putut inventa o poveste mai spectaculoasă decât urcarea sa de la penitenciar la stele. După ce a devenit o persoană respectabilă, May a încercat să-şi acopere toate urmele vieţii sale anterioare succesului. Când opinia publică a aflat adevărul, May a s-a confruntat cu un mare scandal care l-a costat sănătatea şi liniştea ultimilor ani din viaţă.
Karl May era un bărbat scund, de 1,66 metri, iar pumnii erau la fel de periculoşi precum o lovitură cu perna. Însă era un adevărat maestru în jocul cu identităţile.
Copia texte sub ameninţarea biciului
Karl May s-a născut în mizerie în 1842, într-un orăşel minier în care s-a instalat debandada, imediat după ce activităţile comerciale din zonă au avut de suferit. Nouă dintre cei 13 fraţi ai săi au murit în copilărie.
Era evident că tânărul Karl era cel mai talentat dintre copiii familiei May. După şcoală, Karl May era forţat de către tatăl său să copieze, timp de mai multe ore, diferite texte din enciclopedii, cărţi de rugăciuni şi poveşti despre natură. Dacă nu-şi îndeplinea norma, era biciuit.
Închisoarea, ce-a de-a doua sursă de educaţie
Închisoarea a fost cea de-a doua sursă a educaţiei sale. Karl May a obţinut o diplomă de profesor care îi asigura un venit costant, dar insuficient. Dosarul său de student îl descria ca fiind „extrem de înşelător”. May însuşi şi-a descris partea întunecată a personalităţii sale care îl controla: „Existau tot felul de personaje în interiorul meu, şi toate voiau să participe la grijile mele, la munca mea, la creativitatea mea, la scrisul meu şi la opera mea”.
Curând, May a început să se prezinte ca fiind un doctor de ochi. Îşi spunea Dr. Heilig şi chiar a scris reţete. Potrivit descrierilor poliţiei, el purta ochelari şi avea „un comportament prietenos şi suav”. După puţin timp, May a închiriat o cameră în oraşul Chemnitz ca „profesor de seminar Lohse”. A comandat două haine scumpe de bizam şi a dispărut cu prada sa pe uşa din spate.
A fost arestat lângă Leipzig în martie 1865. Verdictul: patru ani şi o lună într-o casă de corecţie.
A scris schiţele romanelor în închisoare
May a fost norocos. A ajuns în închisoarea Oberstein de lângă Zwickau, unde a fost trimis să lucreze într-o bibliotecă cu peste 4.000 de volume. May a început să-şi schiţeze viitorul ca scriitor, întocmind „Repertoriul C. May” (care face parte, în prezent, dintre valorile lăsate de el, după moartea sa) care conţinea 137 de titluri şi schiţe pentru romanele pe care urma să le scrie.
Tulburări de personalitate
După ce a fost eliberat, în martie 1869, May s-a dat drept un locotenent de poliţie şi a confiscat banii aşa-zis falsificaţi de la o băcănie. În luna mai, el a furat bilele de biliard dintr-un bar, iar în iunie a furat un cal. Când poliţia l-a arestat, a declarat că se numeşte Albin Wadenbach şi este fiul unui proprietar al unei plantaţii din Insula Martinica.
Cercetările uletrioare asupra vieţii sale i-au determinat pe unii specialişti, în 2003, să-l considere bolnav mintal, suferind de o tulburare de personalitate de tip narcisistă. Alţi specialişti consideră că May suferea de o tulburare de personalitate de tip borderline.
20.000 de pagini în cinci ani
May avea 32 de ani când a fost eliberat din închisoare. Primele sale romane au apărut într-o revistă publicată de Heinrich Gotthold Munchmeyer, care l-a angajat cu normă întreagă pentru a scrie romane. Karl May a fost un autor prolific, scriind peste 20.000 de pagini tipărite în primii cinci ani de activitate (dacă ar fi scris în fiecare zi, May ar fi publicat aproximativ 11 pagini zilnic).
Falsificarea trecutului
Curând, May a înţeles nevoia publicului pentru autenticitate. La început, scriitorul a lăsat să se înţeleagă că operele sale sunt rezultatul călătoriilor pe care el însuşi le-a întreprins. Când un cititor a dorit să ia legătura cu el, a primit următorul răspuns: „În prezent, Karl May călătoreşte în Rusia, după care va face o altă călătorie la Zululand”. După câteva luni, cititorii au aflat că „May se odihneşte din cauza unei răni vechi care s-a redeschis”.
Curând, May şi-a decorat casa cu diferite comori exotice, cumpărând mobila de la un distribuitor din Dresda. Într-o epocă în care Orientul era la modă, nu i-a fost greu să găsească ceea ce căuta. Covoarele orientale îi îmbrăcau pereţii, iau un leu împăiat stătea, ameninţător, lângă biroul său.
Un fotograf din Linz l-a fotografiat cu presupusul costum al lui Old Shatterhand. Un fabricant de puşti din Dresda i-a confecţionat „Puşca de argint”, „Doborâtorul de urşi” şi „Carabina Henry”, pe care le-a expus în „Villa Shatterhand” pe care a cumpărat-o în 1896.
A început să creadă în propriile minciuni
Karl May a început să creadă că este, cu adevărat, eroul operelor sale. În timpul unei conferinţe din Munchen, el a declarat că mai are „două mari scopuri în viaţă, o misiune la apaşi, unde sunt şef de trib” şi o călătorie „la al meu Halef, şeicul suprem al arabilor Haddadin”. După care îi va prezenta maiestăţii-sale, Kaizerul, carabina Henry, pentru a deveni o armă standard pentru armata germană. Când May a fost invitat la Curtea de la Viena, a întrebat dacă să se prezinte ca un cowboy sau ca un autor. Arhiducesa a ales ce-a de-a doua variantă.
Când unul dintre cititori i-a cerut o şuviţă din părul lui Winnetou, Karl May l-a păcălit, oferindu-i o şuviţă din coada unui cal.
La vârsta de 56 de ani, conform celor declarate de către scriitor în faţa publicului încântat din Munchen, Karl May vorbea 40 de limbi străine şi înţelegea mult mai multe: aproximativ 1200 de limbi şi dialecte.
Karl May, lovit de propriile sale minciuni
Începând din luna mai a anului 1899, presa de scandal a vremii şi zeloţii creştini au încheiat o „alianţă” ciudată împotriva lui May. Pe lângă acuzaţiile conform cărora Karl May şi-a înşelat cititorii în privinţa trecutului său, opera lui s-a lovit de un val de critică. Auto-intitulaţii anchetatori au identificat un aspect „profund amoral” al operei sale, iar unul dintre critici a susţinut chiar şi faptul că a decoperit, printre operele lui, „lucrări pornografice de cea mai joasă speţă”.
Totul a fost descoperit, inclusiv falsa diplomă de doctorat (de la Universitatea din Rouen) şi cazierul pe care s-a străduit să-l ascundă. Cu toate acestea, cărţile sale au continuat să se vândă într-un mare număr de exemplare.
Bătăliile din sălile de judecată au durat 10 ani. Autorul a fost lovit de depresie. Coşmarul legal al lui May s-a încheiat atunci când instanţa de judecată a decis că un scriitor are dreptul la o percepţie diferită asupra adevărului.
Spre fârşitul vieţii a călătorit, pentru prima dată, în America
Karl May a murit pe data de 30 martie 1912. Cu câţiva ani înainte de a muri el a călătorit, pentru prima dată, în America şi a vizitat New York, Boston şi Cascada Niagara. Creatorul celor mai temute personaje ale Vestului Sălbatic s-a comportat ca un turist obişnuit, cumpărând suveniruri şi trimiţând cărţi poştale în Germania.
Vizita sa la o rezervaţie de indieni a fost cel mai trist moment al călătoriei sale. În rezervaţie locuiau aproximativ 400 de descendenţi ai poporului Tuscarora, una dintre naţiunile triburilor Iroquois, a căror glorie dispăruse demult. O fotografie îl prezintă pe autor lângă un şef de trib care poartă bretele. Karl May a ştiut întotdeauna de ce preferă să călătorească din fotoliu: rareori realitatea poate concura în măreţie cu fantezia.
Un impostor de geniu
Impostor, mincinos şi hoţ. Însă Karl May a creat, fără s-o cunoască în realitate, o lume extraordinară care a încântat copilăria şi adolescenţa milioanelor de cititori care încă preferă să creadă în el. Minciunile sale s-au pierdut în negura anilor, însă genialele opere de aventuri par scrise pentru eternitate.
