Când spui Maria Tănase, îţi vin în minte melodiile populare care au făcut-o celebră şi pe care ea le-a făcut nemuritoare. Vedeta lumii interbelice a avut însă o existenţă dublă: când părăsea scena, devenea agent de legătură, colaborând cu serviciile de spionaj ale aliaţilor împotriva Germaniei lui Hitler.
La 15 ani s-a înscris la un concurs de Miss România, iar de acasă a plecat la nici 17 ani să se angajeze tot într-o zonă de mahala, casieriţă într-un birt, unde mai şi cânta, potrivit unui documentar difuzat de Realitatea TV şi preluat de adevărul.ro. În acest birt e descoperită de primul ei protector, Sandu Eliad, cunoscut publicist şi regizor de teatru. El o introduce în cercurile literare şi intelectuale ale vremii, dar primul contact direct cu lumea artistică îl are în 1934, când e angajată la revista Cărăbuş.
E legată de cercuri de stânga, uneori chiar comuniste. Sandu Eliade (prezida asociaţia „Amicii URSS), Hary Brauner (era din anturajul lui Lucreţiu Pătrăşcanu) şi Titus Cristureanu (prieten apropiat al Generalului Emil Bodnăraş), sunt oameni pe care-i frecventează, oameni legaţi de reţele comitet din România, într-un fel sau altul.
„Începutul cochetăriilor Mariei Tănase cu serviciile de informaţii din lumea bună din Franţa, Marea Britanie, America, datează din 1937. Ea apare în anturajul unor mari personalităţi cu care organizează un spectacol la Paris, cu ocazia unei expoziţii internaţionale, cu scopul de a-i ajuta pe răniţii de pe câmpurile de luptă – se desfăşura războiul civil din Spania. Fondurile obţinute din spectacol, din documetele siguranţei, ar fi ajuns doar în partea internaţionaliştilor. Partea opusă, naţionaliştii, nemulţumiţi, au pus ochii pe ea”, povesteşte istoricul Cristian Troncotă.
Devine iubita lui Maurice Nègre, jurnalist francez al agenţiei Havas, care vine la Bucureşti la sfârşitul anilor ’30. De fapt, acesta era era agent al Serviciului de spionaj francez, trimis în România pentru a reorganiza reţeaua de spionaj. Franţa avea nevoie de informaţii din România, în contextul în care atmosfera în Europa se încingea şi ne îndreptam cu viteză către a al Doilea Război Mondial.
Suspectat de spionaj, în 1941 Maurice Nègre e arestat la Bucureşti şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, însă apoi pedeapsa îi este redusă la 10 ani. El s-a bucurat de asistenţa Mariei Tănase, care a bătut pe la toate uşile pentru a-l elibera.
În 1940, în urma unui pictorial nud, în care Maria Tănase apare jucând şah, poliţia legionară, care o ţinuse minte de la strângerea de fonduri din Paris, se leagă de acest pictorial pentru răzbunare. Câteva luni, toate discurile ei sunt sparte, iar matriţele distruse la casele de discuri.
De spaimă, artista e obligată să-şi părăsească locuinţa din Bucureşti şi să se refugieze în mahalaua copilăriei ei. Intervine Eugen Cristescu, numit în 1940 la şefia serviciului special de informaţii. El se hotărăşte să o ia sub protecţie şi devine iubitul ei.
Nu se ştie dacă Eugen Cristescu îi dăduse misiunea Mariei Tănase să continue relaţia cu Nègre, să facă demersuri oficialităţilor pentru a-l elibera sau mergea să-l viziteze pentru a obţine informaţii. Cert este că Nègre este eliberat.
În 1943, Cristescu o trimite pe Maria Tănase să ia contact cu serviciile speciale aliate, la Istanbul. Sub acoperirea activităţii artistice, ea putea să înlesnească legăturile dintre agenţii trimişi de Cristescu şi agenţii anglo-americani. E văzută la Istanbul în compania unui personaj cunoscut serviciilor secrete, Alfred de Chastelain, rezidentul spionajului britanic în România.
La sfârşitul lui 1943, Alfred e paraşutat în România, în judeţul Teleorman, la Plosca, cu două zile înainte de Crăciun, alături de ofiţerii britanici Ivor Porter şi Silviu Metianu, în celebra acţiune „Autonomus”. SSI-ul avea informaţii despre venirea lor, dar aflaseră şi nemţii, motiv pentru care trebuia să se însceneze o arestare pentru protecţie.
„Maria Tănase nu era agent de culegere de informaţii, ci de legătură şi influenţă. Prin acţiunea de a-i aduce pe români şi pe britanici în postura de a gândi o soluţie împreună pe frontul secret, pentru a scoate România din alianţa cu Germania, a fost fundamental”, consideră istoricul Cristian Troncotă.
După 23 august 1944, Maria Tănase începe să fie suspectată de către autorităţile sovietice. La început, în anii ’30, era privită cu simpatie pentru legăturile ei cu cercurile de stânga, acum, pentru faptul că excelase în relaţiile cu anglo americanii, au început să-şi pună semne de întrebare.
Era filată în permanenţă de securitatea nou înfiinţată a regimului comunist. Documentarul Realităţii TV sugerează că Eugen Cristescu le-ar fi sugerat noilor autorităţi despre capacităţile Mariei Tănase, fapt pentru care la Securitate, cei din intern îi deschid dosar de urmărire informativă, dar, în acelaşi timp, era chemată la diverse întruniri tovărăşeşti organizate la vârf.
Celebritatea şi popularitatea de care se bucura au constituit atuul său în faţa noilor autorităţi, fiind absolvită de măsuri mai dure din partea aparatului represiv şi rămânând doar o ţintă, spune jurnalista Miruna Munteanu.
La 22 iunie 1963, Maria Tănase moare în urma cancerulului de plămân de care a suferit ani de zile. În testamentul lăsat, Maria Tănase cerea ca după moartea ei să fie săpată o fântână la care românii însetaţi să se oprească să bea apă şi să-şi amintească de ea. Dorinţa ei nu a fost însă îndeplinită, din lipsă de fonduri.
