Născut în 1980 la Măcin, un orăşel micuţ din Dobrogea, într-o familie cu origini ucrainene, Mihai Timoşencu a copilărit cu revistele “Cutezătorii” şi “Universul Copiilor”, devorând benzile desenate de Puiu Manu, Sandu Florea şi Valentin Tănase, precum şi cu almanahul “Anticipaţia” şi revista “Orion”, unde citea cu sfinţenie povestirile science-fiction desenate de Viorel Pîrligras.
Inspirat de aceşti autori, între 12 şi 19 ani a desenat şi el mai multe povestiri în imagini. Un profesor de-al său i-a remarcat talentul la desen şi l-a îndrumat spre Liceul de Artă din Tulcea, pe care l-a absolvit în 1999. Deşi câştigase locul III la Olimpiada pe ţară la pictură (organizată în acel an la Sibiu), iar elevii olimpici aveau dreptul să intre fără concurs la o facultate de profil, Mihai Timoşencu nu este primit la Academia de Arte Plastice din Bucureşti şi atunci, în anul următor, pleacă în Ucraina şi urmează acolo cursurile Facultăţii de Arte Frumoase – secţia Graphic Design, din Lvov, pe care le termină în 2006.
Artist polivalent, grafician, pictor, caricaturist, dar şi director al unei mici companii de pantomimă, Mihai Timoşencu îşi doreşte să revină la pasiunea sa din copilărie, în urma lecturii volumului “Istoria Benzii Desenate Româneşti”.
La Lvov s-a întâlnit cu francezul cu origini ucrainene Cyril Horiszny, jurnalist şi fotograf, şi el pasionat de benzi desenate. Acesta s-a născut în 1977, a crescut la Paris şi a absolvit Facultatea de Istorie de la Sorbona. Pe urmele strămoşilor săi, s-a stabilit în 2001 în Ucraina, unde va lucra ca director al Centrului Cultural Francez de la Lvov, între 2003 și 2005, iar din 2006 se va dedica foto-jurnalismului. Fotografiile sale vor fi publicate în prestigioase ziare şi reviste precum „Le Monde”, „VSD”, „The Financial Time”, „La Croix” şi vor fi expuse în cadrul a numeroase expoziţii la Paris, Lyon, Madrid, Barcelona, Stockholm, Berlin etc.
Cei doi autori s-au gândit la un subiect care să intereseze publicul ucrainean şi au ales să adapteze în benzi desenate romanul “Heroi ponevoli” (“Erou din întâmplare”), scris de Ivan Franko (1856-1916), unul dintre marii clasici ai literaturii ucrainene, şi publicat în 1904. Ei s-au documentat foarte mult, scormonind prin arhive (adunând peste o mie de pagini cu texte, fotografii, hărţi sau planuri ale oraşului) şi fotografiind clădirile
vechi ale oraşului.
Mihai Timoşencu a terminat de desenat prima parte a dipticului “Erou din întâmplare” în 2015, albumul fiind lansat în toamna acelui an la o galerie de artă din Lvov. Al doilea album va apărea în primăvara anului 2017.
Cele două albume – tipărite în condiţii excelente, în alb-negru şi gri, pentru un impact vizual cât mai mare – narează povestea unui om obişnuit, prins în vâltoarea vremurilor tulburi de la 1848 (de unde şi titlul său).
În acel an, febra revoluţiei plecate de la Viena a ajuns şi la Lvov, capitala Galiciei, provincie a Imperiului Austro-Ungar. În noiembrie, cetăţenii revoltaţi au luat cu asalt Primăria şi au împânzit oraşul cu baricade.
Stepan Kalinovich, modest funcţionar la Primărie, este speriat la început de bombardamente şi împuşcături, dar, ca orice personaj romantic obişnuit prins într-o situaţie neobişnuită, devine erou: salvează de sub dărâmături o frumoasă domnişoară, care se dovedeşte a fi chiar fiica colegului său de serviciu Valigorsky.
În plus faţă de roman, autorii benzii desenate adaugă câteva personaje reale secundare, cum ar fi, de exemplu, Franz Amadeus Mozart, fiul celebrului compozitor.
Dacă primul volum a instalat personajele şi ne-a familiarizat cu ele, cel de-al doilea conţine mult mai multă acţiune, punctul culminant al naraţiunii şi deznodământul său. De altfel, acesta din urmă are cu 50 de casete mai mult decât primul, adică două planşe în plus şi mai multe casete pe majoritatea celorlalte planşe.
Şi aici a intervenit măestria artistului, care s-a întrecut pe sine, desenând în unele dintre planşe, cu migală şi o răbdare chinezească, zeci de personaje, dar şi numeroase decoruri (clădiri, arme, diverse obiecte). Unele planşe duble conţin doar o singură imagine (o privelişte panoramică a centrului oraşului, explozia unei baricade) la care desenatorul a lucrat chiar şi o săptămână.
Albumul a fost primit foarte bine de public, în ciuda faptului că banda desenată nu este prea bine cunoscută în Ucraina. Au fost tipărite mai multe tiraje succesive care s-au vândut într-un total de 10.000 exemplare – un adevărat best-seller al benzii desenate ucrainene!
În 2015 autorii au fost invitaţi de onoare la prima ediţie a Festivalului Comic Con Kiev, dar şi la Festivalul Internaţional al Benzii Desenate de la Bruxelles.
În anul 2017, cu sprijinul Centrului Cultural Austriac din Lvov, banda desenată a fost editată în limba germană şi a fost prezentată la mai multe manifestări de profil din Austria, Germania şi Elveţia.
În paralel, Mihai Timoşencu a desenat povestea ”Cazacii din Dobrogea”, după un scenariu scris de profesorul şi, mai târziu, prietenul său Virgil Riţco (din care un fragment de 16 planşe a apărut în anul 2013 în fanzinul craiovean BDC), iar în prezent lucrează la un roman grafic de peste 250 de planşe, ”Terente”, avându-l ca protagonist pe celebrul haiduc din Delta Dunării.
Scenariul romanului grafic este semnat de ziaristul constănţean Constantin Cumpănă, care a scris o carte în două volume despre acest personaj (“Terente, regele bălţilor”) şi primele planşe ale lucrării au fost expuse la Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa, în anul 2013. Cu
această ocazie, publicul amator de la noi a avut şansa să descopere un mare creator de benzi desenate, nu român, nu ucrainean, ci de-a dreptul european!
Cu promisiuni de a i se edita dipticul „Erou din întâmplare” şi în limba franceză, Mihai Timoşencu este pregătit pentru o recunoaştere internaţională a extraordinarului său talent!
