Puiu Manu s-a născut pe data de 14 septembrie 1928 la Bucureşti. A avut o viaţă frumoasă şi bogată: a practicat zeci de ani sporturi de performanţă precum yachting şi ski, a cunoscut cei mai importanţi scriitori şi artişti români, a călătorit în toată lumea şi a crescut şi patru copii!
Bibliografie
Prima carte ilustrată de maestru datează din 1960 : « Sportul Velelor », de George Nour. În paginile sale Puiu Manu îmbină experienţa celor două pasiuni ale sale : grafica şi navigaţia cu pânze. Cartea a rămas de referinţă pentru iubitorii acestui sport şi este citată şi astăzi pe forumurile de specialitate.
În 1970, Puiu Manu ilustrează ultima carte a lui Tudor Muşatescu, volumul de aforisme « Fiecare cu părerea lui ».
Tot în acest an artistul desenează o excelentă copertă volumului „Nu fugi, ziua mea frumoasă”, de Octav Pancu-Iaşi.
În 1972 Pancu-Iaşi şi Puiu Manu realizează la patru mâini (desenul fiind pus pe plan egal cu textul) o excelentă serie de 8 cărticele pentru micii şcolari: „ A fost odată un băieţel pe un gard”, „O veste mare despre un băiat mic”, „Fetiţa şi steaua”, „Ura! Elefantul mănâncă”, „În pădure toate-s bune”, „Fetiţa şi mingea”, „Povestea cu măseaua”, „Povestea cu mătura noastră”. Premiate la Târgul de carte de la Leipzig, cărţile au fost traduse în anii ulteriori în germană, suedeză (1974), rusă (1975) cehă, italiană, chineză şi spaniolă (1981-1982, pentru Cuba).
În 1971 Puiu Manu demarează o lungă şi fructuoasă colaborare cu editura Stadion, desenând numeroase coperte la cărţi de profil precum „Voleiul în şcoală”, „20 de ani în urmărirea balonului rotund”, „Hochei”, „Jocuri pentru grădiniţele de copii”, „Corabia cu 11 pasageri” (semnată de celebrul fotbalist şi antrenor Angelo Niculescu), „Sportivi de seamă” etc. şi cărţi de colorat precum „Tolba lui Moş Gerilă”.
În 1975 editura Stadion îşi schimbă numele în Sport Turism dar colaborarea cu Puiu Manu continuă, până în 1980 : „Ghidul spectatorului de rugbi”, „Turism pentru pionieri şi şcolari”, „Canotori de cursă lungă”, „Educaţia fizică în grădiniţe”, „Judo”, „Minibaschet”, etc.
Din 1980 până în 1991, Puiu Manu colaborează aproape exclusiv cu editura Ion Creangă, care publică literatură pentru copii. La majoritatea cărţilor dânsul desenează coperte duble (cu desenul care se continuă de pe coperta I pe coperta IV) iar unele au şi ilustraţii de interior: „Donaris-2 ridică ancora”, de Tudorel Oancea, „Convorbire interurbană”, de Mihaela Monoranu, „Băieţii de la apa Moldovei”, de Gheorghe Movilă, „Ghiocei pentru mama”, de Viniciu Gafiţa, „Daizo şi feciorii săi”, de Yolanda Nicoară, „Alexandru Ioan Cuza – domnitorul Unirii”, de Dumitru Almaş (colecţia ABC – 1983), „Printre străbuni”, de Ion Văduva-Poenaru, „”Solarienii, de Patiţa Silvestru, „Prietenii lui Arthur”, de Rodica Braga, „Făt-Frumos din delta-plan”, de Gheorghe Scripcă, „Sceptrul lui Decebal”, de Gligor Haşa, „Gustul mărului de aur”, de Iuliu Raţiu, „Insigna de pilot”, de Ovidiu Zotta, „O experienţă neobişnuită”, de George Anania etc.
Din păcate, chiar şi un artist care şi-a consacrat întreaga viaţă graficii pentru copii şi tineret trebuie să treacă uneori pe sub furcile caudine ale cenzurii. În 1989 editura Ion Creangă îi solicită lui Puiu Manu să deseneze coperta romanului „Băieţii nu plâng”, de Corneliu Tamaş. Artistul desenează un băieţel care plânge, speriat de umbra sa, transformată în fantomă. Cenzura vede însă în acest desen o propagandă a misticismului, şi, profitând de faptul că umbra-fantomă era desenată pe coperta a IV, o şterge pur şi simplu.
În 1991 apar – la editura Ion Creangă – ultimele cărţi ilustrate de Puiu Manu: „Povestea coifului tracic”, de N. Rădulescu-Lemnaru, şi „Secretul marinarului”, de Ştefan N. Dumitrescu.
Vreme de 10 ani, Puiu Manu, prins – ca mai toţi românii – în mreaja economiei de piaţă, nu a mai publicat nimic.
Dar prietenul său, Iuliu Raţiu, îl convinge să revină la pasiunea sa dintâi, şi artistul desenează două coperte la volumele Răzbunarea roboţilor (2001) şi Eroii din Galaxia Gutenberg (2005).
Al doilea titlu a apărut la editura Erc Press şi, la propunerea editorului, între 2006-2009, Puiu Manu ilustrează nu mai puţin de 10 cărţi pentru această editură.
În anul 2008 la editura franţuzească L`Harmattan (Paris) apare volumul de versuri „Le Corbeau d`Arcimboldo », semnat de poetul Olivier Peraldi. Cartea este bogat ilustrată, în culori, de Puiu Manu.
Cele mai noi volume ilustrate de artist sunt „Muzicuţa cu schimbător”, de Nicuţă Tănase şi „Şcoala Feţilor-Frumoşi »,de Florin Bican, ambele publicate în 2012 de Editura Viaţă şi Sănătate şi „Dealu Turcesii », de Dodo Niţă, publicată în 2015 de editura Aius.
Trebuie neapărat menţionate aici şi cele trei cărţi de exegeză a benzii desenate care au coperţile semnate de Puiu Manu :
– “Benzile desenate şi canonul post-modern”, de Ion Manolescu (2011)
– „Paradigmele Paraliteraturii”, de Dodo Niţă (2015)
– “Hugo Pratt. Viaţa ca o bandă desenată”,de Mati Botezatu (2015).
Monografie
În anul 2010 am publicat „Monografia Puiu Manu”, în paginile căruia fanii au găsit un amplu interviu cu maestrul, o bibliografie (aproape) completă, cronicile albumelor de benzi desenate şi, evident, multe desene, din care unele inedite.
Practic, însă, această monografie, precum şi participările lui Puiu Manu la marile manifestări de profil – East European Comic Con de la Bucureşti şi Salonul Internaţional al Benzii Desenate de la Constanţa, expoziţiile de la Craiova, Iaşi, Târgu Mureş, Caracal, au relansat cariera artistului care, cu o bogată experienţă, o mână mai sigură ca oricând şi beneficiind şi de colaborarea unor scenarişti de faimă precum profesorii Marius Leştaru şi Adrian Cioroianu, trăieşte o perpetuă tinereţe artistică.
