„Această Catherine (autoarea – n.r.) nu este singura. Mai exista o Catherine, Catherine Durandin, care a şi fost foarte răsfăţată în spaţiul românesc şi care spunea că noi nu am fost niciodată un stat românesc, am fost nişte hominizi pe care un instinct absolut primar ne-a mânat către Adunarea de la Alba Iulia care consfinţeşte unirea Transilvaniei cu România”, a afirmat Georgeta Filitti, duminică, la Gaudeamus.
Istoricul a susţinut că „pe aceeaşi linie a minimalizării existenţei românilor în spaţiul european merge şi doamna Horel cu informaţii despre ‘bunul Papa Horthy’, care sunt absolut înduioşătoare”.
„Noi aflăm din cartea aceasta ce mânca la micul dejun. Aflăm că îi plăcea să meargă pe un cal şi anume pe un cal alb. De ce? Îi amintea de Arpad şi de triburile lui. Horthy era absolut un om de treabă. Nu a vrut să fie regent, a fost împotriva legilor antisemite, prin urmare un bătrânel, pe care, dacă am fi avut un copil şi nu ştiam cui să îl încredinţăm, i-l dădeam lui să îl crească. Exact cum se vorbeşte despre Stalin. Ei bine, această imagine fermecătoare, cuceritoare despre ‘bunul Papa Horthy’ cred că vă va îndemna să citiţi mai departe nişte lucruri, pe care doamna Horel nu le explică”, a spus Filitti.
Georgeta Filitti semnalează absenţa din bibliografia lucrării a textelor româneşti.
„În bibliografie nu figurează deloc vreun text românesc. Şi aici nu e vorba să fim patrioţi de trei parale, dar despre români nu ne-am ocupat numai noi la Pacea de la Paris, ci s-au ocupat şi faimoasele patru comisii. Şi măcar domnia sa ar fi trebuit să frunzărească puţin constatările acestor patru comisii. Nu o face. Românii sunt pomeniţi în această carte de patru ori, de fiecare dată când i-au jefuit moşia lui Miklós Horthy, dar nu se spune că Armata Română a fost cea care a salvat Budapesta de comunism în timpul Primului Război Mondial. Şi în această împrejurare trec românii pe lângă proprietatea lui Horthy. Nu se dau amănunte cât au jefuit românii, dar se spune că au jefuit”, a explicat istoricul.
Ea a amintit şi faptul că autoarea franceză susţine că la negocierile de pace de la Paris „românii au minţit”.
„Apoi e vorba de susţinerile românilor şi ungurilor la Pacea de la Paris. ‘Românii, românii au minţit, au falsificat toate statisticile lor’. Şi mai sunt două citate în acelaşi fel. Or, istoria, dacă vrem să fie obiectivă, trebuie să ascultăm şi partea cealaltă. Şi când asculţi partea cealaltă înţelegi imensa dramă a ungurilor după Trianon, înţelegi, citind bibliografie europeană, nu punctul partizan al românilor, mai mult, urmăreşti chiar declaraţiile ungurilor. În răstimpul când Transilvania, între cele două războaie, a fost a românilor, drepturile naţionalităţii maghiare au fost mai susţinute, mai apărate, mai înlesnite, decât în perioada anterioară a monarhiei austro-ungare. Lucrul acesta nu contează”, a punctat Georgeta Filitti.
Istoricul a pledat pentru oferirea unei replici civilizate care să prezinte şi poziţia istoriografiei româneşti şi europene.
„Vă repet: cartea este foarte interesantă, dar această dihotomie între percepţia generală şi textul oferit de doamna Horel cred că ar trebui, oricât ne place sau nu ne place, să capete o replică, o replică civilizată, o replică elegantă şi, sigur, există deja trei volume scrise de Petre Ţurlea. Poate că el este subiectiv, dar morţii noştri din timpul ocupaţiei maghiare a Transilvaniei de Nord, antisemitismul de care noi suntem acuzaţi în acelaşi răstimp, când partea de Nord a Transilvaniei nu ne aparţinea nouă, ci Ungariei lui Horthy, toate lucrurile astea trebuie desluşite. Şi de aceea vă invit cu insistenţă să citiţi această carte pentru că ea are o valoare carteziană. Ea vă va obliga să gândiţi, să reflectaţi, să mergeţi şi către alte puncte de vedere. Şi asta, cred, că este virtutea ei de căpetenie”, a mai spus Georgeta Filitti.
Apărută la Editura Humanitas, în colecţia „Istorie”, în traducerea Liei Decei, „Amiralul Horthy, regentul Ungariei” de Catherine Horel propune, potrivit editurii, „o biografie a regentului Ungariei pe baza unei documentări vaste, reuşind să impună o viziune nouă, critică şi obiectivă”. „Dincolo de figura controversată a lui Horthy, cartea de faţă este în egală măsură o amplă frescă a Ungariei dintre cele două mari războaie – o istorie ale cărei ecouri în prezent sunt încă vii”, precizează Humanitas.
Catherine Horel este director de cercetări la Centrul Naţional Francez de Cercetări Ştiinţifice, specialistă în domeniul Europei Centrale, şi predă la Paris I Panthéon-Sorbonne.
A obţinut doctoratul în istorie cu teza „Les Juifs de Hongrie, 1825 – 1849, problemes d’assimilation et d’émancipation”.
A publicat volumele „Histoire de Budapest” (1999), „La restitution des biens juifs et le renouveau juif en Europe centrale” (2002), „Cette Europe qu’on dit centrale: des Habsbourg a l’intégration européenne, 1815 – 2004” (2009; Premiul Guizot al Academiei Franceze) şi „Amiralul Horthy, regentul Ungariei” („L’amiral Horthy, régent de Hongrie”, 2014, Humanitas, 2019).
