Alexandru Căzănaru, exponent al tinerei generații de sculptori, s-a născut în 1986 la București. Copilăria și-o petrece atât în Capitală cât și la țară, într-o localitate din apropierea orașului Turnu Măgurele, unde se dedă la toate activitățile și năzdrăvăniile specifice vârstei preșcolare: „cutreierat dealuri, cățărat în copaci, scăldatul-n râuri și-n orice avea luciul apei”.
În ceea ce privește înclinația manifestată încă din copilărie pentru zona artelor vizuale, importantă este figura tatălui, pictor de biserici și desenator la studioul de animație Dacodac, care și-a încurajat ambii fii să urmeze o carieră care să coincidă vocației lor și le-a asigurat un mediu propice dezvoltării talentului lor: „am crescut înconjurat de artă și artiști, nu puteam să devin altceva!”.
După teroarea claselor primare într-o școală dintr-un cartier bucureștean, unde Alexandru Căzănaru povestește că se simțea încorsetat și normat de tot soiul de reguli: „îmi amintesc cum eram aliniați toți, în rând, a fost groaznic“, prima gură de oxigen în direcția libertății o ia în momentul în care este admis în clasa a V-a la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București unde, la îndemnul profesorului Aurel Zaica, se pregătește pentru a urma studiile liceale la departamentul de grafică: “Profesorului Dorel Zaica îi sunt profund recunoscător, el m-a format pe mine și a format generații întregi de elevi de la Tonitza, ne-a zis: ”dacă mă ascultați și dacă munciți, o să intrați toți la grafică” – zicea că o să intrăm la grafică pentru că acolo se intra cel mai greu. Mie îmi plăcea grafica, și fratele meu mai mare făcuse tot grafica și am decis să dau admitere și domnul profesor a avut dreptate, am intrat!”.
Proaspăt admis la secția de grafică a Liceului de Arte „Nicolae Tonitza”, deși a optat pentru specializarea grafică de șevalet, din pricina locurilor limitate, Alexandru Căzănaru este repartizat la grafică publicitară la clasa regretatului profesor Iuri Isar.
Iuri Isar a fost un pedagog de excepție și sculptorul mărturisește că ar fi rămas la grafică publicitară doar de dragul lui, dar pornirea de a face grafică de șevalet nu i-a dat pace și nu și-a găsit liniștea până nu a reușit să se transfere la clasa profesorului Mircea Manelici unde putea lucra în tuș și în cărbune.
După ce a experimentat toate tehnicile folosite în grafica de șevalet, Alexandru Căzănaru mărturisește că: „făceam grafică cum m-am dorit, dar am realizat că voiam ceva mai mult, mai dinamic, să lucrez în piatră, în volum” și se transferă din nou, de data aceasta definitiv, la clasa de sculptură. Alexandru Căzănaru povestește despre liceu că a fost cea mai împlinită perioadă a vieții lui de până acum iar pentru meritele sale deosebite în 2006, la finalizarea studiilor, primește diploma de merit pentru contribuția la creșterea prestigiului Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”.
După finalizarea studiilor liceale, Alexandru Căzănaru, tânăr artist rebel care ținea să-și demonstreze libertatea, performează la examenele de specialitate dar probele teoretice îi vin de hac – pică bacalaureatul și ratează admiterea la facultate. Anul de pauză a fost hotărâtor pentru că s-a decantat un tânăr pus serios pe treabă iar treaba era: “cultura fără de care un artist oricât de iscusit ar fi în lucrul de atelier, fără cultură nu poate fi socotit împlinit”.
Ca penitență, în anul în care a fost obligat să facă o pauză în afara faptului că s-a pus serios pe învățat, Alexandru Căzănaru și-a luat diverse slujbe: “Anul de pauză a fost foarte intens, am lucrat la renovarea vilei lui Gigi Becali – unde m-am ocupat de aplicarea foiței de aur și în multe alte locuri, financiar a fost bine, dar nu am lucrat cu gândul de a mă plafona, eram foarte motivat să îmi continui studiile”. Și așa a făcut, în 2007 Alexandru Căzănaru trece examenul maturității și examenul de admitere la Universitatea Națională de Arte din București și este repartizat la departamentul de sculptură, la clasa profesorului Aurel Vlad.
După finalizarea studiilor de licență, între anii 2010 – 2012 urmează cursuri de master “Strategii de reprezentare plastică în sculptură” la clasa profesorului Adrian Pîrvu. În 2012 primește bursa de merit a Universității Naționale de Arte București. Prima expoziție personală a sculptorului intitulată „Schițe de Atelier” are loc în 2014 și tot în același an devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala de sculptură.
Din 2013 până în prezent participă la numeroase expoziții de grup, saloane și rezidențe artistice organizate pe plan național. În anul 2016 primește din partea Uniunii Artiștilor Plastici un atelier la Combinatul Fondului Plastic pe care și-l deschide publicului pentru vizitare în fiecare an cu prilejul evenimentului „Zilele Atelierelor Deschise de Sculptură”. Mai multe informații despre parcursul profesional al sculptorului Alexandru Căzănaru precum și lucrări ale acestuia găsiți pe site-ul www.ateliere.net.