Fără a avea pretenţia de a epuiza toate subiectele, ne propunem o trecere în revistă a acestora, având în vedere istoria lor, stilul şi valoarea arhitecturală, precum şi statutul actual. Ne vom referi şi la alte aspecte – statui, străzi, pieţe, gări – prin care ţara îşi omagiază monarhii. Vom observa în primul rând deosebita valoare de patrimoniu a tuturor acestora, pentru construirea, refacerea sau renovarea lor apelându-se în fiecare caz la cele mai avansate soluţii şi materiale, precum şi la cei mai renumiţi specialişti. Regi, regine sau membri marcanţi ai Familiei Regale s-au implicat de fiecare dată în proiecte, cu suflet şi entuziasm.
Istoria acestora a fost una zbuciumată, clădirile au fost confiscate, li s-a schimbat total destinaţia, toate decoraţiunile sau însemnele regale distruse ori ascunse, statuile dărâmate şi topite, numele străzilor şi pieţelor schimbate. Unele clădiri au fost retrocedate, statuile refăcute şi cunosc astăzi, după reabilitarea lor, o nouă istorie.
Palatul Cotroceni
La începutul domniei, Principele Carol I al României a primit ca reședință de vară vechile case dom-nești de la Cotroceni – a căror construcție a fost începută în anul 1679 de către domnul Șerban Cantacuzino și continuată de Constantin Brâncoveanu – și a hotărât să construiască în incinta mănăstirii un palat, în folosința moștenitorilor Coroanei, care să servească drept reședință oficială în București.
Planurile edificiului au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau în stil clasic venețian. În mai 1883 se deschide Guvernului un credit de 1.700.000 de lei pentru dărâmarea vechilor case domnești și construirea palatului de la Cotroceni. Construcția a început în anul 1888. Mai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordică în stil național romantic, adăugând o sală mare, cu o terasă deasupra și două foișoare cu coloane, dintre care unul era replica faimosului foișor de la Mănăstirea Hurezi. Principesa Maria și Principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni în martie 1896.
Între anii 1949-1976, Palatul Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor. Avariat în timpul cutremurului din 1977, lucrările de restaurare au durat aproximativ 10 ani, fiind coordonate de arhitectul Nicolae Vlădescu. După Revoluția română din 1989 Palatul Cotroceni a devenit reședința oficială a Președintelui României, o parte a sa fiind deschisă vizitelor publicului, când a fost inaugurat Muzeul Național.
Castelul Bran
Inițial, Castelul Bran a fost o cetate militară de apărare, având la bază forma unui patrulater neregulat. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct-cheie din punct de vedere strategic. Un document emis de Regele Ludovic I al Ungariei la 17 noiembrie 1377 confirmă saşilor din Scaunul Braşovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran. Fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225.
În 1407, Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelului Bran – fără domeniul aferent –, acesta rămânând sub autoritatea Țării Românești până în 1417. În anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a Coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498, cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului. În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul Reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri.
Gara Băneasa
Clădire emblematică a capitalei, gara a fost construită de către Direcția Generală a CFR în 1936 cu scopul de a crea un cadru solemn pentru primirile regale şi de aceea conţine valori istorice memoriale, urbanistice şi arhitecturale unice. Planurile au fost întocmite de arh. Duiliu Marcu, iar execuția a aparținut echipei condusă de ing. Mihai Gheorghiu. Aici au ajuns, întâmpinaţi cu înalte onoruri, monarhi ai Europei, şefi de state şi guverne, oficialităţi politice sau reprezentanţi militari. După 1950, gara a fost folosită de autoritățile comuniste drept gară de protocol pentru „trenul prezidențial“ – de fapt vechiul tren regal – al șefilor de stat ai României și pentru primirea oficialităților străine.
Gara Băneasa este, de fapt, un ansamblu de mai multe construcţii care include în centru gara regală, piaţeta din faţa acesteia, vechea gară pusă în funcţiune la sfârşitul secolului al XIX-lea, peroanele şi podul peste şoseaua Bucureşti-Ploieşti. Volumul principal este cu suprafeţe pline placate cu travertin, partea centrală a acestuia, corespunzătoare salonului principal, fiind vitrată. Pe faţadele principale, de-o parte şi de alta a axului central, erau amplasate î nsemnele monarhiei, dispărute imediat după 1947.
Conform Wikipedia, gara avea un sistem de aer condiţionat super performant chiar pentru anii ’50-’60. Acest sistem este acum dezafectat, iar multe dintre finisaje distruse. Începând din anul 2012, Gara Regală Băneasa, gară cu semnificație istorică, este folosită periodic de Familia Regală a României ca punct de plecare și de sosire pentru călătoriile-simbol efectuate cu Trenul Regal.
Sinaia
Este singurul oraș din România care se mândreste cu două gări regale. Cea veche a fost construită în anul 1886 de direcția generală a Căilor Ferate Române pentru Regele Carol I. În această gară oprea și oprește din nou cel mai vestit tren din Europa, Orient Expressul. Pe peronul ei se află o placă comemorativă în amintirea primului ministru român, Ion Gheorghe Duca, asasinat de legionari în anul 1933.
Cealaltă gară a fost construită între 1938-1940 la comanda regelui Carol al II-lea, după planurile lui Duiliu Marcu, renumitul arhitect care a mai proiectat Hotelul Athene Palace, Biblioteca Academiei Române, Opera Timișoara, Palatul CFR București, dar şi Gara Regală Băneasa.
Este o clădire din piatră care poartă însemnele regale ale lui Carol al II-lea, care se văd și astăzi pe clanța ușilor. Clădirea a fost rezervată exclusiv familiei regale și oaspeților săi. Construcția avea și o remiză pentru adăpostirea trenului regal. În salonul oficial de primire – nevizitabil –, dincolo de geamurile cu perdele grele se găsește o pictură murală pătrată de 5,50 m care reprezintă o vânătoare domnească, cu opt personaje în mărime naturală. Fresca realizată de Dimitrie Știubei are și o inscripție: Basarab Voievod secol XIV.
Statuia ecvestră a -Regelui Carol I din București
Se găsește în Piața Revoluției, între Palatul Regal, și Palatul Fundației Universitare Carol I – sediul Fundațiilor Regale, care găzduiește Biblioteca Centrală Universitară. Statuia din bronz are o greutate de 13 tone și o înălțime totală de 13 metri, din care 7 metri statuia propriu-zisă și 6 metri soclul.
În 1936 s-a organizat la București un concurs pentru realizarea monumentelor ecvestre ale regilor Carol I și Ferdinand, comanda fiind acordată pentru execuție sculptorului croat Ivan Meštrović pentru ambele monumente.
Statuia ecvestră a Regelui Carol I al României, realizată de Ivan Meštrović, a fost inaugurată la 10 mai 1939, de Ziua Națională a României, în prezența Regelui Carol al II-lea al României și a Marelui Voievod Mihai – viitorul rege Mihai al României –, dată la care se împlineau și 100 de ani de la nașterea lui Carol I.
În noaptea de 30 spre 31 decembrie 1947, imediat după ce Regele Mihai a semnat abdicarea forțată și România a devenit Republica Populară Română, comuniștii au dat jos de pe soclu statuia, în acest scop fiind folosit un tanc greu al armatei.
După demolare, statuia mutilată a fost topită, iar din bronzul ei a fost turnată Statuia lui Lenin din București. Prin sentință internațională, România a fost condamnată la plata unei despăgubiri considerabile pentru distrugerea unei opere de patrimoniu.
Proiectul de realizare a unei noi statui a lui Carol I a fost început în martie 2007 de municipalitate, după ce în luna decembrie 2006, consilierii generali au aprobat o hotărâre în care se prevedea amplasarea statuii lui Carol I în Piața Revoluției, adică locul unde fusese amplasată sculptura iniţială. Executarea statuii i-a fost atribuită sculptorului Florin Codre, iar inaugurarea a avut loc luni, 6 decembrie 2010 în prezenţa reprezentanţilor Casei Regale şi a tuturor oficialităţilor statului.
Parcul Carol
Inițiativa de amenajare a „Parcului Carol I“ – înscris pe Lista monumentelor istorice din 2015 – i se datorează exclusiv lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor în Guvernul George Gr. Cantacuzino, pentru a sluji ca loc principal de organizare a „Expoziției Generale Române“, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a Regelui Carol I.
Parcul a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elvețian francez Eduard Redont. Beneficiind şi de un mic lac de agrement, parcul este amenajat în stil mixt, cu o latură peisagistică dominantă, vegetația fiind amplasată în stil geometric.
Conform planurilor întocmite de Ștefan Burcuș, Victor G. Ștefănescu și Ion D. Berindey a fost construit un castel de apă, denumit „Cetatea lui Vlad Țepeș“. O cascadă mare, străjuită de 3 sculpturi efectuate de Filip Marin, Dimitrie Paciurea și Karl Storck, a fost construită în prelungirea lacului.
După construirea Mausoleului în anii comunismului, statuile au fost mutate. În interiorul parcului au mai fost construite Arenele Romane, un complex destinat spectacolelor în aer liber, și o moschee în apropierea lacului de agrement. În perioada așa-zisei „puteri populare“, Parcul Carol, redenumit „Parcul Libertății“, a suferit schimbări importante. Majoritatea monumentelor au fost demolate, iar unele au fost mutate.
Actualmente, în Parcul Carol se mai găsesc următoarele monumente turistice: Mausoleul din Parcul Carol (1962), opera arhitecților Horia Maicu și Vasile Cucu, Fântâna George Grigorie Cantacuzino, realizată în stil neoclasic în anul 1870, Statuile Giganții, Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Mărășești în 1991, Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909, Fântâna Zodiac, Fântâna 1906, Institutul Astronomic al Academiei Române, Arenele Romane, cu o capacitate de 5000 de locuri. Statuia doctorului Constantin I. Istrati, Castelul Vlad Țepeș.
