Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Întreg teritoriul ţării este marcat de clădiri ce prezintă însemnele Casei Regale.

Clădiri autohtone cu însemnele regale (I)

Construite prin eforturi proprii sau cumpărate, palatele, castelele, casele şi, în general, toate clădirile ce prezintă însemnele Casei Regale poartă o amprentă proprie de măreţie, stil şi echilibru.

Ion Diamandi 0 comentarii

Actualizat: 18.12.2017 - 16:41

Lista clădirilor cu însemnele Casei Regale este lungă. Fără a avea pretenţia de a epuiza toate subiectele, ne propunem o trecere în revistă a acestora, având în vedere istoria lor, stilul şi valoarea arhitecturală, starea lor precum şi statutul actual. Ne vom referi şi la alte aspecte – statui, străzi, pieţe – prin care ţara îşi omagiază monarhii.

Vom observa în primul rând deosebita valoare de patrimoniu a acestor clădiri, pentru construirea, refacerea sau renovarea lor apelându-se în fiecare caz la cele mai avansate soluţii şi materiale precum şi la cei mai renumiţi specialişti.

Regi, regine sau membrii marcanţi ai Familiei regale s-au implicat de fiecare dată în proiecte, cu suflet şi entuziasm. Am sublinia în acest sens specialul aport “feminin”, exemplu naţional de personalitate.

Regina Maria s-a implicat profund în decorarea Palatului Regal, a condus echipa de arhitecţi care a realizat Castelul Peleş, construcțiile de pe domeniul Palatului regal din Balcic au fost în întregime create după planurile și gusturile sale. La rândul său, Regina Elena a realizat decorarea castelului de la Săvârşin iar Principesa Margareta a condus lucrările de restaurare a acestuia.

Istoria clădirilor cu însemne regale a fost una zbuciumată, întocmai ca a întregului popor, Au fost naţionalizate, toate decoraţiile sau însemnele regale distruse sau ascunse. Unele au fost retrocedate şi cunosc astăzi, după reabilitarea lor,  o nouă istorie.

 Palatul Regal, centrul puterii monarhice în România


Clădirea monumentală a Palatului Regal situată pe Calea Victoriei reprezintă principala reședință regală din București. Conform mărturiilor unor arhitecți care au studiat proiectul, coloana centrală a acesteia este menită să simbolizeze Monarhia română, ca punct unificator al întregii națiuni, precum și stabilitatea Statului.

Clădirea  a fost folosită efectiv pentru găzduirea activităților oficiale ale Familiei Regale a României până la 24 august 1944, dată la care a fost bombardată și a rămas nelocuibilă până în momentul plecării Regelui Mihai în exilul său forțat. După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, Palatul găzduiește Muzeul Național de Artă al României.

 

Clădirea Palatului are forma literei U, cu o curte interioară deschisă spre Calea Victoriei, fiind formată din corpul central (unde se găseşte şi Sala Tronului), aripa de nord (destinată Corpului de Gardă – la parter­ -, precum și apartamentelor pentru invitații de seamă (la etaj), aripa de sud, spre biserica Kreţulescu (apartamentele regale)

 

Pe locul actualului Palat Regal s-a ridicat, începând cu anul 1812, Casa Golescu în stil neoclasic. În 1837 casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866 aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza iar din 10 mai 1866 casa devine locuința domnitorului Carol I.

După incendiul petrecut în noaptea de 7/8 decembrie 1926, Regele Ferdinand decide repararea Palatului, iar lucrările sunt încredințate arhitectului ceh Karel Líman, arhitect al Casei Regale. În 1935 - 1936 vechiul Palat este complet demolat.

Palatul nou, cel actual, a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu și terminat în anul 1937. Sub domnia Regelui Carol al II-lea, planurile generale ale clădirii și decorarea s-au făcut prin efortul direct al Reginei Maria a României, care a condus îndeaproape echipa de arhitecți și constructori.

La 6 septembrie 1940, după abdicarea Regelui Carol al II-lea, în Sala Tronului a avut loc ceremonia de depunere a jurământului de către Majestatea Sa Regele Mihai. La 24 august 1944 Palatul a fost grav avariat de bombardamentul Luftwaffe, survenit ca represalii.

La 19 iulie 1945 a avut loc în Sala Tronului o ceremonie prin care Regelui Mihai i-a fost înmânat Ordinul Victoriei, cea mai înaltă decorație militară sovietică. După alungarea Regelui și instalarea completă a comunismului, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, clădirea Palatului a fost reparată, elementele arhitecturale care aminteau de monarhie fiind înlăturate sau ascunse.

În timpul Revoluției din 1989, Palatul a fost incendiat, fiind puse în grav pericol operele de artă găzduite în clădire, restaurarea ulterioară fiind realizată în mai multe etape.

Castelul Peleş, simbol al independenţei şi puterii ţării

Castelul Peleș din Sinaia, simbol al naţiunii române independente, unificate şi consolidate statal, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866-1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman în stil neorenaissance și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.

 

 

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Din punct de vedere arhitectural Castelul Peleş este o capodoperă a stilului neo-renascentist german. Peleşul este mai degrabă un Palat ale cărui curţi interioare îmbină elemente saxone cu cele germane şi ale cărui interioare reflectă influenţa barocă

Castelul are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puțin de 66 de metri înălțime. Pe lângă Peleșul propriu-zis, în zonă au mai fost înălțate încă două construcții mai mici, Pelișorul și Foișorul. Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit.

De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric.  Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorința reginei Elisabeta iar, nu de puţine ori, aici s-au auzit sunetele sublime făurite de marele muzician. Mobilierul din această sală a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurthala..

Domeniul Regal Sinaia construit de Regele Carol I a luat fiinţă prin cumpărarea cu fonduri personale de către Regele Carol I a unui teren din apropierea Mânăstirii Sinaia. Toate cheltuielile, sub stricta supraveghere a Regelui Carol  I, au fost achitate din fondurile sale personale.

După decesul lui Carol I Castelul a fost transmis Regelui Ferdinand, care l-a lăsat moştenire directă Regelui Mihai. Memorandumul privind retrocedarea Castelelor Peleş şi Pelişor către Regele Mihai a fost aprobat pe 20 februarie 2007 de Guvernul României.

„Castelul Peleş este un simbol al independenţei şi puterii ţării noastre. Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.” (Regele Mihai).

 Castelul de la Săvârşin, locul în care Familia Regală se simte acasă

 Castelul regal de la Săvârșin, construit între anii 1650-1680. este un conac deținut de familia regală română și situat pe domeniul de la Săvârșin, din județul Arad.

Proprietatea castelului s-a transmis prin nobilimea maghiară, pentru ca spre sfârșitul dominației maghiare asupra Transilvaniei să treacă în proprietatea lui Carol Hunyady, care a stăpânit domeniul Săvârșin până în 1932. După moartea acestuia, domeniul intră în proprietatea societății „Corvin”, la care acționar majoritar era Anton Mocioni.

La 26 martie 1943, acesta vinde acțiunile majoritare regelui Mihai I. Regina Elena și-a pus în amenajarea castelului tot talentul de decorator, toată iubirea de mamă și toată personalitatea de Regină a unei țări în disperată nevoie de modele și de confort afectiv și spiritual

 Refăcută la începutul secolului al XIX-lea, în stil neoclasic și prevăzută cu etaj și balcon, clădirea castelului, înconjurată de un parc prevăzut cu lac și debarcader, a suferit în cursul deceniilor multiple transformări interioare și exterioare.

După ce a fost confiscat de comuniști în 1948, la fel ca toate celelalte prorientăți regale, castelul a revenit în posesia Casei Regale la 1 iunie 2001. Principesa Margareta a condus acțiunile de restaurare  a parcului și a casei, ce s-au desfăşurat în perioada 2007 – 2015,  în acelasi stil creat în 1943 de Regina-mamă Elena.

Planul inițial a fost realizat de arhitectul Casei Regale, Șerban Sturdza, ulterior, la lucrări contribuind arhitecţii Eugen Pănescu și Emilian Cordoș, profesorul universitar arhitect Augustin Ioan (consultanţă), David Baxter (specialist în patrimoniu construit). Lucrările au privit  renovarea clădirii  cu materiale și metode originale, refacerea arhitecturii precum și a neprețuitei colecții de arbori ale parcului.

Astfel, au fost inaugurate atât lucrările de construcție, la exterior și interior, cât și lucrările de refacere a decorațiunilor interioare și mobilierului, în totalitate dispărute în anul 1948. În prezent, Principesa Margareta şi Principele Radu vor să urmeze acelaşi drum pentru transformarea Săvârșinului într-un model de comunitate rurală și de reprezentare regală a României în următoarele decenii.

Domeniul demonstrează în prezent că este un model de dezvoltare durabilă, acest fapt realizându-se prin dezvoltarea activității Ocolului Silvic Regal, împlinirea proiectului serelor ecologice, proiectului caselor sociale pentru cei mai nevoiași locuitori ai comunei, crearea “Satului meșteșugurilor” și “Satului Regal”, precum și alcătuirea unei echipe de specialiști care să dezvolte proiecte cu finanțare europeană pentru turism, agricultură, educație, proiecte culturale.

„Castelul de la Săvârşin este locul cel mai apropiat sufletului meu pentru că, de fiecare dată, trăiesc sentimentul prezenţei Reginei Elena, care l-a amenajat, l-a îngrijit şi l-a iubit atât de mult.” (Principesa Margareta).

Palatul Elisabeta, amprenta regală în continuarea tradiţiei româneşti

Palatul Elisabeta, reşedinţa oficială a Familiei Regale a României, este locul în care se desfășoară majoritatea evenimentelor şi activităţilor oficiale cu caracter public sau privat ale membrilor Familiei Regale.

Palatul a găzduit din 2001 până în prezent sute de întâlniri cu reprezentanţi ai vieţii politice, culturale, economice şi academice româneşti dar şi mondiale, zeci de înregistrări pentru radiouri şi televiziuni din întreaga ţară, 95 de seri dedicate diverselor regiuni, asociaţii sau proiecte dar şi vizitele unor membrii ai Familiilor Regale din Europa.  

Construit iniţial ca reşedinţă particulară, Palatul Elisabeta nu a avut niciodată această destinaţie. După 24 august 1944, deoarece locuinţa din palatal regal nu mai putea fi folosită fiind bombardată, Regele Mihai a folosit Palatul până în decembrie 1947 pentru a reveni apoi în 2001 în această clădire pusă la dispoziţia Familiei Regale.

 

 Palatul a fost proiectat în 1930 de către arhitectul Duiliu Marcu într-o combinație de stil maur și brâncovenesc, decorarea având ca sursă de inspirație și Castelul Banloc, fiind astfel unic între palatele Bucureştiului.

Pe acoperișul Palatului se află un mare catarg pentru drapele. Conform uzanțelor de protocol regal, pe acest catarg trebuie arborat, în fiecare moment, pavilionul personal al Regelui, atunci când Suveranul se află în reședință (sau cel al membrului Familie Regale cu rangul cel mai înalt care este prezent, în ordinea de precădere).

Pavilionul este imediat coborât atunci când Regele părăsește reședința. Dacă nici un membru al Familiei Regale nu se află în Palat, pe catarg flutură drapelul naţional al României, steagul tricolor având în centru Stema Regală, varianta mare.

“Învăţ să trăiesc în Palatul Elisabeta, învăţ să-l preţuiesc şi să-l înţeleg şi ştiu că putem să punem o amprentă a noastră între zidurile lui, ca o continuitate a tradiţiei româneşti”.(Principesa Margareta).

 

 

Comentarii

loading...