Dickens a menţinut un control strict asupra a ceea ce publicul ştia despre despărţirea din 1858 de soţia sa, poate cea mai scandaloasă poveste din viaţa sa.
Scrisori descoperite în ultima săptămână pun episodul într-o cu totul nouă şi crudă lumină. Dickens a căutat nu doar să o îndepărteze pe Catherine, partenera sa de două decenii şi mama celor 10 copii, în timp ce avea o relaţie cu o tânără actriţă, Ellen Ternan, dar a încercat chiar să o interneze într-un azil de nebuni.
„Acesta este un comportament mult mai rău decât oricare altul al lui Dickens”, a scris John Bowen, profesor de literatură engleză de la Universitatea din York, în nordul Angliei, în The Times Literary Supplement. Articolul este însoţit de publicarea unei analize a unei scrisori păstrate la Universitatea Harvard.
Dickens, o celebritate a epocii sale, era atent cu imaginea şi moştenirea sa. În anii 1860, el a ars scrisori şi ziare de 20 de ani în curtea din spate. Mulţi dintre contemporanii săi au făcut la fel. Cu toate acestea, oameni de ştiinţă şi biografi au continuat să cerceteze viaţa sa privată şi relaţia cu femeile.
Circumstanţele despărţirii au inspirat o biografie, un film de lungmetraj, „The Invisible Woman”, cu Felicity Jones în rolul lui Ternan, amanta din umbră, în timp ce Dickens menţinea o imagine a unui soţ de familie victoriană.
Doamna Dickens a vorbit rar despre despărţire. La aproape un deceniu de la moartea soţului, ea s-a confesat lui Edward Dutton Cook, un critic de teatru şi vecin din cartierul Camden, în nordul Londrei.
Scrisorile analizate de profesorul Bowen se bazează pe aceste conversaţii şi, potrivit profesorului, sunt unele dintre primele documente descoperite care prezintă punctul ei de vedere.
Dickens nu o iubea pe soţia sa, a scris Dutton Cook într-o scrisoare. „Ea a născut 10 copii şi şi-a pierdut calităţi din aspectul fizic, îmbătrânea, de fapt”. „Chiar a încercat să o închidă într-un azil de nebuni, sărmana!”, a continuat Cook. „Însă oricât de prost era întocmită legea în privinţa nebuniei, el nu a putut să îşi ducă la bun sfârşit scopul”.
Dickens ar fi putut să o îndepărteze pe soţie în acest fel. Mulţi medici victorieni, a scris profesorul Bowen în The Times Literary Supplement, ar fi luat în considerare afirmaţiile despre „lenea” şi „excitabilitatea” soţiei sale, drept dovezi suficiente pentru a întocmi un certificat de „nebunie”.
Potrivit altor scrisori din aceeaşi colecţie, Dickens avea o legătură de prietenie cu Dr. Thomas Harrington Tuke, care conducea un azil privat în apropiere de Londra.
Dar corespondenţa sugerează că Tuke l-a refuzat pe Dickens. După 1864, romancierul l-a numit pe medic „o nenorocită fiinţă” şi un „măgar”.
Colecţia de 98 de scrisori ale lui Dutton Cook către jurnalistul William Moy Thomas a fost cumpărată la licitaţie în 2014 de Biblioteca Houghton de la Harvard. Potrivit profesorului Bowen, colecţia oferă o imagine vie a vieţii literare din epoca victoriană târzie.
