Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

„Boeing, boeing“ sau „pătratul amoros“ de la 10.000 de metri altitudine

Teatrul Elisabeta marchează închiderea stagiunii cu o comedie cu mare succes de public, “Boeing Boeing”, la Grădina de Vară Herăstrău. Despre roluri, în general, despre comedia “Boeing Boeing”, în special, vorbim, într-un dublu interviu, cu Monica Davidescu și Tania Popa.

Maria Capelos 0 comentarii

Actualizat: 05.07.2018 - 07:33

Piesa spune povestea arhitectului Bernard, un burlac convins și un playboy veritabil care își trăiește viața în compania a trei stewardese superbe, dar care nu au habar una de cealaltă. Acest lucru este posibil datorită unui mecanism impecabil planificat în baza analizei amănunțite a orarelor de zbor și a iscusinței menajerei sale Berta. Numai că, un nou model de avion Boeing introdus pe piață dă peste cap toate orarele de zbor și aduce împreună în același oraș, iar apoi în aceeași casă cele trei logodnice stewardese. Despre roluri, în general, despre comedia “Boeing Boeing”, în special, vorbim, într-un dublu interviu, cu Monica Davidescu și Tania Popa.

 

R.L.: Ești actriță de mulți ani, cu multe roluri pe diverse scene. Ai avut momente în care te-ai gândit că ai fi putut face/ți-ai dori să faci și altceva decât actoria?

Monica Davidescu: Nu. Actoria a însemnat și înseamnă pentru mine tot. Făcând actorie pot să  învăț orice despre viață și alte meserii și pot să fiu eu în mai multe ipostaze interesante, plăcute, inițiatice…

Tania Popa: Da. De la început mi-am dorit să fac altceva, dar traseul vieții nu este întotdeauna așa cum ne dorim. Am ajuns să fiu actriță din fericire, iar dorințele mele vechi au devenit pasiuni în ziua de astăzi.

 

De fapt, care a fost momentul în care ai hotărât că vrei să te faci actriță?

M.D.: În liceu în clasa a XI-a. Nu credeam că se va putea realiza acest vis și învățam pentru a-mi asigura o  slujbă (speram să fiu profesor sau coafeză) dar în același timp mă pregăteam cu credință, singură, învățând și  descifrând diverse texte, poezii, monoloage, dialogând în gând cu oricine îmi doream de pe planetă și nu numai.

T.P.: Niciodată nu m-am gândit serios la acest lucru. Am dat admiterea la actorie pentru că în cel moment asta am simțit, deci nu a fost premeditat.

 


Vorbește-mi despre rolul pe care-l joci în comedia „Boeing Boeing“, la Teatrul Elisabeta.

M.D.: Așa cum am spus, “Boeing Boeing” înseamnă enorm pentru mine pentru că știu că Raul Berge producătorul a dorit să pună piesa pentru mine și Aurelian. M-a rugat să îi pun pe listă câte cinci actori pe fiecare rol și să îi cheme la casting. M-a rugat să îi recomand un regizor. Am avut mână bună pentru că regizorul propus, Puiu Șerban, a făcut o echipă minunată care cuprindea mulți actori din lista mea inițială, a schimbat naționalitățile stewardeselor și a făcut o piesă cu mare priză la public, la care iată că de șase ani spectatorii vin să se bucure. De patru ani “Boeing Boeing” s-a mutat la Elisabeta și va însemna întotdeauna vârful de lance cu care acest teatru independent a reușit să iasă la lumină. De altfel, vă invit cu mare drag la spectacolul eveniment “Boeing Boeing”, care va avea loc la Grădina de Vară Herăstrău vineri, 6 iulie începand cu ora 20.00, în cadrul căruia voi juca alături de Bogdan Stanoevici, Lucian Ghimisi, Maria Buză, Tania Popa, Alexandra Velniciuc și Cosmin Vijeu. Și, în vara aceasta, dau întâlnire tuturor iubitorilor de teatru în stațiunea Jupiter la prima stagiune estivală a Teatrului Elisabeta, care va avea loc în perioada 5-28 iulie și în cadrul căreia se vor  juca celebrele comedii “Încurcătura la nivel înalt”, “Boeing Boeing”, “Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc”, “Încă nu, dar o să fie…” și “Milionul, nepoatele și milionara”.

T.P.: Este un personaj pe care îl ador, pentru că este plin de umor și îmi dă posibilitatea să aduc pe scenă o întreagă lume. Mă bucur din suflet că s-a păstrat tradiția de anul trecut a Teatrului Elisabeta să încheiem stagiunea în Grădina de Vară din Herăstrău cu acest spectacol.


Cât de greu te desprinzi de un rol pentru a începe altul?

M.D.: Asta e plăcerea și provocarea unui actor. Să facă un rol, să îl păstreze la înălțimea așteptărilor sale, ale publicului și ale echipei și imediat să poată începe lucrul la alt rol fără să știrbească nimic din aura celui de dinainte .

T.P.: Încerc să nu mă atașez prea tare de un rol pentru că atunci când te desparți de el poate să doară foarte tare, și vorbesc din propria experiență. Totodată, mă gândesc că nu se știe niciodată ce surprize te așteaptă în față.

 

Cât de productiv/consumator de energie sau nu este colaborarea unui actor cu mai multe teatre, televiziuni, etc?

M.D.: Societatea noastră a impus acest gen de muncă unui actor. Pentru a putea supraviețui, pentru a se putea face cunoscut, în lipsa unui manager sau impresar ori producător, actorii aleargă de la un teatru la altul, de la un proiect la  altul pentru a se menține în exercițiu permanent  și pentru a nu pierde contactul cu scena. Talentul are nevoie de exercițiu și constanța acestuia, altfel se pierde, se risipește și  persoana devine neinteresantă pentru public.

T.P.: Cu siguranță este solicitant să joci în mai multe teatre deodată, dar în același timp ai șansa să faci parte din mai multe trupe, să cunoști mai mulți oameni și să te reinventezi mereu.


Există roluri care se potrivesc și care nu unui anumit actor? Ai simțit asta vreodată?

M.D.: Da, există. Un mare actor face 10 roluri dar numai unul, poate, i-a ieșit pe deplin și acela rămâne în amintirea spectatorilor. Munca noastră este efemeră, după aplauzele de la finalul unui spectacol totul se risipește în amintirile celor care l-au văzut. La teatru nu e ca la film, nu rămâne ceva pe peliculă. Iar teatrul filmat nu mai are același efect ca spectacolul live.

T.P.: Da, un rol poate să ți se potrivească și altul nu. Eu personal încă nu am stat față în față cu un personaj pe care să nu îl înfiez cu tot sufletul.


Ți s-a întâmplat să trăiești în viața reală viața unuia dintre personajele interpretate? Să ai senzația unui déjà vu? Cum a fost? Sau să joci un rol și apoi să trăiești pe viu o situație similară?

M.D.: Da și nu. Tangențial, am mai trecut prin sau pe lângă întâmplări similare celor din teatru sau film. Dar nu mi s-a părut niciodată că pot confunda viața cu scena. Viața din scenă e reală, vie, interesantă, dar rămâne  acolo. În realitatea de zi cu zi încerc să nu folosesc mijloacele cu care dau viață personajelor. Asta am învățat-o din ,,așa nu’’. Am văzut oameni (nu doar actori) care cred că în realitate pot juca teatru, dar falsitatea lor e evidentă.

T.P.: Constat de fiecare dată când încep lucrul la un nou personaj că viața mea personală se intersectează într-un fel sau altul cu personajul dat. Este ciudat, dar întotdeauna am simțit o legătură puternică între personajul în lucru și viața mea privată.


Spune-mi ceva banal/neextraordinar despre tine.

M.D.: Mă dezgustă persoanele care sfidează bunul simț. Nu îmi place să gătesc, dar fac totuși asta destul de des pentru toată familia.

T.P.: Îmi place să mă îmbrac foarte lejer, de aceea umblu îmbrăcată, cu foarte mici excepții, în haine sport pe care le regăsiți la puștii de 13 ani.

 

Când nu pregătești un rol sau nu joci, ce faci? Ce-ți place să faci și ce detești să faci?

M.D.: Când nu pregătesc un rol mă preocup de sănătatea mea cu vizite periodice la specialist, cu caracter profilactic și scriu. Adaptez texte pe care sper să le joc cândva sau lucrez cu copiii de la Acting Dream Academy. Detest să fac ordine în documente sau să completez declarații fiscale.

T.P.: Ador tot ce se întâmplă în atelierul meu de  creație vestimentară, ador călătoriile, gătitul în familie și nu în ultimul rând să cânt.

Comentarii

loading...