Vizita în atelierul lui Nicolae Moldovan a fost îndelung planificată pentru că artistul, în prezent, își împarte timpul, creația și viața între Bucureștiul său natal, unde se află primul său atelier, și Timișoara, unde împarte atelierul cu soția lui, artista Gloria Grati. Expoziția „Îngemănări”, semnată Nicolae Moldovan, care a fost deschisă în luna iunie 2019, pentru publicul bucureștean, ne-a oferit prilejul de a ne întâlni cu artistul în atelierul său din Capitală. Felul ceremonios în care ne-a primit, ordinea din atelier, mirosul de ceai alb, pe care artistul l-a preparat, toate acestea au devenit un cadru prefect pentru o comunicare intensă, și în afara cuvintelor. Atelierul artistului, lucrările care s-au născut în acest spațiu stau drept mărturie a faptului că diferența dintre artele minore și artele majore a devenit, în zilele noastre, profund inoperantă.
„Eu am nevoie de curățenie exterioară, pentru a putea crea lucrări. Trebuie să ai ordine în atelier, pentru ca ea să se reflecte în lucrări. Așa cum îți organizezi atelierul, așa gândești, atelierul e oglinda sufletului. Pentru mine, clar, dacă e ordine în atelier, lucrarea va ieși bine.”
Nicolae Moldovan (n. 23 iunie, 1970, București) este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, secția ceramică, clasa profesorului Alexe Lazăr Florian, promoția 1998. În 1996, în perioada studiilor universitare, sub îndrumarea asistentului universitar Doru Marian, pe care îl revendică în calitate de maestru, reușește să câștige bursa „Mac Constantinescu” pentru tineri ceramiști. La doi ani după finalizarea studiilor universitare, în 2000, ceramistul începe să-și amenajeze un spațiu propriu de lucru, care să îi servească drept atelier, unde realizează lucrări pe care le prezintă în expoziții de grup organizate în Capitală. În anul 2004, Nicolae Moldovan devine membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar prima expoziție personală a artistului, intitulată „Forma Minimală”, este găzduită în spațiul expozițional al Galeriei Galateea din București, prima galerie din România care prezintă obiecte de artă contemporană făcute din ceramică. Odată cu debutul în contextul cultural bucureștean, marcat de prima expoziție personală, tot în 2012, lucrarea semnată de tânărul ceramist expusă în cadrul „Decorative Art Biennale 2012” obține locul întâi, iar în 2013, la „International Biennale of Ceramics Cluj”, primește mențiune. În 2014, ca urmare a participărilor expoziționale semnificative și a premiilor primite la bienale naționale primește Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Ceramică. În 2015, Nicolae Moldovan se alătură „Grupului de inițiativă Galateea”, constituit, în 2009, de Ioana Șetran, Cristina Popescu Russu, Gherghina Costea, Vasile Cercel, Georgiana Cozma, Romana Mateiaș, Aniela Ovadiuc, Mónika Pădureț, Bianca Boeroiu, Simona Tănăsescu, Cristina Bolborea și Adela Bonaț, iar în 2016 devine membru al Academiei Internaționale de Ceramică de la Geneva. În perioada 2012-2019, între reperele expoziționale ale lui Nicolae Moldovan se numără opt expoziții personale, peste 40 de participări la expoziții de grup organizate atât la nivel național, cât și internațional, precum și peste 15 expoziții curatoriate, precum și participări la simpozioane de ceramică.
„Cuptorul – îl țin în afara spațiului pentru că în timp ce funcționează degajă tot felul de compuși chimici, metalici și vapori. Nu e bine să fie inhalați. Dacă nu are cuptor ceramistul, e ca pescarul fără undiță. Am tot experimentat cuptoare, am avut chiar în curte cuptor pe gaz, tot felul de cuptoare improvizate de mine. Până am ajuns la cuptoarele electrice. Pe urmă este rotativa, compusă din două discuri, unul stabil care stă pe masă și unul mobil pe care tu îl rotești. Eu am o tehnică veche, neolitică, lucrez din aproape în aproape, lucrările pur și simplu sunt crescute treptat. E foarte important ca, atunci când mă apuc de lucru, deja să vizualizez mental piesa, cu glazură, culoare sau formă finală. După aceea, tot felul de eboșoare – adică, unelte din lemn. Eu folosesc uneltele din lemn, iau surplusul cu ele. Au diferite forme. Dacă am nevoie de concavități, iau eboșoarul special pentru așa ceva. Există truse de cumpărat, dar eu mi le fac singur. Rareori mi se întâmplă să lucrez cu un eboșoar cumpărat. Sunt două categorii mari de culori angobele – culori pe bază de pământuri și glazurile pe bază de pulberi de sticlă. Masa, pulberea, e amestecată cu diferiți oxizi. E foarte important procentul de glazură, de oxid, trebuie să fii puțin farmacist.”
„Eu lucrez încontinuu. Îmi place asta. Lucrez de dimineața de la 9 până la 8 seara. Când lucrezi cu materialul ceramic, trebuie să ai planul făcut pe zile pentru lucrare. În momentul în care te apuci de o lucrare, trebuie să urmezi niște pași. Materialul ceramic nu te așteaptă să-ți vină cheful. Dacă în câteva ore nu continui, trebuie să protejezi lucrarea, pentru că altfel se usucă și a doua zi, cel mai târziu, trebuie să continui. Nu e ca în cazul unei picturi sau al unui desen. Trebuie o disciplină.”
