1886: Se naşte Martha Bibescu, principesă si scriitoare româno-franceză (d. 1973)
Anul naşterii sale nu este sigur (1886, 1889, dupa unele surse chiar 1891), luna şi ziua fiind certe datorită datelor înscrise în memoriile sale.
Martha Lucia Lahovari, devenita mai târziu prinţesa Bibescu, îşi petrece majoritatea copilăriei fie pe moşia familiei Lahovari de la Baloteşti fie în staţiunea Biarritz de pe coasta Franţei. După casatoria la 17 ani cu prinţul George III Valentin Bibescu, membru al uneia din cele mai prestigioase familii aristocratice româno-franceze (mama sa era contesă franceză), Martha îşi petrece prima perioadă ca prinţesă Bibescu sub tutela soacrei sale, care o instruieşte în istoria şi literatura europeană, primind în acelaşi timp valoroase lecţii de cultură şi tradiţie populară românească de la Baba Uţa. În primul an dupa căsătorie dă naştere şi singurului său copil, Valentina.
„Les Huit Paradises” este prima sa lucrare, publicată în 1908 în limba franceză, şi cuprinde impresiile din călătoria „persană”, în cursul căreia îl întâlneşte şi pe Maxim Gorki. Debutul său este extrem de apreciat, fiind premiat de Academia Franceză, şi o lansează în lumea bună culturală, politică şi aristocratică a Franţei.
Viaţa sa a cunoscut o serie de iubiri celebre, deşi nu şi-a părăsit niciodată capriciosul şi infidelul consort princiar. Curtată de prinţul Whilhelm, moştenitorul tronului Germaniei, îndrăgostită apoi de unul dintre burlacii cei mai râvniţi din Franţa acelei perioade, Charles Louis de Beauvau Craon, se refugiază o vreme la o mânăstire din Alger, de unde soţul său o convinge să se întoarcă, dăruindu-i domeniul Mogosoaia la care visa demult. Palatul, din restaurarea căruia îşi făcuse o adevarată obsesie şi misiune, devine loc de întâlnire pentru crema aristocraţiei europene.
Primul război mondial întrerupe însă planurile sale grandioase de restaurare completă a domeniului şi anul 1916 o găseşte directoare a spitalului 118 din Bucureştiul pe care, spre deosebire de majoritatea prietenilor săi din lumea bună, nu îl părăseşte, mai mult îşi utilizează poziţia pentru a transmite la Iaşi, unde se refugiaseră reprezentanţii autorităţilor, informaţii preţioase referitoare la ce se întâmpla în capitala ocupată de nemţi. Sora sa mai mică se sinucide în 1918, la fel şi mama sa (descendentă a Mavrocordaţilor), în 1920.
Tragediile personale nu o împiedică să îşi continue viaţa şi cariera artistică. Martha Bibescu va cunoaste astfel gloria literară în perioada interbelică, fiecare nou volum publicat fiind aclamat de critică şi public: Izvor, ţara sălciilor (1923), Papagalul verde (1923), Destinul lordului Thomson (1927), La bal cu Marcel Proust (1928) – în care evocă numeroasele întâlniri cu scriitorul francez, care era prieten din copilărie cu cumnatul Marthei Bibescu. Prolifică şi disciplinată în munca sa de scriitoare, prinţesa Bibescu scria în fiecare dimineaţă câteva ore; numai jurnalele sale numără 65 de volume.
Cunoaşte numeroase personalităţi ale vremii, de la oameni politici marcanţi (va fi prietenă apropiată a lui Winston Churchill), la personalităţi culturale din toată Europa (Rainer Maria Rilke, Proust, Paul Valery).
Se ştie mai puţin că Martha Bibescu a jucat un rol în cel de-al Doilea Război Mondial, efectuând vizite cu scop politic în Germania (1938), în Marea Britanie (1939), precum şi o călătorie secretă în Turcia alături de prinţul Barbu II Ştirbei, alături de care a încercat să negocieze ieşirea României din război.
Marea sa iubire, domeniul Mogoşoaia, ce fusese restaurat complet, în fine, la sfârşitul anului 1927, îi va fi luat de comunişti şi Martha Bibescu părăseşte România în septembrie 1945, după cum singură mărturisea, „ciudat de detaşată, liberă şi puternică”, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Cu toate bunurile confiscate şi relativ singură (soţul îi murise răpus de boală în 1941 iar fiica şi ginerele vor fi eliberaţi de comunişti şi vor veni în Anglia abia în 1958), Martha Bibescu continuă să scrie, inclusiv pentru a-şi asigura mijloacele financiare necesare traiului în exil.
Apreciată şi respectată ca membră a aristocraţiei europene şi mai ales ca scriitoare şi om de cultură, Martha Bibescu primeşte în 1962 Legiunea de Onoare franceză şi se bucură, în ultimii ani ai vieţii, de o ultimă mare prietenie, cea cu preşedintele francez Charles de Gaulle.
Moare în exil, fără a mai vedea vreodata România, pe 28 noiembrie 1973.
1495: Papa îl predă pe fiul său Cesare Borgia ostatic regelui Carol VIII al Franţei
1547: Edward VI devine la 9 ani primul rege protestant al Angliei, după moartea tatălui său Henric VIII
Cel din urmă trecuse peste voinţa papei şi se declarase cap al bisericii – numite de atunci înainte anglicane – pentru a putea divorţa şi a se recăsători cu Anne Boleyn.
1561: Este semnat Edictul de la Orleans, prin care este suspendată persecutarea hughenotilor francezi (va fi doar unul dintre multiplele episoade ale luptei dintre protestanţi şi catolici in Franţa)
1573: Sunt semnate articolele Confederaţiei de la Varşovia, ce garantau libertatea de religie în Polonia
1613: E posibil ca Gallileo Galilei să fi descoperit din greşeală planeta Neptun
Descoperirea plantei Neptun este situată la mijlocul secolului XIX (1846), după ce existenţa sa fusese mai intâi prezisă matematic , prin observarea orbitei planetei Uranus. Un fizician de la Universitatea din Melbourne, David Jamieson, a studiat notiţele lui Galilei şi afirmă însă că acesta şi-ar fi dat seama că a descoperit ceva important cu mult înainte. Profesorul australian şi-a prezentat pentru prima oară public teoria la o conferinţă organizată în anul 2009 – Anul Internaţional al Austronomiei.
Pe când observa Jupiter, Galilei descoperă lunile acesteia (astăzi îi poarta numele) şi de asemenea „o stea” în imediata apropiere care nu apărea pe nici o hartă stelară contemporană.
În noaptea de 28 ianuarie 1613, savantul nota în jurnal că steaua pe care o observase în apropierea lui Jupiter îşi modificase poziţia relativă faţă de o stea (reală de data aceasta) din apropiere. Mai mult, pe pagina datând din 9 ianuarie, se observă că a adăugat un punct negru în apropierea planetei Jupiter ceea ce, în opinia profesorului australian, sugerează că şi-a dat seama de descoperirea sa şi s-a intors să noteze în jurnal poziţia noii planete, aşa cum apărea ea, mai aproape de Jupiter, pe 9 ianuarie.
1724: Decizia ţarului Petru cel Mare de a fonda, Academia Rusă de Ştiinţe din St. Petersburg
Instituţia va purta această denumire până în 1917, când numele său va fi schimbat de comunişti. Academia de Ştiinte a URSS, cum se numea acum, este transferată la Moscova în 1934, la Leningrad (astăzi St. Petersburg din nou) fiind păstrate doar arhiva şi biblioteca academiei. Clădirea academiei adăposteşte astăzi Centrul Ştiinţific din St. Petersburg al Academiei Ruse de Ştiinte.
1754: Horace Walpole utilizează pentru prima oară cuvantul serendipity, într-o scrisoare adresată lui Horace Mann
Serendipity se traduce prin „întâmplare norocoasă” sau „surpriză plăcută”.
Denumirea provine de la un vechi nume din Sri Lanka, regasit în povestea persană Cei trei prinţi din Serendip, o altă formă a cuvântului putând fi recunoscută în cuvântul arab Sarandib. Horace Walpole îi scrie prietenului sau, într-una din cele peste 3000 de scrisori care i-au determinat intrarea în istoria literaturii engleze: „this discovery, indeed, is almost of that kind which I call Serendipity, a very expressive word”.
Şi explică mai departe cum ideea cuvântului i-a venit citind povestea celor trei prinţi persani care „descopereau mereu, din greşeală dar cu înţelepciune, tot felul de lucruri în căutarea cărora nu porniseră de fapt”.
„Serendipity” este şi numele unui celebru film american din 2001, cu John Cusack şi Kate Beckinsale, în care protagoniştii se întâlnesc din întâmplare, mănâncă împreună o îngheţată la restaurantul Serendipity 3 şi se îndrăgostesc, despărţindu-se apoi fără a şti nici măcar numele celuilalt. Ani mai tarziu, Jonathan (John Cusack) se află în pragul căsătoriei dar este încă obsedat de frumoasa Sara pe care o întalnise cu ani în urmă.
Aceasta îşi scrisese numele şi numărul de telefon într-o carte, prima ediţie a romanului Dragoste în vremea holerei, a lui Gabriel Garcia Marquez, spunându-i că soarta îi va reuni cândva. După ce bătuse ani la rând anticariatele, tot soarta face ca logodnica sa, cunoscându-i obsesia (dar fără sa îi cunoască adevaratele motive), îi face cadou de nuntă chiar cartea cu pricina. El işi scrisese la rându-i numele şi telefonul pe o bancnotă de 5 dolari care se pierde. Cele două personaje principale se reunesc în cele din urmă, după o serie de coincidenţe, şi constată că le era menit să rămână împreună.
1807: Strada Pall Mall din Londra devine prima strada luminată de becuri cu gaz
1813: Apare prima ediţie engleză a romanului Mândrie şi Prejudecată a lui Jane Austin
1820: Expediţia rusească condusă de Fabian Gottlieb von Bellingshausen şi Mikhail Petrovich Lazarev descoperă continentul Antarctica
1821: Bellingshausen descoperă Insula Alexander în Antarctica
1855: O locomotivă efectuează prima călătorie de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific, pe noua cale ferată Panama
1865: Ia fiinţă societatea culturală „Ateneul Roman”, la iniţiativa lui Constantin Esarcu, Nicolae Kretzulescu şi V.A. Urechia
1871: Parisul se predă trupelor prusace
1878: Are loc prima convorbire telefonică (New Haven, CT)
1878: Este angajat full-time primul operator telefonic din lume, George W Coy
1881: Bătălia de la Laing’s Neck din Natal: burii înving trupele britanice superioare numeric
1887: Cad cei mai mari fulgi de nea raportaţi vreodată, în timpul unei ninsori care a avut loc la Fort Keogh, în Montana, având dimensiunea de 15 inchi (38 cm) diametru şi 8 inchi (20 cm) grosime
1915: Este scufundată William P Frye, fiind prima navă americană distrusă în Primul Război Mondial, navă ce transporta făină în Marea Britanie
1915: Preşedintele american Wilson refuză sa interzică imigraţia persoanelor analfabete în SUA
Necesitatea testării gradului de alfabetizare al imigranţilor, aşa-numitul „literacy test” a apărut în contextul modificării profilului geografic al migraţiei spre Statele Unite, la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. „Vechii” colonişti, ce proveneau în principal din Marea Britanie, Irlanda, Germania şi ţările din Peninsula Scandinavă, aprobau şi chiar încurajau – ca votanţi – platformele politice, ca cea din 1896, a Partidului Republican, care doreau să limiteze imigrarea, în special a chinezilor şi altor imigranţi asiatici.
Dacă, pe de o parte, sindicatele ale căror membri proveneau sau erau descendenţi ai „vechilor” imigranţi, se temeau de inflaţia de mână de lucru din Europa de Sud şi Estică, marile corporaţii necesitau, pe de altă parte, noi muncitori în minele şi fabricile lor. Americanii catolici se opuneau de asemenea introducerii unui astfel de test, considerând că era vorba de o iniţiativă de restricţionare a imigraţiei dinspre ţările catolice.
Într-un articol din cotidianul Survey, apărut pe 18 ianuarie 1913, unul dintre membrii cei mai vocali ai Ligii din Boston pentru Restricţionarea Imigrării, Joseph Lee, scria: „Atâta timp cât orice mărire a salariilor în această ţară apare doar pentru a atrage forţă necalificată de muncă din rezerva inepuizabilă a muritorilor de foame din Lumea Veche, atunci înseamnă ca nu vom reuşi niciodată să ridicăm prea mult salariile în această ţară… În al doilea rând, restricţiile (n.r. pe piaţa muncii americană) sunt necesare pentru că este imposibilă asimilarea populaţiilor straine în cantităţi nelimitate, şi acest lucru devine din ce în mai adevărat pe masură ce fiecare nou val de imigranţi vine în contact cu idealurile americane, îndepărtându-se din ce în ce mai tare de ţelurile lor de origine”.
Un articol în replică apărut în acelaşi cotidian şi numit „Analfabetismul şi educaţia rurală”, combătea ideile „restricţioniştilor” cu date concrete, atrăgând atenţia că rata analfabetismului (care scăzuse oricum de la 10.7 la 7.7 procente de la începutul secolului XX până în 1910) se datora, conform datelor Biroului pentru Educaţie, mai degrabă analfabetismului rural decât cel determinat de imigraţie. Primul era de doua ori mai mare decat analfabetismul urban, deşi circa 75% dintre noii imigranţi se stabileau în oraşe. Mai mult, copiii născuţi din imigranţi din noul val aveau o rată de alfabetizare de trei ori mai mare decât cea a copiilor americani din zonele rurale.
În acest context tensionat, când peste trei sferturi din imigranţii anuali proveneau din Europa de Sud şi de Est, este promovată aşa-numita Lege Burnett, după numele iniţiatorului său, senatorul democrat de Alabama, John L. Burnett.
Legea Burnett conţinea mai multe prevederi, dintre care cele mai importante erau introducerea testului de alfabetizare, precum şi excluderea unor alte categorii de imigranţi, precum cei care prezentau inferioritate psihică sau alcoolism cronic. În plus, conţinea şi alte prevederi legislative considerate importante în ceea ce priveşte reglementarea migraţiei şi aprobate chiar de către oponenţii introducerii testelor de alfabetizare.
Preşedintele democrat Woodrow Wilson se vede pus astfel într-o situaţie dificilă, ţinând cont de faptul că nerestricţionarea migraţiei fusese una din temele sale conjuncturale de campanie, deşi documentele epocii confirmă faptul ca nu îi iubea deloc pe negri şi că manifesta atitudinea caracteristică a „white anglo-saxon protestant” (WASP) faţă de imigranţii din sudul şi estul Europei.
Pe de altă parte, textul prohibitiv al noii legi fusese promovat de un membru al propriului partid. De altfel, preşedintele a preferat să nu îşi exprime poziţia la momentul votului în Congres, de care legea trece în Februarie 1914.
Pe 28 ianuarie 1915, preşedintele Wilson îşi exercită dreptul de veto şi câstigă, subliniind, printre altele, în mesajul său că, deşi noua lege „ar creşte fără îndoială eficienţa şi ar îmbunătăţi metodele de tratare” a problemei imigraţiei, aceasta ar conduce totuşi la o „îndepărtare radicală de politica îndelungată şi tradiţională a ţării” şi că introducerea testului de alfabetizare reprezintă o îndepartăre de la „testarea caracterului şi a calităţii” (în evaluarea unui imigrant n.r.)
Propunerea legislativă este redepusă în Congres de iniţiatorul ei şi, în ciuda exercitării din nou a dreptului de veto de către Preşedintele Wilson (14 decembrie 1916), Congresul aprobă documentul, cu o majoritate covârşitoare (în Camera Reprezentanţilor a trecut cu 308 la 87), în data de 5 februarie 1917, iniţiativa legislativă devenind lege, rămasă în istorie sub numele de Immigration Act. Astfel, după cum nota Arthur Link, „s-a închis parţial pentru prima oară poarta deschisă către America, drumul către împlinire pentru nenumăraţi” oameni.
1923: Este fondat primul partid NSDAP la Munchen
1932: Forţele japoneze atacă Shanghai
1933: După o întâlnire cu preşedintele Paul von Hindenburg, cancelarul german Kurt von Schleicher demisionează, propunându-l ca succesor pe Adolf Hitler
1933: Choudhary Rehmat Ali Khan propune numele de Pakistan, nume ce va fi acceptat de indienii musulmani şi preluat în denumirea mişcării acestora de independenţă
1935: Islanda devine prima ţară occidentală care legalizează avortul
1941: După rebeliunea legionară din 21 ianuarie – 23 ianuarie 1941, se constituie un nou guvern, prezidat de generalul Ion Antonescu, format exclusiv din militari şi tehnicieni
1944: 683 bombardiere britanice atacă oraşul Berlin
1956: Are loc prima apariţie televizată a lui Elvis Presley (Show-ul Dorsey Bros Stage)
1959: Echipa sovietică de baschet marchează prima înfrângere a echipei de baschet a SUA într-un meci internaţional (cu scorul de 62-37)
1961: Este proclamată înfiinţarea Republicii Rwanda
1981: Un accident naval în care este implicat petrolierul Olympic Glory determină deversarea în Galveston Bay din Texas a unui 1 million de galoane de petrol
1985: Este înregistrat single-ul „We Are the World” de către un grup de artişti internaţionali din care făceau parte, printre alţii, Michael Jackson şi Lionel Richie, într-un efort de strângere de donaţii pentru Africa
1986: Progamul spaţial STS-51-L – Naveta spaţială Challenger explodează la 70 de secunde după decolare, provocând moartea tuturor celor 7 astronauţi aflaţi la bord
1990: În Piaţa Victoriei din Bucureşti, se înfruntă două tabere: una a simpatizanţilor FSN şi cealaltă a partidelor politice care protestează împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri
1991: Dictatorul Siad Barre părăseşte Somalia, punând capăt unei perioade de 22 de ani de conducere
2006: Se prăbuşeşte acoperişul uneia din clădirile Târgului Internaţional de la Katowice din Polonia, din cauza acumulării masive de zăpadă, şi determină 65 de decese şi rănirea altor 170 de persoane
NAŞTERI CELEBRE
1582: John Barclay, poet scoţian (d. 1621)
1600: Papa Clement IX (d.1669)
1706: John Baskerville, tipograf englez
1841: Henry Morton Stanley, explorator scoţiano-american şi jurnalist (d. 1904)
1853: Jose Marti, jurnalist, poet şi terorist cubanez (d. 1895)
1865: Kaarlo Juho Ståhlberg, politician finlandez, primul preşedinte al Finlandei (d. 1952)
1880: Camil Ressu, pictor, membru al Academiei Române (d. 1962)
1887: Arthur Rubinstein, pianist american de origine poloneză (d. 1982)
1918: Harry Corbett, păpuşar englez (d. 1989)
1928: Philip Levine, poet american
1936: Alan Alda, actor, scenarist şi regizor american – celebru pentru rolul din serialul M.A.S.H.
1948: Charles Taylor, politician liberian, al 22-lea Preşedinte al Liberiei
1950: Hamad bin Isa Al Khalifa, regele Bahrainului
1955: Nicolas Sarkozy, politician francez, al 23-lea Preşedinte al Franţei
1980: Michael Hastings, jurnalist american (d. 2013)
1981: Elijah Wood, actor american – celebru pentru rolul din trilogia Stăpânul Inelelor
DECESE CELEBRE
1271: Isabella de Aragon (b. 1247)
1547: Regele Henry VIII al Angliei (b. 1491)
1919: Este executată familia ţarului Alexandru
1928: Vicente Blasco Ibañez, scriitor spaniol (n. 1867)
1930: Dimitrie S. Neniţescu, politician şi ministru român (n. 1861)
1931: Henri Mathias Berthelot, general francez, membru de onoare al Academiei Române
1939: W. B. Yeats, poet irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (b. 1865)
1986: Echipajul navetei spaţiale Challenger
– Gregory Jarvis, căpitan în armata americană, inginer şi astronaut (b. 1944)
– Christa McAuliffe, instructor şi astronaut american (b. 1948)
– Ronald McNair, fizician şi astronaut american (b. 1950)
– Ellison Onizuka, inginer şi astronaut american (b. 1946)
– Judith Resnik, inginer şi astronaut american (b. 1949)
– Dick Scobee, pilot şi astronaut american (b. 1939)
– Michael J. Smith, pilot şi astronaut american (b. 1945)
SĂRBĂTORI
Ziua mondială a protecţiei datelor
Ziua internaţională a mobilizării împotriva războiului nuclear (se sărbătoreşte din 1966) – proclamată de Consiliul Mondial al Păcii
Sf. Toma D’Aquino (calendarul romano-catolic)
