Istoria romanilor a cunoscut personalitati ilustre de cercetatori inzestrati in investigarea, cunoasterea si interpretarea profunda, stiintifica a evenimentelor si momentelor cardinale din trecutul nostru dar si din contemporaneitate, precum si din perimetrul universalitatii. Nicolae Iorga este in acest sens un exemplu de notorietate. Dar Gheorghe I. Bratianu ramane un model greu de egalat in domeniul abordarii unor teme esentiale care, tratate intr-un spirit modern, multidisciplinar, prin metode de o certa rigurozitate au dat raspunsuri caracterizate prin probitate stiintifica valabile si astazi, dupa scurgerea anilor, adevarate piese de rezistenta in abordarea unor teme referitoare la originile poporului roman, intemeierea principatelor romane, rolul Marii Negre in formarea si dezvoltarea unor civilizatii care s-au dezvoltat si influentat reciproc de-a lungul secolelor si mileniilor.
In 1937 Gheorghe I. Bratianu pu-blica in limba franceza: Une enigme et un miracle historique. Trei ani mai tarziu lucrarea este tiparita si in limba romana, in 1940 cu titlul O enigma si un miracol istoric: poporul roman iar in 1942 apare si editia a doua in franceza. Initial, Gheorghe I. Bratianu a dorit sa scrie o recenzie asupra cartii marelui savant francez Ferdinand Lot care in lucrarea Les Invasions barbares s-a pronuntat favorabil teoriei imigrationiste, ceea ce l-a determinat pe Gheorghe I. Bratianu sa utilizeze dreptul la replica, dar pe parcurs s-a ajuns la un studiu monografic substantial si remarcabil prin originalitatea punctelor de vedere. Problema continuitatii daco-romane a constituit obiect de disputa in istoriografia romaneasca dar si in cea europeana timp indelungat, cu argumente pro si contra. Istoricul avea in vedere ca evolutia Daciei la sfarsitul perioadei antichitatii nu era in contradictie cu celelalte provincii apartinand Imperiului roman, asemanarea acestei dezvoltari incepand cu situatia de criza din secolul III d. Hr., cand apare fenomenul ruralizarii si declinul vietii urbane, atat in vestul continentului cat si in Dacia. Consideratiile sale despre limba romana sunt deosebit de importante intrucat cel mai vechi nucleu al acesteia este Transilvania, aici procesul de colonizare si implicit de romanizare a fost cel mai puternic. Concluzia cartii se im-pune cu o putere de convingere care nu poate fi tagaduita, anume cea a con-tinuitatii de viata materiala si spirituala a daco-romanilor si a romanilor deoarece parasirea Daciei de catre romani nu are o valoare absoluta ci relativa: " (…) ea apare in consecinta, doar ca un episod dintr-o serie de evenimente similare si nu o " cezura definitiva" in istoria dominatiei romane asupra Europei Orientale, retragere "strategica" si politica in apararea teritoriului in zona danubiana". si, fapt deosebit de important, care subliniaza inconsistenta teoriei imigrationiste, dupa cum concluziona istoricul: romanii nu au aparut din neant, au venit de undeva, aceasta este si argumentatia despre retragerea romanilor: "Ea a reprezentat, fara indoiala un recul al granitelor romane, dar nu a insemnat o intrerupere a contactului permanent dintre cele doua maluri ale Dunarii si nu a impiedicat schimburile de populatii sau migratiile succesive care au asigurat romanitatii orientale, pana in secolul al VI-lea, o arie de expansiune cu limite ce depaseau atat lantul Carpatilor cat si Balcanii". Gheorghe I. Bratianu si-a continuat cercetarile sale despre destinul in timp si spatiu al romanilor prin sinteza de o remarcabila originalitate: Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti, care a aparut la Bucuresti in 1945.
Istoric scrupulos, nelasand sa-i scape nici o veriga a unui lant de evenimente el recurge la analogii din Evul Mediu european al caror suport poate sta la argumentarea unor stari de lucruri existente si la romani, subliniind in aceasta privinta ideea ca "forma pe care o imbraca traditia tarzie cum e cazul in Elvetia ca si in principatele romane, poate fi inraurita de raspandirea unui ciclu de povestiri, de puterea unei figuri simbolice, atat de obisnuita in conceptia Evului Mediu. (…) A respinge in totalitatea ei o traditie istorica, numai pentru ca unele din elementele ei au aspecte legendare, e o greseala tot atat de vadita ca si insusirea ei totala, fara nici o judecata sau macar o contributie a spiritului critic". Gheorghe I. Bratianu a pus mare pret in aceasta lucrare, pe ideea potrivit careia legenda este expresia unei realitati deja traita. De aici un intreg esafodaj al unei constructii istorice – combatuta insa de unii istorici si specialisti romani – potrivit careia traditia, mitul, legenda au calitatea de a ne situa in domeniul posibilului si realului. Gheorghe I. Bratianu considera ca traditia istorica insumeaza acele date pastrate de izvoarele istorice, altele decat documentele sau monumentele contemporane in intelesul strict al cuvantului. si in aceasta lucrare, ca si in altele, Gheorghe I. Bratianu a demonstrat o studiere a fenomenului istoric printr-o prisma universala. El integreaza aceasta traditie autohtona intr-un orizont istoric european subliniind asemanari cu ale altor popoare, vecine bunaoara, cum sunt ungurii si rusii.
Dar Gheorghe I. Bratianu nu a fost numai savantul refugiat intr-un turn de fildes ci istoricul cercetarii laborioase, omul de stiinta de larga reputatie interna si internationala, liderul politic, un slujitor responsabil si un reprezentant de seama al Cetatii, un dascal universitar de exceptie ca si un cronicar talentat care a stiut in momentele grele prin care a trecut Romania sa foloseasca cu pricepere si talent coloanele presei, puterea cuvantului scris adresat opiniei publice intru slujirea adevarului, a transmiterii unor mesaje ferme de dreptate si incurajare tuturor celor care aveau atata nevoie, curaj si speranta in deceniile trei si patru ale secolului XX, timp istoric involburat pentru Romania pe plan intern si extern, in care Gheorghe I. Bratianu si-a spus raspicat cuvantul in problemele majore ale tarii dupa Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Mai mult de 30 de ani din cei 55 ai vietii sale, Gheorghe I. Bratianu i-a dedicat unei activitati stiintifice, politice si universitare cu o daruire iesita din comun, situata la cotele inalte ale atasamentului profund si dezinteresat daruit tarii sale, neamului romanesc pe care l-a pretuit printr-un patriotism nedeclarat, neostentativ, cladit si exprimat pe rationament, rigoare si echilibru. Viata si opera lui Gheorghe I. Bratianu ofera un exemplu de armonioasa ingemanare intre munca si datorie, mergand pana la jertfa suprema, de la elaborarea unei opere monumentale si pana la sfarsitul sau tragic in inchisoarea comunista de la Sighet.
Descendenta liberala a lui Gheorghe I. Bratianu este de notorie-tate, bunicul sau, Ion C. Bratianu a fost unul din principalii fondatori ai Partidului National Liberal in 1875 iar tatal marelui nostru istoric Ion I. C. Bratianu a fost presedintele P.N.L. din 1904 pana in 1927. La 28 de ani, in 1926, Gheorghe I. Bratianu intra in viata politica, inscriindu-se in Partidul National-Liberal si devine seful organizatiei liberale din Iasi in octombrie 1927. De-a lungul mai multor ani Gheorghe I. Bratianu este ales si va activa in Camera Deputatilor, in anii 1927, 1928, 1931-1932 si 1933. Mijlocul anului 1930, 9 iunie, aduce o puternica ruptura intre Gheorghe I. Bratianu si Vintila I. C. Bratianu, presedintele Partidului National Liberal si unchiul sau care, anticarlist, era potrivnic reintoarcerii principelului Carol in tara si pro-clamarii sale ca rege al Romaniei. Pentru faptul ca Gheorghe I. Bratianu se pronuntase favorabil actului Restauratiei el este exclus din P.N.L. si se ajunge, in urma masurii respective ca un numar de aderenti ai istoricului sa formeze, din initiativa acestuia un nou partid, Partidul National Liberal (georgist). Se pune intrebarea, legitima fireste, ce fel de om a fost Gheorghe I. Bratianu? A intrunit el sperantele celor ce l-au urmat, a alegatorilor ? S-a situat el la inaltimea imperativelor politice si nationale contemporane vietii si prestatiei sale politice? Raspunsul este greu de dat, deoarece, atat in cazul lui dar si altor oameni politici din generatia interbelica, ca si in anii razboiului din anii 1941-1945 la care Romania a participat, odata cu scurgerea timpului, judecatile de valoare capata limpezime, prejudecatile se risipesc, cumpana dreapta a judecatii critice se impune in mod firesc. Un foarte talentat gazetar dar, totodata si un priceput analist politic, este vorba de Pamfil seicaru, intr-un articol cu titlul Dinu Bratianu si Partidul Liberal in 1944 reuseste sa surprinda cateva din trasaturile esentiale ale omului politic Gheorghe I. Bratianu: "Oricat s-ar parea de straniu, Gheorghe Bratianu a fost totdeauna socotit un intrus in familia Bratianu" (…) Intr-o anumita imprejurare, la un congres al P.N.L. Gheorghe I. Bratianu a emis judecati critice adresate doctorului Angelescu in legatura cu situatia invatamantului romanesc. Vintila I. C. Bratianu si-a criticat foarte aspru nepotul considerand ca observatiile acestuia sunt o incalcare, o abatere de la disciplina de partid. Apropiindu-se de Carol al II-lea, Gheorghe I. Bratianu, scrie Pamfil seicaru " (…) savarsea o grava eroare politica: lasa temperamentul regelui Carol al II-lea, inclinat spre un autoritarism impins pana la absolutism, fara nici o frana, surpand autoritatea masiva a Partidului Liberal. (…)
Atitudinea lui George Bratianu, din iunie 1930 l-a indepartat de partid, creandu-i ostilitati ireductibile, desi in tot timpul domniei regelui Carol al II-lea a avut o atitudine demna". Dar in pofida acestui derapaj politic care afecta unitatea liberalilor romani, lucrurile vor intra pe un fagas al normalitatii care va salva unitatea P.N.L. In 1938 Gheorghe I. Bratianu este reprimit in P.N.L. si i se incre-dinteaza functia de vicepresedinte, seful liberalilor fiind Constantin (Dinu) I. C. Bratianu. Tot Pamfil seicaru este cel care il prezinta pe omul politic liberal Gheorghe I. Bratianu in postura unui lider care trebuia sa actioneze intr-o maniera marcata de circumstante in-terne si externe de care Romania si conducatorii tarii trebuia sa tina seama. "Avea o intelegere clara a problemelor pe care le ridicase cel de-al doilea razboi mondial. Ca istoric de o vasta si serioasa pregatire, el era unul dintre asa de pu-tinii oameni politici romani care aveau viziunea tragismului situatiei Roma-niei. Adancea problemele cu o seriozitate putin obisnuita la oamenii politici romani si umbra amenintatoare a Rusiei o vedea proiectandu-se asupra viitorului nesigur. Isi dadea perfect de bine seama de avantajele obtinute de Rusia sovietica prin neconditionatul sprijin al Angliei si Statelor Unite, ca si de urmarile dezastruoase pentru Euro-pa, in cazul unei Rusii victorioase, fara sa mai aiba nici o putere continentala care sa-i tina cumpana. Fata de ceilalti oameni politici care isi bazau certitudinile de viitor pe emisiunile postului B.B.C, Gheorghe Bratianu era de o covarsitoare superioritate. Ii lipsea insa energia necesara pentru a sustine o atitudine capabila sa grupeze, sa antre-neze, sa determine un curent de opinie publica. Curajos in gandire, timid si ezitant in actiune, constient de valoarea lui si totusi sovaielnic, Gheorghe Bratia-nu se simtea in Partidul Liberal obligat oarecum sa pastreze o rezerva pentru a nu destepta vechile ostilitati "Activi-tatea politica a marelui istoric roman Gheorghe I. Bratianu cuprinde si un moment diplomatic demn de a fi subli-niat in contextul evenimentelor din deceniul patru al secolului XX. El a fost, dupa cum scria istoricul german Andreas Hillgruber in lucrarea Hitler, Regele Carol si Maresalul Antonescu. Re-latiile germano-romane 1938-1944, cel care a beneficiat de "prima audienta acordata de Hitler unui politician ro-man". Potrivit discursului demagogic practicat de Führer, acesta i-a declarat lui Gheorghe I. Bratianu ca Romania nu trebuie sa ia in serios pretentiile revizioniste ale Ungariei, adevaratul pericol pentru tara noastra si Europa il re–prezinta bolsevismul. In esenta, misiunea diplomatica a lui Gheorghe I. Bratianu la Berlin a insemnat o incercare menita sa asigure tarii noastre garantii, iluzorii de fapt, din partea Reichului.
Dupa iunie 1940, data nefasta pentru Romania, cand in urma ultimatumurilor sovietice tara noastra este nevoita sa se retraga cu armata si administratia civila din Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta, pamanturi romanesti care vor intra printr-un grosolan rapt teritorial in componenta URSS, Gheorghe I. Bratianu se va afla inregimentat in cadrele armatei noastre, raspunzand chemarii tarii la pregatirea fiilor ei si pentru apararea intereselor nationale. Inca de la 1 noiembrie 1939 a fost concentrat cu gradul de capitan in rezerva la Comandamentul 4 Teritorial Iasi si va mai fi concentrat de doua ori in cursul anului 1940, la 25 mai si 29 august. In acelasi timp insa Gheorghe I. Bratianu isi va continua cu un deosebit succes cariera didactica universitara si cea de cercetator al istoriei romanilor si universala. La 1 octombrie 1940 incepe sa functioneze ca profesor titular la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti ocupand locul lui Nicolae Iorga care iesise la pensie. Gheorghe I. Bratianu isi inaugureaza la 11 noiembrie 1940 cursul de istorie universala: Evolutia ideii nationale cu lectia: Ideea nationala la unguri si la romani. Nu peste mult timp, la 27 noiembrie marele savant Nicolae Iorga este asasinat de legionari. Gheorghe I. Bratianu va fi profund marcat de un asemenea moment tragic si va condamna energic aceasta crima abominabila.
La 1 martie 1941, ca o recunoastere a meritelor sale de exceptie in cercetarea istorica Gheorghe I. Bratianu este numit la conducerea Institutului de Istorie Universala "N. Iorga", iar functia de director o va detine pana in septembrie 1947 cand este inlaturat de la conducerea institutiei de catre regimul comunist. Isi va incheia cursul inceput in toamna anului 1940 la 24 mai 1941, marturisind studentilor sai despre amaraciunile si frustrarile pe care societatea romaneasca le traia in acele vremuri asupra carora planau primejdii dinauntru si din afara: "Rareori un sir de prelegeri a fost sustinut in imprejurari mai grele, la umbra unei mai mari si mai constante amenintari. Inceput a doua zi dupa cutremur, intrerupt de tragedia ce a pus capat vietii lui Nicolae Iorga, intrerupt de framantarile sangeroase din ianuarie – si constat ca nu lipseste in urma lor decat o singura prelegere – n-a fost aproape o saptamana in care sa nu ma intreb daca imi va fi dat sa ajung la capatul drumului". La 22 iunie 1941, Gheorghe I. Bratianu cu gradul militar de capitan de artilerie in rezerva raspunde ordinului de mobilizare si ia parte la razboiul in care Romania alaturi de Germania se angajase la eliberarea teritoriilor noastre rapite de URSS in vara lui 1940. Istoricul este mobilizat la campania din Basarabia cuprinsa intre 22 iunie si 20 octombrie 1941.
Activitatea sa de ofiter de rezerva va fi rasplatita cu inalte ordine si decoratii : "Crucea Comemorativa", "Ordinul Sf. Stanislav cu Spade", "Coroana Romaniei cu Spade" in grad de ofiter cu panglica de "Virtute Militara". Iar caracterizarea generalului de cavalerie Racovita care il propunea pentru decorare este ilustrativa pentru sublinierea meritelor lui Gheorghe I. Bratianu deoarece "In zilele grele cand legaturile cu brigazile devenisera precare, capitanul Bratianu prin staruinta si caracterul sau temerar, a informat la timp si pretios, Comandamentul asupra situa-tiei inamicului (…) informatiuni culese chiar de la unitatile din linia de foc. Insotind neobosit zi si noapte pe Comandantul Corpului de Cavalerie in opera-tiunile ce au urmat la Est de Nistru, a reusit sa lamureasca ideile operative ale corpului de cavalerie". La 8 mai 1942 este avansat maior in rezerva. La 28 mai 1942 va fi ales membru titular al Academiei Romane in locul pe care-l ocupase Nicolae Iorga ramas vacant dupa disparitia marelui savant. Un an mai tarziu, la 26 mai 1943 va rosti la Academia Romana discursul de receptie cu titlul : Nicolae Iorga – istoric al romanilor. Gheorghe I. Bratianu se va numara printre membrii fondatori ai publicatiei Geopolitica si Geoistoria. Revista romana pentru sud-estul european (toamna anu–lui 1941) care prin studii si articole evidentiaza rolul si politica Romaniei in contextul geografic si istoric din acest colt de lume european precum si implicatiile si consecintele care au decurs de-a lungul timpului datorate unei asemenea situatii. Bogata si sustinuta sa activitate de profesor universitar este evidentiata de cursul: Originile si formarea unitatii romanesti (februarie 1942) si cursul de la Universitatea din Bucuresti inaugurat la 23 decembrie 1943. Formule de organizare a pacii in istoria universala, prelegerile continuand in anii 1944, 1946 si 1947.
Publicistica lui Gheorghe I. Bratianu in anii razboiului a fost variata si perfect ancorata in realitatile dure ale acelor ani. Va critica aspru, bunaoara, bombardamentele anglo-americane din 4 aprilie 1944 care au facut numeroase victime in randul populatiei civile din Bucuresti. S-a implicat si in evenimentele de la 23 august 1944 cand s-a deplasat la Snagov trimis de Constantin (Dinu) I. C. Bratianu in vederea tratarii cu Ion Antonescu pentru a se hotari de catre acesta incheierea armistitiului cu Uniunea Sovietica si implicit cu Natiunile Unite, dar acordul scris al sefului P.N.L. cu aceasta actiune de intoarcerea armelor impo-triva Germaniei nu a mai parvenit maresalului. Dupa lovitura de stat de la 23 august 1944 si indeosebi dupa 6 martie 1945 cand in Romania s-a instalat regimul comunist legitimat de guvernul Petru Groza in conditiile in care tara era ocupata de armata sovietica, destinul romanilor a urmat o cale contrara unei evolutii firesti democratice, constitutionale si independente. Gheorghe I. Bratianu va cunoaste ca si alti intelectuali romani de marca vicisitudinile unei perioade in care sperantele celor ce credeau ca dupa un razboi greu si pustiitor vor urma vremuri mai bune intr-o societate a normalitatii s-au spulberat.
Gheorghe I. Bratianu, un istoric de o mare probitate stiintifica, un savant de reputatie nationala si internationala era inzestrat cu o mare putere de patrundere asupra trecutului, perfect ancorat in realitatile unui prezent plin de incrancenari si de nesiguranta si nelinistit pentru viitorul apropiat si mai indepartat al tarii sale care incepuse sa fie traumatizata nu numai in interior dar si nedreptatita din afara. Dupa ce la 11 noiembrie 1944 presa din Bucuresti anunta ca membrii guvernelor din perioada 1940 pana la 23 august 1944 au fost arestati, Gheorghe I. Bratianu lanseaza la 6 decembrie 1944 cu prilejul sedintei de deschidere a anului academic la Institutul de Istorie Universala "Nicolae Iorga" un mesaj al convingerilor ferme: "Adevarul ramane oricare ar fi soarta slujitorilor sai. De un lucru ma simt insa incredintat si va asigur, ca atat timp cat acest asezamant va avea fiinta si va purta numele lui N. Iorga, eu sau oricare va vorbi din acest loc nu se va abate de la lozinca ce a fost un indreptar statornic al vietii sale si i-a luminat cu licariri de fulger ceasul intunecat al sfarsitului… Tot ce ne calauzeste si in viitor, o cuprind doar intreaga aceste doua cuvinte: NAtIUNE si LIBERTATE". Dar nu dupa mult timp de la momentul 23 august 1944 cand se infiripau sperantele romanilor in asteptarea unor vremuri ale norma-litatii si in acest colt de lume european apar si primele socuri dureroase si otravitoare pentru unii, intre acestia si marele istoric Gheorghe I. Bratianu. La 23 septembrie 1944 ziarul Scanteia publica articolul Schimbarea la fata a domnului Gheorghe I. Bratianu, un jalnic si infamant material de presa den–igrator si plin de ineptii din care se revarsau ura si calomnia: "Declaratiile d-lui Gh. Bratianu impotriva ducerii politicii externe a Romaniei alaturi de Germania, alaturi de jefuitorii si cotropitorii Europei si Patriei noastre", si mai departe continuandu-se infama arie a calomniei: "Locul acestui domn nu e in Blocul National Democratic, ci in tagma unde singur s-a pus, alaturi de agentii hitleristi si legionari (Killinger a tras consecintele – d. Gheorghe Bratianu nu). Jos masca, domnule Hitlerist, Gheorghe Bratianu! si trage consecintele!". Dar statura morala a savantului nu putea fi impiedicata sa-si urmeze cursul ei firesc de afirmare in societate si in viata stiintifica a tarii.
Conectat la marile probleme ale lumii si tarii sale care se confrunta si dupa terminarea razboiului cu nedreptatile si umilintele, Gheorghe I. Bratianu se exprima cu hotarare impotriva prevederilor Tratatu-lui de Pace pe care Romania il semnase la Paris la 10 februarie 1947, deoarece, asa cum se adresa studentilor sai in seara aceleiasi zile la Facultatea de istorie din Bucuresti, inainte de prelegerea la cursul Formele de organizare a pacii in istoria universala, el afirma ca Tratatul amintit a legitimat raptul teritorial al sovieticilor din iunie 1940: "(…) ne-au fost rapite teritorii scumpe noua – Basarabia si Bucovina". Dupa inlaturarea sa de la catedra si de la con-ducerea Institutului "N. Iorga", lui Gheorghe I. Bratianu i s-a fixat domiciliu fortat in casa sa din strada Biserica Popa Chitu, o claustrare care a durat pana in anul 1950. Atunci cand prietenii sai l-au indemnat sa paraseasca tara Gheorghe I. Bratianu, istoricul dar si cetateanul le-a raspuns demn si categoric: "Bratienii nu dezerteaza din Romania". Dupa trei ani de domiciliu fortat, Gheorghe I. Bratianu este arestat in noaptea de 7 spre 8 mai 1950 si dus la inchisoarea de trista amintire de la Sighet, o temnita rezervata detinutilor politici. Lui Gheorghe I. Bratianu ca si celorlalti oameni politici, de cultura si stiinta, clerici nu li s-a intentat procese, nefiind adusi in fata justitiei. Trei ani a durat calvarul acestei dure detentii a savantului Gheorghe I. Bratianu care a luat sfarsit prin decesul sau la 27 aprilie 1953, dupa alte surse 23/24 aprilie. Mai tarziu, in toamna anului 1971 familia marelui istoric a primit din partea autoritatilor comuniste permisiunea ca osemintele lui Gheorghe I. Bratianu sa fie aduse la biserica – mausoleu a Bra-tienilor de la Florica. Aici ele au fost depuse impreuna cu cele ale unchiului sau Constantin (Dinu) I. C. Bratianu, mort si el tot la Sighet, odihnindu-se pentru vesnicie intr-o nisa in care un text inscriptionat le strajuieste" Au murit la Sighet, neclintiti in credinta lor. Osemintele asezate in aceeasi cripta la 2.X.1971"
Vreme de un deceniu, intre 1953 si 1963 numele si opera lui Gheorghe I. Bratianu au fost incriminate si ultragiate, epitetele la adresa lui de catre istoricii servili regimului comunist ca Mihai Roller si Barbu I. Campina pentru a da numai doua exemple (primul nici macar nu avea de-a face nimic cu istoria noastra, fiind o jalnica unealta a regimului comunist de la Moscova) l-au etichetat abject pe Gheorghe I. Bratianu cu epitete de soiul "fascist", "reactionar", situat "pe pozitii antipatriotice, cosmopolite". Dupa cum foarte judicios remarca istoricul Aurel Pentelescu, unul din exegetii savantului, lucrarile lui Gheorghe I. Bratianu pastreaza inca, la Biblioteca Academiei Romane inscrisurile "INTERZIS" si initialele F.S. (Fond Special) dar astfel de formulari trebuie pastrate, deoarece fac parte dintr-o istorie de cosmar iar generatiile tinere si nu numai ele nu trebuie sa uite prin ce perioada istorica a trecut Romania, ce blestem nemeritat s-a abatut asupra ei. Treptat, treptat insa lucrurile au inceput sa se aseze intr-o matca fireasca la inceput cu retineri si tratari incomplete despre viata si opera marelui istoric. Istorici importanti ai Romaniei pre si post decembriste i-au consacrat studii, lucrari de sine statatoare, articole, indeosebi in ultimii 16 ani referintele la Gheorghe I. Bratianu s-au inmultit si au devenit preocupari statornice ale unor cercetatori cunoscuti ai istoriografiei nationale: Victor Spinei, Lucian Boia, serban Papacostea, stefan stefanescu, Aurel Pentelescu, serban Sorin Gorovei, Valeriu Rapeanu, Stelian Brezeanu si inca multi altii. Opera lui Gheorghe I. Bratianu se caracterizeaza si printr-o gandire filosofica profunda, viziunile sale asupra lumii si vietii se exprima prin maxime si aforisme care concentreaza idei esentiale despre rosturile existentei umane si sunt scrise intr-o limba care are limpezimea clestarului.
Cateva dintre ele sunt mai mult decat sugestive pentru a intelege gan-direa lui Gheorghe I. Bratianu asupra lumii si a vietii: "Viata are valoare nu prin durata, ci prin continutul ei", "… oricat de tarziu, cumpana dreptatii se sfarseste prin a-si impune cantarul judecatii nestatornice a oamenilor", "Adevarul ramane, oricare ar fi soarta slujitorilor sai", "Numai ce se inalta cu truda, prin jertfa, cu nenumarate greutati, are un inteles si un rost de durata", "Pomenirea oamenilor de altadata este numai o clipa de reculegere in drumul greu al vietii (…) este si prilejul de a revedea anumite judecati si prejudecati ce apasa asupra amintirii lor si o intuneca uneori in ochii urmasilor", "Fondul precumpaneste asupra formei si duratei", "Nu orele, ci clipele conteaza in problemele de educatiune morala", "Timpul preface totul: oamenii (…) se duc tot mai repede si faptele lor apar in alta lumina in ochii urmasilor, caci acestora le lipseste acel imponderabil al istoriei: atmosfera", "Sentimentele si credintele adanci nu au nevoie de fatarnicia vorbelor rasunatoare", "Fruntile plecate si salile smerite le poti asterne covor pe treptele palatelor, dar nu poti dura din ele zid de aparare pentru tara, nu te poti rezema pe ele in ceasul greu"; "Ne putem intreba uneori ce putere de rezistenta impotriva primejdiilor din afara mai poate avea un popor care suferea inlauntru cea mai desavarsita calcare a prestigiului si demnitatii sale"; "Noi traim aici la o raspantie de drumuri, la o raspantie de culturi, si din nefericire la o raspantie de imperialisme. Noi nu putem fi desfacuti din intregul complex geografic care (…) ne margineste in acelasi timp destinul"; "Pentru a intelege trecutul, trebuie sa intelegem mai intai intregul complex geografic, istoric, geopolitic din care acesta face parte"; "Intorcandu-ne la izvorul pururea limpede al istoriei nationale, sa stim sa culegem din experienta indelungatelor veacuri de incercari, de napasta si de suferinta a stramosilor, increderea lor statornica si senina in menirea si puterile acestui neam"; "(…) peste greutatile prezente si amenintarile viitoare, dincolo de ingrijorarile ce ne cutremura, lectia trecutului ne intareste in credinta ca nimic nu este pierdut, cat timp pastram, neinduplecata si nestirbita, constiinta legaturii vesnice dintre acest neam si pamantul sau"; "Dincolo de interesele celor ce provoaca razboaie si de intentiile celor ce incheie paci, exista adevarul istoric. si acesta este unul singur. El poate intarzia uneori, dar nu lipseste niciodata"; "Cata vreme schimbul liber de idei si scrieri va fi oprit de piedici pe care nu-l avem a-l judeca, dar le constatam progrese in jurul unei discipline ce presupune prin colaborari obstesti cunoasterea universala, nu sunt cu putinta"; "Odata ce idealul unei civilizatii nu mai e calitativ, stapanirea trece fatal asupra detinatorilor cantitatii"; "Cine nu apara astazi prestigiul inlauntrul, maine nu va fi capabil sa apere la hotare traditia de demnitate si de mandrie a neamului romanesc"; "Credem ca restaurarea integrala a valorii morale si a libertatii de gandire e prima conditie a viitoarei vieti politice"; "Tineretul nu are nevoie numai de o pasiune (…) el ne cere un suflet, o indrumare, un ideal"; "Un ideal nu poate fi national decat daca este si etic"; "Dati-ne asa cum s-a spus de atatea ori, o Romanie a Romanilor, dar dati-ne in acelasi timp si o carmuire a demnitatii, o carmuire a cinstei", etc.
Indiscutabil, personalitatea si opera lui Gheorghe I. Bratianu se inscriu in orizontul celor mai inaintate traditii ale culturii si gandirii stiintifice romanesti, dar ele au o dimensiune si o valoare etica, sunt un exemplu de urmat si o pilda care nu si-a pierdut si nu-si va pierde niciodata valoarea si mesajul, sunt un Vade mecum peren. Intr-o admirabila lucrare consacrata marelui savant si OM: In fata istoriei. Gheorghe I. Bratianu, autorul, istoricul Aurel Pentelescu scrie "Pentru ca, mai mult ca oricand, in vremurile de astazi, la raspantie de secole si de milenii, este nevoie de repere si certitudini. In plan uman, Gheorghe I. Bratianu este un reper si o certitudine, deopotriva ca savant, istoric si ca om, unul dintre marii martiri ai neamului romanesc. Reper, intrucat scrierile sale istorice sunt exemplare ca tema, cercetare istorica, mod de realizare, viata sa poate servi de model oricarui tanar, mai cu seama celui care s-ar consacra stiintelor istorice. Certitudine, intrucat adevarurile rostite de Gheorghe I. Bratianu sunt perene, confirmate de realitatile sociale si istorice, izvorate din solul si durerile neamului romanesc, iar jertfa sa umana – cea mai aleasa dovada a demnitatii si muceniciei. O astfel de proiectie asupra personalitatii lui Gheorghe I. Bratianu lumineaza stralucitor o opera si o existenta exemplara. de exceptie in istoria si societatea romanilor.
