Iar mașinăria, inventată de un consorțiu de cercetare, a fost testată, la sfârșitul săptămânii trecute, pe scena Teatrului Național “Marin Sorescu” din Craiova, în “Idiomatic”, un spectacol-experiment care a lansat o provocare lumii teatrale și comunităților științifice din șase țări. “Avem deja așa-numitele lumini inteligente, care se pot programa pentru a crea un număr infinit de situații“, spune actorul George-Albert Costea, reprezentant al României în cadrul acestui proiect.
Programul în cadrul căruia a fost montat acest spectacol, “European Theatre Lab: Drama Goes Digital”, aruncă o lumină asupra a ceea ce va fi teatrul viitorului: un mediu tehnologizat, care va depăși barierele de limbaj și va explora infinitele posibilități de expresie ale lumii virtuale. Teatrul Național din Craiova, partener în acest proiect inițiat de Convenția Teatrală Europeană, testează în premieră absolută o soluție tehnică de supratitrare de tip “speech to text”, un ”verișor” al faimoasei Alexa de la Google. După reprezentațiile din România, spectacolul “Idiomatic” va fi prezentat, în luna iunie, la Det Norske Teatret din Oslo, în cadrul programului “Final Showcase”. Începând din luna ianuarie a anului viitor, spectacolul va fi prezentat în cadrul unui turneu la Theatre de Choisy le Roi din Paris, la Theatre de Liege și la Teatrul Național Nova Gorica din Slovenia.
RL: Sunt tot mai dese conferințele și proiectele care pun în discuție digitalizarea în teatru. Despre ce este vorba?
George-Albert Costea: Ca în orice domeniu, digitalizarea în teatru presupune transformarea semnalelor analogice în unele digitale, respectiv codarea numerică a unei informații. Așa cum se întâmplă cu toate celelalte domenii, procesul implică și o abordare etică, deoarece duce la folosirea din ce în ce mai redusă a resursei umane. Ceea ce acum se face manual, mecanic, urmează să se facă prin comenzi predefinite înregistrate într-un computer. Vă vorbesc acum din perspectiva unui actor care încearcă să înțeleagă toate aceste schimbări ce se petrec în jurul lui, începând cu scenotehnica și până la inovațiile media care sunt și ele asimilate, treptat, de artele performative. Vă dau un exemplu poate banal: manevrarea unei cortine, care e trasă acum, cel mai adesea, cu ajutorul unei sfori, de un tehnician de scenă. Conectată la un computer, ea poate fi manevrată automat, într-un interval de timp predefinit și cu o precizie de ceas elvețian. La fel stau lucrurile și în cazul eclerajului de scenă, al sunetului sau al proiecțiilor video. Artele vizuale au asimilat mult mai devreme toate aceste tehnologii, dar și cele performative recuperează terenul. Există deja mulți tineri care se specializează în acest domeniu, printre altele și la Centrul Cinetic înființat la București, pe lângă UNATC. Mulți sunt și creatorii care includ aceste tehnologii în concepțiile lor artistice.
La Craiova este vorba de munca unei echipe formate din actori, dramaturgi, regizori și oameni de ştiinţă din România, Franţa, Belgia, Germania, Slovenia şi Norvegia. Care a fost misiunea fiecăruia?
Teatrul Național din Craiova este partener într-un proiect inițiat de Convenția Teatrală Europeană și realizat prin cofinanțare din Programul Europa Creativă al Comisiei Europene. Este vorba de “European Theatre Lab: Drama Goes Digital”, care își propune o apropiere între teatru și tehnologiile media inovative. Parteneri direcți ne sunt colegii de la Theatre de Liege (Belgia), iar tema a fost găsirea unei soluții care să înlocuiască metodele tradiționale de supratitraj, de la slide-uri de tip PowerPoint la soft-urile precum Glypheo, cu o tehnică “speech to text”, de recunoaștere vocală a actorilor în timp real și de transformare a semnalelor sonore în text. Cam ceea ce putem experimenta deja cu ajutorul asistenților de tip Alexa de la Google. Pentru realizarea acestui soft ne-am asociat cu două institute de cercetare: Multitel din Mons (Belgia) – specializat în sunet, respectiv INCESA, aparținând de Universitatea Craiova, specializat în Informatică și Programare. Ne asumăm un pionierat în domeniul supratitrajului. În cei doi ani de cercetare, specialiștii au reușit să realizeze versiuni alfa ale acestei aplicații – care sunt în prezent în faza de testare internă. Provocările la nivel tehnic sunt încă numeroase, având în vedere situațiile variate dintr-un spectacol de teatru. Softul impune, de exemplu, folosirea unor lavaliere pentru o captare a vocii cât mai fidelă, însă nu în toate spectacolele vocile actorilor sunt amplificate așa. Dar premisele sunt favorabile, iar viitoare cercetări – mai ales că sunt suficiente resurse financiare angajate – vor produce rezultate din ce în ce mai bune. Pentru că rămâne, totuși, un proiect al unei uniuni teatrale, nu putea lipsi și latura artistică – reprezentată de spectacolul IDIOMATIC.
… care reunește 5 actori din 5 țări diferite, vorbind 7 limbi diferite. Pentru un profan, supratitrarea în teatru pare o chestiune simplă. Care sunt, de fapt, implicațiile și subtilitățile ei?
George-Albert Costea: Partenerii noștri de la Liege au comisionat companiei belgiene Transquinquennal realizarea unui spectacol de teatru care să integreze rezultatele din sfera științifică într-o formă cât mai inedită. S-a adăugat dramaturgul francez Marie Henry, iar colegii din Belgia au ridicat miza, invitând cinci actori din cinci țări, pentru a susține ideea unui Turn Babel pe care, teoretic, doar o mașinărie inteligentă de supratitraj, numită Idiomatic, l-ar putea descurca. Cei cinci devin mai degrabă participanți la un „eveniment de lansare al invenției Idiomatic”, rezultatul fiind un spectacol în care textul repetat se îmbină cu improvizația. Comunicarea este posibilă datorită device-ului prin care se realizează supratitrarea. Specialiștii în supratitraj pe care i-am întâlnit în timpul acestui proiect au opinii diferite cu privire la asta: unii sunt categoric împotriva înlocuirii omului cu un computer și oricum sunt foarte sceptici cu privire la faptul că un calculator ar putea înlocui vreodată sensibilitatea umană. Alții consideră că este o soluție care va reduce distanța dintre actori și public. Deocamdată, este dificil să urmărești spectacole vorbite într-o limbă pe care nu o cunoști. Însă sisteme din ce în ce mai avansate vor putea mijloci o mobilitate mai mare a spectacolelor și accesul unui public din ce în ce mai variat la diferite produse culturale.
