Aparent, din declaraţiile oficialilor avem doar avantaje: ne împrumutăm mai ieftin din pieţele de capital, suntem mânaţi din spate să restructurăm economia, protejăm cursul de schimb, ba o să avem şi credite mai ieftine în lei. Sunt însă şi costuri, poate dezavantaje? Şi cine le suportă?
Guvern, BNR, preşedinte, analişti din bănci, toţi cântă acum la unison aria beneficiilor unui nou acord. Luăm bani mai ieftin din pieţe dacă “rechinii” ştiu că putem apela oricând la tamponul de lichiditate al Fondului, BNR îşi va continua politica de relaxare, reducând dobânzile la lei fără să se teamă de presiunile pe curs (vezi speculatorii răi biruiţi în 2008), continuă restructurarea companiilor de stat, se taia risipa şi se reduce hoţia din banul public, etc, etc. Sunt însă şi costuri şi dezavantaje?
În primul rând, chiar dacă nu retragem bani, există un comision de angajament (0,3% pe an din suma pusă la dispoziţie a fost în cazul fostului acord preventiv). Iar dacă i-am trage, apare dobânda uzuală. Ziarul Financiar calcula că pentru primul acord cu FMI şi CE, încheiat în 2009, “la costuri avantajoase”, s-au plătit dobânzi de 1,6 miliarde euro, cu care s-ar fi construit mai bine de 300 km de autostradă (şi asta în principal pentru ca BNR să poată elibera o parte din rezervele băncilor în vremuri de criză. O fi meritat?).
Cât de ieftin ne împrumutăm din pieţele internaţionale cu un acord FMI în spate? Pentru asta ar trebui să vedem la cât am lua banii din pieţe fără un astfel de acord, or de când a început criza mergem din acord în acord. Acordurile cu FMI n-au putut împiedica însă prăbuşirea investiţiilor străine directe, care sunt de asemenea o măsură a încrederii investitorilor în economia locală. Să spunem pentru simplificare că România ar fi băgată de investitori în coşul regiunii cu sau fără acord, iar costurile sale de împrumut s-ar mişca în funcţie de sentimentul global de risc, cu un mic discount dat de existenţa colaborării cu FMI (nimeni nu ştie însă nici măcar cu aproximaţie cât ar reprezenta asta).
Şomaj, restricţii bugetare, momente de respiro pentru bănci
Pretenţiile FMI se cunosc la fel de bine: restructurare şi privatizare pentru companiile de stat, restricţii bugetare (asta s-a tradus prin tăierea investiţiilor publice în perioada ultimului acord preventiv), abţinerea de la orice reglementare care să afecteze bilanţurile băncilor.
Despre restructurarea companiilor de stat nimeni nu poate vorbi de rău, cel puţini în principiu. Cu privatizările avem însă o problemă într-o economie care nu prea mai poate genera locuri de muncă. Asta pentru că privaţii ştiu să redevină repede eficienţi şi profitabili prin concedieri şi umflarea costurilor, mai ales când deţin poziţii monopoliste (vedeţi ce se întâmplă la distribuţiile din energie-preţul KWh-ului din energie electrică sau gaz ajunge dublu pe factură raportat la preţul subvenţionat oferit de stat populaţiei). Dacă ne-am limita la privatizări de pachete minoritare odată cu listarea la bursă ar fi însă ok (deciziile de management în companiile de stat pot fi combătute, cenzurate sau măcar dezvăluite de acţionarii minoritari).
Şefa FMI, Christine Lagarde, care va vizita România între 15-16 iulie, a anunţat că va vorbi de “promovarea unui alt model de creştere economică”. Ar fi şi cazul, România post acordurile cu FMI experimentând doar tăierile-fie a salariilor bugetarilor, fie a investiţiilor publice (e drept, destul de ineficiente). Or, cu presiuni pe schema de personal (din privatizări şi restructurări), fără investiţii publice şi cu un grad încă redus de absorbţie de fonduri europene (circa 20%), cum să ai dinamică pozitivă a şomajului?
Nu în ultimul rând, un nou acord cu FMI înseamnă măsuri de “stabilitate financiară”. Adică nici o reglementare care să atingă băncile nu va fi permisă. Putem merge deci din amânare în amânare pentru prevederea din Codul Civil care dă dreptul la anularea contractelor-tip cu clauze abuzive (ultima a fost pentru octombrie) şi nu vom avea nicio lege falimentului personal (se vorbeşte acum de o nouă lege a insolvenţei dar persoanele fizice au fost din nou uitate).
