Noile prevederi întăresc poziţia statului în calitatea sa de creditor la procedurile de insolvenţă şi vor aduce mai repede în faliment majoritatea firmelor insolvente.
Guvernul a adoptat prin ordonanţă de urgenţă modificări la legislaţia insolvenţei, urmând ca noile reguli să devină valabile la data de 25 octombrie şi să fie aplicate inclusiv procedurilor aflate în prezent în derulare. Dacă până acum insolvenţa se putea cere doar dacă trecuseră 90 de zile între data emiterii facturii şi plată, în viitor creditorul va putea cere insolvenţa debitorului la 60 de zile după. Debitorul nu va mai putea solicita indiferent de suma pe care nu o poate plăti, ci doar dacă aceasta va depăşi 40.000 de lei, nivel aplicat şi în cazul solicitării făcute de creditori. Nu va mai putea propune un plan de organizare acel debitor care a mai apelat la procedura insolvenţei în ultimii cinci ani.
Executarea planului de reorganizare este propusă să fie realizată pe o perioadă de un an, putând fi prelungită cu până la 12 luni, dar fără a depăşi doi ani. În vechea formă, procedura putea dura până la patru ani.
Persoanele cărora le este imputată insolvenţa unei firme sunt obligate să acopere din propria avere datoriile debitorului şi nu vor mai putea ocupa poziţia de administrator la alte firme timp de 10 ani.
Avocatul Arin Stănescu, preşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), afirmă că noile prevederi întăresc calitatea privilegiată a statului de creditor, în condiţiile în care ar trebui să existe o egalitate între creditorul public şi cei privaţi. Executarea silită a creanţelor născute pe perioada procedurii, o noutate adusă de OUG, va fi accesibilă doar statului. ”Este o veste proastă, e făcută pentru interesul Fiscului”, afirmă avocatul Gheorghe Piperea, vicepreşedinte UNPIR. Dacă până acum administratorul judiciar putea fi selectat de debitor, de acum doar creditorul va avea acest drept, chiar dacă administratorul judiciar va trebui să reprezinte interesele tuturor. ”Este o altă veste proastă. Intenţia a fost de a accelera ieşirea de pe piaţă a societăţilor falite”, spune Piperea. În prezent doar 6% din numărul total de firme intrate în insolvenţă reuşesc să se redreseze şi să îşi reia activitatea. Restul intră în faliment la finele perioadei de reorganizare, în pofida existenţei unui plan de redresare. ”Este în parte adevărat, dar ar fi trebuit adoptate proceduri rapide de reoganizare, precum acele proceduri pre-pack din Marea Britanie, aplicate şi unor companii ca General Motors sau Chrysler”, spune avocatul.
Noile prevederi vor aduce aproximativ 200.000 de şomeri. Piperea spune că afectate vor fi inclusiv cele 6% dintre firmele care reuşeau până acum reorganizarea. Acestea sunt în principal firmele mari şi mijlocii cu mulţi angajaţi.
Gheorghe Piperea: Realitatea Media nu e afectată
Una dintre cele mai controversate prevederi este cea confom căreia licenţa audiovizuală a televiziunilor şi radiourilor aflate în insolvenţă va fi suspendată de către CNA până la data confirmării planului de reorganizare. Se prevede că: „În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului”.
Una dintre televiziunile aflate în procedură de insolvenţă este Realitatea TV. Adoptarea acestei prevederi este prezentată de Realitatea drept o încercare a Guvernului de a-i băga pumnul în gură. ”Prevederile sunt discriminatorii, fiind doar la adresa televiziunilor, iar dintre televiziunile centrale, vizează doar Realitatea tv”, a spus zilele trecute Cozmin Guşă, unul dintre acţionarii trustului Realitatea Media.
Afirmaţiile responsabililor Realitatea TV sunt caracterizate drept ”lamentări“, de Gheorghe Piperea. Realitatea Media are un plan de reorganizare, deci nu e afectată de prevedere, chiar dacă acest plan a fost adoptat prin mai multe ilegalităţi, spune avocatul. Afectate vor fi însă alte televiziuni sau radiouri, unde nu există plan de reoganizare. Astfel de prevederi ar fi trebuit adoptate oriunde activitatea presupune o licenţă, nu doar în domeniul audio-vizual, spune Arin Stănescu.