Articolul de săptămâna aceasta vine în completarea celui din numărul trecut, în care vă împărtăşeam povestea Danei ca argument că a privi potenţialul de leadership numai prin prisma punctelor forte şi fără un plan detaliat de dezvoltare permanentă al manifestărilor blocante poate fi doar un proces deficitar. Dana era omniprezentă, trăia zile întregi în goana proiectelor care se derulau prin echipa ei. Implicată până în cele mai mici detalii, nu ajungea nici să-şi sune peste zi familia sau măcar să realizeze că a trecut de ora terminării programului.
I se părea firesc să muncească cât trebuie, fără nici o condiţie din perspectiva vieţii personale. Era dedicată companiei şi apreciată ca un model. Dar nimic din toate aceste acţiuni nu o făceau să se simtă mai valoroasă în raport cu aşteptările ei. Colegii care o ştiau de mai multă vreme o compătimeau şi deseori se gândeau la ce bun tot acest efort. Organizaţia nu avea să mai crească, în schimb, ea avea nevoie de mai mult spaţiu.
Trebuia să se dezvolte, dar cum şi mai ales pentru ce, dacă structura din care făcea parte devenise o haină incomodă? Părea că nu are sens fără firma în care crescuse şi oamenii alături de care trăise toate satisfacţiile profesionale. Era într-adevăr un moment de răscruce în cariera ei şi trebuia să facă un pas corect. Avea să se apuce de lucru la cel mai important proiect. La propriul plan de dezvoltare, pe măsura energiei şi creativităţii care mocneau de ceva vreme. La ce bun să caute provocări, întrecându-se cu proprii colegi, când poate să facă diferenţa în piaţa de profil? Cine oare şi-ar fi asumat să-i spună Danei toate aceste lucruri?
Cum să-i reproşezi unui vechi coleg că este prea în forţă, că vrea să livreze mai mult decât i se cere şi că pune, fără să vrea, presiune pe oamenii cu care lucrează? Dana era deja o locomotivă cu prea mulţi cărbuni care târâia în urma ei vagoane vlăguite de efortul de a ţine pasul cu ea.Până aici. Toate avantajele pe care simţise că le avusese pe parcursul poveştii ei profesionale riscau să devină subiecte derizorii puse în discuţie la o ţigară. Şi ar fi fost păcat să se rezume la atât. Decizia Danei de a pleca din companie şi de a schimba industria era o supapă care îi crea din nou premisele succesului.
Conştientizând resursele sale şi în varianta „nocivă”, Dana şi-a recâştigat apetitul pentru reuşită în adevăratul său sens. Acela al împlinirii personale prin viaţa profesională pe care o desfăşoară. Dacă te numeri printre cei care au nevoie de feedback obiectiv în privinţa comportamentelor manifestate în context profesional, înseamna că eşti la începutul unui împlinitor proces de dezvoltare.
Mihaela Feodorof – Managing partner Yourway – Life and career Counseling
