» Sunt multe lucruri pe care le poti lua in calcul atunci cand te gandesti la anii de pensie. Dar daca vrei sa simplifici socotelile, trebuie neaparat sa te gandesti la urmatoarele: cat incepi sa pui deoparte, cati ani contribui, cu ce randament merg economiile si, nu in ultimul rand, ce riscuri iti asumi.
Primul hop. cel mai greu lucru este sa te hotarasti sa pui deoparte banii. Al doilea este sa faci asta in fiecare luna. In primii ani ai tineretii e greu si cu unul si cu celalalt. Tentatiile sunt multe: sa fii bine imbracat, sa te distrezi, sa pleci in vacante, sa ai o masina cel putin decenta si cate si mai cate. Peste ele vine cea mai mare nevoie: locuinta. Ai 25-30 de ani si te intrebi: sa pun bani deoparte pentru avansul de casa ori pentru pensie. Ideal ar fi sa le poti face pe amandoua. Ideea e ca prima nu o exclude pe cealalta. Poti lucra la proportii – de pilda, la tinerete economisesti mai mult pentru avansul destinat locuintei si o suma mai mica pentru pensie. Important e sa nu o tai de pe lista.
Procent sau suma fixa. Raspunsul e: cum iti e mai usor sa pui deoparte DISCIPLINAT. Iti poti fixa, de exemplu, 10% din venitul net, dar ideea e sa o faci cu regularitate, cu sfintenie as spune. Procentul te ajuta sa economisesti sume nete mai mari pe masura ce, in timp, veniturile cresc. La nevoie, poate fi ajustat in functie de cheltuielile majore dintr-o anumita perioada sau in vremuri de criza.
Mai des sau mai rar. De preferinta lunar, pentru ca, daca maresti intervalul, pana la urma "dezertezi". Mai bine o suma mica mai des (lunar, de pilda) decat una mare trimestrial, semestrial sau o data pe an. O plata lunara se poate pune mai usor alaturi de celelalte cheltuieli (chirie/ipoteca, intretinere, telefon). Platile lunare va ajuta sa controlati mai bine si celelalte cheltuieli. Va dau un exemplu personal: mi-am facut pensie privata in 1999, chiar pe la inceputurile pietei (formula de atunci era combinata cu asigurarea de viata).
Am ales varianta anuala pentru ca mi s-a parut mai comod sa nu am grija asta in fiecare luna. Cand vine sorocul platii insa efortul financiar se simte in bugetul lunii respective mai cu seama ca plata trebuie facuta in vara, in perioada vacantelor.
Timpul e cel mai bun aliat. Nicicand nu e prea devreme sa incepi planificarea pensiei si cu cat mai din timp cu atat mai bine. Daca ti-ai propus sa ramai salariat sau chiar liber profesionist (alternativa ar fi o afacere pe cont propriu), priveste atent la generatia ta: peste 35-40 de ani se va imparti in doua mari grupuri: unii care au deja un plan pentru pensie si ceilalti care inca se mai gandesc sau nu o fac deloc. Iti spun de pe acum ca primii o vor duce mai bine. Priceperea administratorilor de fonduri este foarte importanta, dar planul tau de economisire este esential.
Ce randament vrei si ce riscuri iti asumi. La tinerete iti poti asuma riscuri mai mari. Sumele investite sunt inca mici si chiar daca piata merge prost pierderile nete sunt mai usor de suportat. Sa zicem ca incepi la 30 de ani (desi recomandabil ar fi sa incepi de la 25, pentru ca cinci ani castigati nu sunt de ici, de colo) si te pensionezi la 65. Ai 35 de ani de contributie pe care ii poti imparti in trei cicluri: 10 ani ar fi ciclul agresiv, cand investesti preponderent in actiuni. Riscul e mare – valoarea portofoliului poate sa scada in anumiti ani –, dar la sfarsitul ciclului randamentul mediu anual poate fi pe masura riscului asumat.
La 40 de ani, cand sumele economisite au crescut, poti intra pentru urmatorii 15 in ciclul moderat. Faci o combinatie cu risc mediu intre actiuni si instrumente cu venit fix (obligatiuni, titluri de stat). Randamentele sunt mai mici, dar si riscul scade corespunzator.
In ultimii zece ani – intre 55-65 – poti trece pe ciclul conservator. Elimini actiunile si ramai doar pe instrumente cu venit fix: obligatiuni, titluri de stat, depozite bancare. Obiectivul il constituie in primul rand conservarea acumularilor din primii 25 de ani si pregatirea pentru viata de pensionar. Castigurile sunt mai mici, la fel si riscul de infarct in cazul unor scaderi abrupte pe pietele de capital.
Alege-ti haine pe masura. Investitiile personale – iar pensia e una dintre ele – sunt precum hainele. De asta se numesc "PERSONALE". Te imbraci cu ce iti sta bine si in ce te simti mai comod. Nu imbraci o camasa care te strange la gat sau o rochie care "tipa" pe tine. Cu investitiile e chiar mai simplu, pentru ca nu trebuie sa fii la moda. Trebuie doar sa alegi ce ti se potriveste si sa fii adecvat(a) la contextul economic. Pentru ca, nu-i asa, nu mergi la birou nici in pijamale, nici in rochie de seara!
