Alexandru Răgălie, un tânăr român stabilit în Austria, mărturiseşte că trebuie mereu să lucreze la un proiect sau la o sarcină, pentru că se plictiseşte relativ repede. Mai mult, el declară că are un simţ acut al valorii timpului şi conştientizează că trebuie folosit cât mai bine.
Alexandru Răgălie este iniţiatorul campaniei „A Race to Win the Planet”, prin care şi-a propus să permită oamenilor să facă lucruri bune în mod constant, datorită unei motivaţii continue şi a unui câştig palpabil. Proiectul face parte din planul său de viitor, care se sintetizează într-un singur concept: antreprenoriat online cu impact global.
Povestiţi-ne câteva lucruri despre dumneavoastră. Ce vă caracterizează cel mai mult?
Cred că cel mai interesant lucru demn de menţionat despre mine este că nu pot să stau fără să fac ceva. Trebuie mereu să lucrez la un proiect, să am task-uri (sarcini – n.r.) pe lista de „TO DO” (de a face – n.r.). Sună poetic, dar am un simţ foarte acut al valorii minutelor şi orelor care trec ireversibil din viaţa mea şi care trebuie folosite cât mai bine. Acesta este un aspect definitoriu al vieţii mele. În rest, am trăit o viaţă normală a unui băiat de Bucureşti, născut înainte de revoluţie. Am stat la bloc, grădiniţa şi şcoala le-am urmat în cartier, iar liceul şi facultatea în centru.
Ce a reprezentat pentru dumneavoastră absolvirea Academiei de Studii Eeconomice (ASE), prima etapă în construcţia carierei?
Cu tot respectul pentru profesorii noştri şi instituţia de învăţământ pe care o reprezintă, eu nu am avut niciodată iluzia că şcoala făcută în România reprezintă o etapă importantă în carieră. Am fost destul de norocos să pot face o facultate, însă am privit-o doar ca pe o necesitate, ceva care „trebuie pus în CV”. Prima etapă importantă în carieră a fost munca efectivă. Am început cu o poziţie part-time când aveam 16 ani. Atunci, m-am angajat din plictiseală, pentru că nu mai voiam să stau la sucuri cu băieţii prin sălile de calculatoare.
Totuşi, masteratul l-aţi ales tot la ASE. A venit ca o etapă firească?
Cred că o putem numi şi aşa. Pentru mine, a fost doar un alt lucru pe care am vrut să îl adaug la lista de studii.
În cadrul ASE-ului, aţi intrat în contact cu AIESEC (Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Ştiinţele Economice şi Comerciale). Cum descrieţi experienţa dumneavoastră în această organizaţie?
Pentru mine, a fost experienţa cu cel mai mare impact de până acum. În AIESEC am cunoscut toţi oamenii care mai târziu mi-au devenit prieteni, am înţeles care sunt lucrurile importante pentru mine şi cum mă pot dezvolta în continuare. În plus, am descoperit orizontul global al vieţii noastre pe Terra. Pare pompos, dar pentru mine, a fost o realizare majoră. Iar, partea amuzantă este că am intrat în organizaţie din pură întâmplare. O prietenă m-a rugat să vin cu ea la un interviu pentru o „organizaţie de studenţi”. Încă de la primul contact am înţeles că AIESEC-ul este mult mai mult de atât, aşa că am rămas.
Aţi fost chiar vicepreşedinte AIESESC în Republica Dominicană timp de un an. Cum aţi ajuns din Bucureşti tocmai acolo şi ce aţi făcut concret în această perioadă?
În stilul deja caracteristic al parcursului meu în AIESEC, am ajuns în Republica Dominicană din pură întâmplare. În primăvara lui 2008, la ceremonia de sărbătorire a 18 ani de AIESEC în România, o prietenă mi-a propus în glumă să merg acolo. Ea tocmai fusese votată ca preşedinte al organizaţiei de acolo şi avea nevoie de cineva pe partea de vânzări. Deşi eu eram deja alumnus şi puternic implicat în mediul de business în România, ceva m-a atras la ideea de a lăsa totul baltă în ţară şi a pleca într-un loc care nici măcar nu ştiam unde se află pe hartă. La momentul respectiv, am stat câteva ore să mă gândesc şi mi s-a părut o decizie atât de nebunească încât am hotărât să o accept. Acolo, m-am ocupat de partea de relaţii externe, vânzări, parteneriate.
De-a lungul timpului, aţi lucrat în patru mari domenii de activitate: publicitate, IT, bănci şi FMCG (vânzarea cu amănuntul). Care dintre domenii v-a fost cel confortabil?
La fiecare moment, am ales să lucrez în domeniul respectiv pentru un anumit motiv. Publicitatea a fost începutul pentru mine, unde am înţeles cum funcţionează o companie. IT-ul a fost momentul în care am primit o responsabilitate foarte mare şi mi-am demonstrat că sunt capabil să fac tot ce îmi pun în minte. În sectorul bancar, am lucrat pentru a învăţa şi înţelege „multinaţionala” şi cum poţi obţine rezultate în ea. Iar, FMCG-ul a fost un domeniu ales aleator, când m-am mutat în Viena şi a trebuit să îmi găsesc un job. Aici, am învăţat foarte multe despre analiza financiară, precum şi faptul că eu nu mă potrivesc deloc pe partea de „back-office” (în spatele ghişeului – n.r.).
Din tot ce mi-aţi povestit, cred că a fost şi o dorinţă de a experimenta cât mai mult pentru început.
Cum am zis, trebuie să fac tot timpul ceva şi nu suport să „stau”. În plus de asta, mă plictisesc relativ repede. Faptul că am lucrat în domeniile respective a fost mai mult consecinţa oamenilor pe care i-am cunoscut şi a norocului de a fi la timpul potrivit în momentul potrivit decât a unui mare plan stabilit dinainte. Sunt un mare fan al lui Nassim Taleb, autorul cărţii „The Black Swan” şi cred că, în multe situaţii, cel puţin 50% din ceea ce ni se întâmplă este pură întâmplare. Asta se aplică şi eşecurilor, dar şi succesului.
Cum aţi ajuns să locuiţi în Austria, Viena?
M-am mutat în Viena în 2009, pentru că, de fiecare dată când am fost în vizită aici, am simţit o conexiune foarte puternică cu partea arhitecturală a oraşului. Pe lângă asta, datorită AIESEC-ului, aveam aici un grup de prieteni apropiaţi.
Cum aţi văzut Viena comparativ cu Bucureşti?
Viena are calitatea vieţii extrem de ridicată, costuri de trai la un nivel foarte decent, istorie, arhitectură, respect pentru oameni şi o viaţă trăită „bine”. Bucureştiul oferă oportunităţi de carieră sau de afaceri mult mai mari, o viaţă de noapte de top în Europa, oameni mult mai „calzi” şi mai primitori.
Sunteţi iniţiatorul proiectului „A Race to Win the Planet”. Despre ce este vorba? Vorbim de o cursă în sine?
„A Race to Win the Planet” reprezintă sintetizarea viziunii mele de antreprenor social numită „self-interested philanthropy”. O traducere relativă în română ar fi de „filantropie egoistă”. Pe scurt, business-ul nostru va permite oamenilor să facă lucruri bune în mod constant, datorită unei motivaţii continue şi a unui câştig palpabil. Efectiv, oamenii vor concura pe Internet în „curse” virtuale în care pot câştiga diferite premii din zona sustenabilităţii, precum portofele din plastic reciclat, sacoşe de pânză etc. Marele premiu este o experienţă de o săptămână, cu toate cheltuielile plătite, la locaţia unui proiect. Ca exemplu, unul dintre câştigători va merge undeva în Africa să ajute la săparea unei fântâni.
La ce nivel s-a ajuns cu acest proiect?
Momentan, avem echipa de fondatori pusă la punct, un prototip funcţional (www.wintheplanet.com – n.r.), precum şi câteva acorduri preliminare cu proiecte pilot. Acum, ne pregătim să lansăm versiunea beta a platformei online şi, în acelaşi timp, căutăm investitori.
Cum v-a venit ideea fondării acestui proiect?
Ideea iniţială a fost una mult mai ambiţioasă. Am vrut să construiesc prima loterie globală dedicată sustenabilităţii. Ar fi funcţionat pe acelaşi principiu de business precum celelalte loterii, însă profiturile ar fi mers către proiecte cu impact pozitiv pentru societate. Totuşi, după mai mult de un an de muncă la acest concept şi un feedback (răspuns – n.r.) extrem de încurajator, am hotărât să-l schimbăm. Motivul principal a fost că foarte puţine din ţările lumii sunt dispuse să accepte un concurent pentru propriile loterii de stat. În acelaşi timp, legislaţia pentru jocuri de noroc pe Internet este una foarte ambiguă, lucru care ar fi făcut operarea în termeni legali o mare provocare.
Faceţi înscrieri pentru echipa „Win the Planet”. Cine poate face parte din ea şi vorbim despre voluntariat?
Doar ca să clarificăm, nu vorbim despre voluntariat. „A Race to Win the Planet” este un business, iar oamenii din echipă vor primi salarii. Cum însă suntem încă un „start-up” (afacere nouă – n.r.), asta se va întâmpla o dată ce vom începe să avem venituri şi/sau găsim investitori. Criteriul principal pentru a intra în echipă este ca fiecare membru să se simtă pe Internet „ca acasă”. Având în vedere că suntem un business online, este normal ca asta să fie cerinţa minimă. Cei interesaţi pot intra pe site-ul proiectului, unde avem o descriere detaliată a poziţiilor pentru care „recrutăm”.
Care sunt aşteptările dumneavoastră profesionale pentru următorii ani?
Planul meu este sintetizat într-un singur cuvânt: antreprenoriat. Cel mai probabil, mă voi concentra pe online şi pe idei cu impact global.
ÎN LOC DE CV
2002-2005 – traffic assistant, Tempo Advertising
2004-2009 – Facultatea de Administrarea Afacerilor, Academia
de Studii Economice
2005-2009 – activitate în AIESEC
2006-2007 – business operations & sales consultant, Webmedia România
2007-2008 – sales representative, Citibank
2009-2011 – Masterat Online Marketing, Academia de Studii Economice
2009-în prezent – FP&A analyst, Kraft Foods CEEMA
2009-în prezent – fondator, „Win the Planet”
