Raluca Ioana van Staden, câştigătoare a Trofeului de Aur al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală pentru cea mai bună femeie inventator, în cadrul Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva, consideră că cele două domenii pe care le-a studiat, respectiv muzica şi chimia, au în comun arta, care necesită multă perseverenţă. Raluca Ioana van Staden va împărtăşi povestea sa de succes în conferinţa TEDxBucureşti, pe 15 octombrie.
Sunteţi licenţiată în Chimie şi absolventă, în 1996, a Academiei de Muzică (Specializarea Pian şi pedagogie muzicală – n.r.). Ce v-a determinat să alegeţi aceste două specializări?
La început, a fost numai muzica, dar primele ore de chimie studiate cu tatăl meu în liceu
m-au făcut să îndrăgesc chimia atât de mult, încât îmi este greu să mă despart de laborator. Mama m-a urcat, la cinci ani, pe scenă în calitate de recitator. De la ea am moştenit dragostea pentru muzică şi artă, în general.
Dar, există vreo legătură între chimie şi muzică? Compoziţia chimică este acelaşi lucru cu compoziţia muzicală?
Arta este legătura dintre chimie şi muzică. Perseverenţa am învăţat-o de la pian, în orele de studiu, când un pasaj muzical trebuia studiat de sute de ori, în zeci de feluri, pentru a ajunge cât mai aproape de perfecţiune. Cercetarea în domeniul chimiei nu se poate face fără perseverenţă. Compoziţia muzicală şi cea chimică nu au legătură, dar, cu ceva timp în urmă, mă gândeam să propun o prezentare orală pe tema legăturii între structura enantiomerilor (antipod optic al unei substanţe – n.r.) şi „desenul” muzical al fugilor lui Johann Sebastian Bach.
De ce nu aţi profesat şi prin prisma specializării în muzică?
Am avut recitaluri chiar şi în Pretoria (una din cele trei capitale ale Africii de Sud – n.r.). În septembrie, am cântat Chopin şi a fost un început bun. Este a doua profesie pe care o am şi pe care doresc să o fac din plăcere.
Domeniul artistic – uman, nu v-ar fi fost mai accesibil decât cel al chimiei – real, în calitate de femeie?
Nu cred că un domeniu poate fi mai accesibil decât altul bazat pe faptul că sunt femeie. De exemplu, în Africa de Sud, am fost prima dintre chimişti, femei şi bărbaţi, care a primit „President Award” de la Fundaţia Naţională de Cercetare.
Exerciţiu de imaginaţie: Dacă aţi inventa o „moleculă” care să reprezinte cheia succesului într-o carieră, ce elemente ar conţine din tabelul lui Mendeleev şi de ce?
Carbon, hidrogen, oxigen şi aur. Carbonul l-aş alege, pentru că sub forma de diamant monocristalin a demonstrat că are proprietăţi mai bune decât grafitul, iar sub forma de fulerene poate chiar să facă diferenţa între enantiomerii aceleiaşi substanţe, contribuind la administrarea medicamentului corespunzător sau la diagnosticarea corectă. De apă avem nevoie, dar mai ales de setea de cunoaştere. Şi, dacă avem toate aceste elemente la îndemână, putem spune că avem o mină de aur pe care trebuie să o folosim astfel încât să obţinem rezultate de succes.
Aţi primit Trofeul de Aur al Organizaţiei Mondiale pentru Proprietate Intelectuală acordat pentru cea mai bună femeie inventator. Cum aţi primit anunţul şi în ce mod v-a schimbat?
Cu mare bucurie pentru că este o certificare a calităţii cercetării şi brevetului. Primirea unui astfel de premiu obligă la concretizarea brevetului
într-un produs comercial.
Vă consideraţi o Marie Curie a României?
La această întrebare pot răspunde în mod obiectiv specialiştii care îmi evaluează rezultatele.
Următorul pas în domeniul cercetării are ca scop câştigarea unui premiu Nobel?
Nu cred că cineva face o cercetare cu scopul de a câştiga un astfel de premiu. Scopul meu este şi va rămâne în continuare îmbunătăţirea stării de sănătate şi salvarea de vieţi, prin detecţia din timp a cancerului.
Care au fost mentorii dumneavoastră în carieră?
În primul rând, a fost tatăl meu, profesorul Ion Ştefan, profesoara de pian Mirabela Parotă, Dr. Mariana Simina Ionescu, conducătorii de doctorat Prof. Dr. George Emil Baiulescu şi Prof. Dr. Hassan Y. Aboul-Enein şi, nu în ultimul rând, Academician Marius Andruh, Prof. Dr. Remus Manoleanu şi Prof. Dr. Dan Dediu.
În loc de CV
Raluca Ioana van Staden a inventat, împreună cu soţul său, Jacobus Frederick van Staden, un senzor care determină existenţa cancerului în corpul uman, la nivel molecular, direct din sânge, printr-o procedură simplă care dă rezultatul în mai puţin de 6 minute. Mai mult, a coordonat proiecte de cercetare în Bucureşti şi la Universitatea din Pretoria, Africa de Sud, şi a obţinut numeroase premii ştiinţifice, publicând o serie de articole şi cărţi.
